Sinistrele farse ale sistemului bancar

Se zice că 50% din obligaţiunile şi titlurile de stat sunt deţinute de sistemul bancar. Nu suntem siguri de această cifră, mai ales că vine de la consilieri sau analişti sub acoperire de comunicatori BNR şi de la PR-ul bancar. Să zicem totuşi că aşa ar fi.

Împrumuturile de orice fel acordate de bănci statului român sunt clasificate în categoria riscului zero. La fel, şi plasamentele în credite garantate de statul român, cum ar fi Programul „PrimaCasă“. Aceste împrumuturi cresc exponenţial solvabilitatea băncilor şi, în plus, permit disponibilizarea mai rapidă a provizioanelor pentru creditele neperformante, adică profit financiar mai rapid (plus permisiunea largă ca Amazonul a optimizării fiscale).

Calitate a creditelor foarte proastă

Solvabilitatea băncilor de 200 milioane de miliarde la sută clamată în comunicatele bancare ar tinde asimptotic către ZERO dacă băncile ar decide, în bloc, să îşi vândă portofoliul de obligaţiuni şi titluri de stat (ipoteza vehiculată ca reacţie adversă a băncilor la campania Fiscului de controale ale optimizărilor fiscale; găsiţi ipoteza atât pe stirifierbinti şi la UM 0024, cât şi în ziarulnefinanciar şi pe blogul BNR, fiind citată şi în Bursa, de câteva ori). Calitatea creditelor acordate de bănci, altele decât împrumuturile şi plasamentele în titluri şi obligaţiuni de stat, este foarte proastă, lucru recunoscut şi în lamentaţiile banksterilor relative la chinurile lor economice: companiile în insolvenţă şi consumatorii care sunt în situaţie de cvasi-neperformanţă, care fie „beneficiază“ de restructurări tehnice care doar le prelungesc agonia, fără a-i ajuta defel, fie sunt vânduţi colectorilor de creanţe. Corporaţiile, oricum, nu se împrumută la bănci, preferând să le utilizeze în calitate de servicii de plăţi sau de logistică (inclusiv de call center), companiile mici şi mijlocii preferând creditul furnizor (comercianţii îşi dau reciproc credit, prin termene de plată mai mari decât circuitul de producţie şi aprovizionare).

Gâsca şi ouăle de aur

Aşadar, fără a „investi“ în statul român, băncile nu ar mai avea aceeaşi solvabilitate pentru care le laudă BNR, avocatul lor de ultima instanţă. Ar trebui să pună osul la treabă, ca noi toţi. Perioada easy money s-ar stinge de la sine.
Au deci interesul băncile să vândă toată expunerea pe statul român? Are cineva curajul să taie gâsca şi deci producţia de ouă de aur?
În altă ordine de idei, împrumuturile, obligaţiunile şi titlurile de stat sunt instrumente financiare cu termen. Nu sunt valori imediate, aşa cum sunt acţiunile, titlurile comerciale de valoare sau warantele. Ca să „scapi“ de ele, trebuie găsit cineva care să le cumpere, o piaţă care să permită tranzacţionarea lor. Unu, pentru a vinde prin negociere directă, trebuie găsiţi investitori masivi, care să fie capabili să cumpere portofolii de zeci de mld euro. Dacă îi găseşti (ceea ce este incert şi durează al dracului de mult), vei fi nevoit să vinzi la preţuri derizorii, asta, pentru că tocmai ce ai creat o piaţă a cumpărătorului anunţând că vrei să scapi de expunerea pe statul român. Vei vinde deci în pierdere. Pe o piaţă reglementată nu ai acces, pentru că, ironie maximă, băncile şi BNR s-au dat peste cap în ultimii 20 de ani pentru ca titlurile de stat şi obligaţiunile să nu se tranzacționeze prin bursă, ci prin… bănci.
Aşadar, au băncile interes să îşi vândă toată sau o parte consistentă din expunerea pe statul român? Eu zic că nu.

Va fi Bursa de valori pusă, în sfârşit, la treabă?

În fine, dacă statul român ar avea totuşi nevoie de finanţare, în lipsa mărinimosului suport al sistemului bancar, nimic nu îl împiedică să vândă titluri sau obligaţiuni de stat populaţiei. În definitiv, în depozitele bancare sunt 40 mld euro, bani ai deponenţilor persoane fizice. De vreme ce riscul împrumutului statului este zero, iar dobânda anuală la obligaţiuni de stat este de minimum 2% (în raport de cea la depozitele bancare, de max. 0,3% pe an, această cifră este enormă), este evident că, în timp, o parte din acele depozite vor migra în titluri şi obligaţiuni de stat. În definitiv, în state ca Japonia, majoritatea absolută a împrumuturilor este contractată cu populaţia sau cu fondurile publice de pensii. Punerea pe piaţă şi circulaţia acestor instrumente financiare ar utiliza bursa de valori, punând-o, în sfârşit, la treabă.
Are interesul sistemul nostru bancar să îşi creeze singur asemenea competiţie şi să arunce pe fereastră părţi consistente din depozitele populaţiei?

Reacţie emoţională inadecvată şi necontrolată

Furia şi spaima de oglindă care îţi arată cum eşti în realitate îţi joacă, uneori, farse sinistre.
Aşa s-a întâmplat în cazul legii DIP – intuiesc că la fel vor sta lucrurile şi în cazul încercării autorităţilor de a devoala aspectele ilegale şi ilegitime ale optimizării fiscale şi de a extrage de la băncile aflate în situaţie neregulată un venit la bugetul de stat.
În orice caz, nu e nimic de contestat înainte de un control fiscal (chestie care, ce să vezi, e înscrisă în Codul de procedură fiscală), ci numai după control, dacă rezultatele acestuia sunt contestabile. Nici plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni. Spre deosebire de bănci (care se tem, în bloc, anticipat, că ANAF va face exces de zel şi le va pune la plată pe toate, şi nu doar pe cele care au încălcat legea sub masca optimizării fiscale), noi, toţi ceilalţi, plătim, uneori anticipat şi nedatorat (e cazul meu, pentru CASS-ul plătit în ultimii trei ani), numai după aceea solicitând banii înapoi, în procese costisitoare şi îndelungate. Iar cei cu restanţe la stat, chiar şi de o sută de lei, nu numai că sunt executaţi silit fără anunţ prealabil, dar apar şi pe toate listele negre ale lumii.
Numai cine se teme de ceva mult mai grav decât legea DIP sau decât controlul fiscal al optimizărilor fiscale poate reacţiona emoţional atât de inadecvat şi necontrolat cum au făcut-o comunicatorii BNR, analiştii şi acoperiţii plus „nevinovaţii“ care vor să guste şi ei un pic din notorietatea subiectului şi nelipsiţii trolli, postaci şi hateri.

Notă: Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Gheorghe Piperea 413 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.