„Sinucigaşul” lui Erdman, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional

Spectacolul “Sinucigaşul”, regizat de Felix Alexa, atât de apreciat de critica de specialitate şi de public, a trebuit să treacă un nou examen. Cel al mutării de pe scena Sălii “Atelier” pe cea a “Sălii Mari” a Teatrului Naţional. Examen deloc simplu, presupunând regândirea la un alt spaţiu de joc, la alte dimensiuni ale sălii şi la un public considerabil mai numeros. Relaţia actori-spectatori îşi schimbă şi ea dimensiunile. Plasarea în spaţiu, emisia vocală a protagoniştilor suportă modificări puţin sesizabile poate pentru spectator, dar provocatoare pentru artist şi, evident, pentru regizor. Spectacolul de vineri seară a trecut cu brio această probă.

A fost încă o demonstraţie a atenţiei pentru detaliu ce-l caracterizează pe Felix Alexa în mai toate montările sale şi a calităţii interpreţilor, e drept, nume de rezonanţă în teatrul românesc. Iar scenografia expresionistă a Dianei Ruxandra Ion, în care absurdul şi iluzia sunt invocate să susţină tratarea realistă a subiectului, şi-a păstrat forţa.

Costel Constantin şi Lamia Beligan

Despre piesa lui Nikolai Erdman şi spectacolul lui Felix Alexa s-a scris de multe ori de la premieră încoace. Comedia amară care-l are în centru pe Semion Semionovici Podsekalnikov, şomerul Senia nemulţumit de viaţa pe care o duce, de neînţelegerea celor din jur, inclusiv a soţiei, de toată lipsa de sens a existenţei lui, îşi păstrează actualitatea. Jocul de-a moartea, manipularea, specularea senzaţionalului în interesul propriu pierd ceva din critica subînţeleasă a puterii sovietice, din “punctul marxist de a privi”, câştigând, în shimb, în universalitate. Podsekalnikov devine omul dintotdeauna, în lupta pentru existenţă, faţă în faţă cu dificultăţile, cu relaţiile viciate dintre semeni şi cu propriul egoism.

Tragedia se relativizează, accentele comice, fie că este vorba despre calculele câştigului pe care i l-ar aduce învăţarea cântatului la tubă sau de reproşurile legate cantitatea de pateu unsă pe pâine, situând discursul în cotidian şi în absurd.

Marius Manole

“Goana” personajelor prin şirul de uşi dominate de ceasurile încremenite, uşi care duc dincolo, nu se ştie exact unde, paralelismul existenţelor care se întâlnesc însă în jurul cochetării cu sinuciderea a lui Podsekalnikov, amestecul de ideologie marxistă, oportunism şi amplele cruci pe care şi le face Serafima Ilinicina, sau slujba oficiată de preotul de circumstanţă la sicriul “mortului viu” creionează o lume în egală măsură dramatică şi hilară.

Regizorul a ştiut să alinieze la rampă o distribuţie remarcabilă, în frunte cu Dan Puric, interpretul rolului principal. Jucând pe muchie de cuţit, aparent rătăcit între socieatea care l-a exclus şi iubirea pe care o condimentează cu resentimente, visător şi dezabuzat în egală măsură, descoperind posibilitatea sinuciderii ca rezolvare a problemelor sale şi intensitatea de a trăi această viaţă care “n-are sens”, Dan Puric desfăşoară o gamă completă de subtilităţi actoriceşti. Mimica, felul de a merge, balansul între încercările de autoritate în interiorul familiei şi nesiguranţa în faţa interogaţiilor asupra vieţii, ambiguitatea relaţiilor cu ceilalţi, orgoliul de a se vedea în centrul atenţiei şi neliniştea cu care întreabă obstinat cât e ceasul pentru a măsura ceea ce crede că vor fi ultimele momente ale vieţii sale sunt jucate la nuanţă şi cu un firesc dovedind clasa actorului.

Podsekalnikov învăţând să cânte la tubă, flancat de Ileana Olteanu (soţia) şi Adela Mărculescu (soacra)

Replicile celorlalţi interpreţi sunt în cea mai mare parte pe măsură. Ileana Olteanu, “rătăcită” şi ea între dragostea pentru soţ şi dorinţa unui altfel de existenţă, între durerea provocată de moartea acestuia şi eterna cochetărie existentă în orice femeie, completează imaginea cuplului. I se adaugă soacra, întrupată de Adela Mărculescu într-un rol de compoziţie atent lucrat, ca şi cel al lui Marius Manole, tânărul încurcat în “punctul de vedere marxist”, cu o savoare a rostirii replicilor şi o mobilitate a mişcării scenice fără cusur.

Felix Alexa a ştiut să valorifice calităţie fiecărui artist. Costel Constantin îşi joacă cu talentul bine cunoscut din alte creaţii memorabile rolul de vecin oportunist şi duplicitar, Tania Popa este debordantă în rolul de prietenă bună la toate, Maria Buză construieşte cu un comic nebun rolul artistei Kleopatra Maximovna, Lamia Beligan împacă nu mai puţin convingător meschinăria rivalităţii între actriţe cu aerul de “grande dame” în Raisa Filippovna. Ticăloşia se ascunde sub alura elegantă şi tonul când grandilocvent, când insinuant al “intelectualului”Aristarh Dominikovici Grand-Scubik, interpretat de Marius Bodochi. Fiecare rol este cizelat cu grijă, de la cel al lui Viktor Vicktorovici (Silviu Biriş) sau Nikifor Arsentievici Pugaceov (Mihai Călin) la copilul surdo-mut pentru care micul Alexandru China merită o menţiune specială.

Tania Popa

Regizorul Felix Alexa reuşeşte, în această punere în scenă a piesei interzise chiar de Stalin, o creaţie epurată, sugestivă, deosebit de convingătoare. Şlefuirea fiecărei scene, a fiecărui gest, rezolvarea scenică a relaţiei între personaje, comentariul muzical dau dimensiunea jocului continuu dintre lacrimă şi râs care guvernează existenţa.

Că aceasta i-a fost intenţia o mărturiseşte el însuşi în programul de sală: “Nu o reconstituire a perioade sovietice m-a interesat în acest spectacol, ci un destin aflat în criză. În faţa vieţii de netrăit şi a morţii greu de împlinit. Şi ce poate fi mai actual şi mai uşor de recunoscut decât acest om simplu, şomer, vândut şi cumpărat pe post de mort simbolic pentru a servi unor interese meschine?

Maria Buză

Dacă în lumea de azi, agresivitatea sistemului politic nu mai e atât de periculoasă, agresivitatea oamenilor în a cumpăra şi a vinde orice marfă, fie ea şi viaţa unui om, a crescut proporţional cu criza morală în care ne aflăm. Şomerul Podsekalnikov vrea în final să trăiască, dar asta poate deveni o adevărată crimă. Mortului odată cumpărat nu i se permite să se mai răzgândească”.

Concluzie dramatică, susţinută în scenă de ştirea sinuciderii unui alt individ, determinată de falsa moarte a lui Podsekalnikov.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.