Privind la actuala guvernare PSD-istă, nu pot să nu remarc și câteva lucruri de apreciat, la care poate mă voi referi în curând.
Până atunci, aș nota însă că actualul partid majoritar pare preocupat să diminueze eficiența (ca să nu zic altfel) a două instituții, având rolul lor în combaterea corupției: Direcția Națională Anticorupție și Agenția Națională de Integritate. Desigur că sub administrația Băsescu-PDL, DNA și ANI au fost departe de statutul de imparțialitate ce li se cerea, cel mai adesea ocolind cu mare grijă demnitarii amintitei administrații. Fostul șef al ANI Horia Georgescu este astăzi investigat sub acuzații serioase de corupție. La rândul ei, actuala șefă a DNA urmează să dea răspunsuri nu ușor de dat privind modul cum a condus instituția – de exemplu, asumarea de neștiute până de curând simpatii politice favorabile aceleiași administrații, nesoluționarea interesată a unor dosare precum cele ale fostului soț și ale fratelui, ori dispozițiile date procurorilor din subordine privind demnitari din tabăra politică cu care nu simpatiza. Sigur că da, nimic nu trebuie trecut cu vederea, iar măsurile legale pentru cele întâmplate nu trebuie amânate. Dar, chiar și dacă n-aș fi avut propria experiență din urmă cu 20 de ani de la Departamentul de Control al Guvernului, știu că politicienii obișnuiesc să folosească asemenea prilejuri pentru a anihila instituții ce nu le sunt comode. Aș fi vrut, desigur, ca azi s-o pot apăra de Laura Codruța Kovesi.
Din păcate, nu am argumente. În schimb, voi rămâne un susținător al celor două instituții și un adversar al
celor care vor să facă din ele obiecte de butaforie ale unei societăți în care corupția continuă să fie o problemă serioasă. În sfârșit, sper că președintele Klaus Iohannis să facă ce-i cere Constituția: să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.
Cred că rugăciunea e darul cel mai de preț pe care-l pot face cuiva.
Întrebat de o ziaristă dacă nu-i cam mult să primească lunar 40.000 de lei ca parlamentar, dl Tăriceanu a răspuns, opărit, că: chestia asta e „un populism ieftin“ și că „democrația costă“. La treaba cu populismul nu mă bag, pentru că pur și simplu nu mă pricep – de exemplu, nu știu nici măcar să fac diferența între un populism ieftin și unul scump. Dincolo, însă, l-aș întreba pe dl Tăriceanu dacă dânsul crede că democrația de la noi e chiar democrație – și nu cumva, încă, o jalnică comicărie? Care numai la Parlament a ajuns să ne coste, iată, zeci de mii de lei per capita. Și încă ceva, dle Tăriceanu și dragi parlamentari, dacă domniile voastre sunteți mulțumiți de sumele frumușele pe care le încasați din taxele și impozitele românilor, n-ar fi cazul să-i întrebați și pe ei dacă sunt mulțumiți de „democrația“ cu care i-ați cadorisit?
Dacă Băsescu-i român, eu nu-s român. Anunțul că intenționez să dau o mână de ajutor celor care vor să reconstruiască PNȚCD a adus pe Internet și două sau trei reacții de genul „Valerian Stan se visează salvatorul PNȚCD“. Nici vorbă de așa ceva. Din capul locului am fost cât se poate de explicit. De 17 ani partidul este în afara Parlamentului. Din 2006, deci de 11 ani, odată cu preluarea conducerii de către dnii Miluț și Pavelescu, PNȚCD se află într-un blocaj organizațional aproape total. Cel mai recent, dl Pavelescu a amânat Congresul scadent anul acesta pentru 2019. Exact în preajma alegerilor următoare – și, pare-se, cu exact intenția ca partidul să mai rateze o intrare în Parlament, respectiv să încalce o prevedere imperativă din statut și din Legea partidelor. Iar consecința pare și ea bine țintită: radierea PNȚCD din registrul partidelor politice. Decizia în cauză, nestatutară și nelegală, mai are și proasta calitate de a fi nulă. În principal, în considerarea acestui fapt am acceptat invitația înscrierii în partid.
Iar dacă Congresul va fi readus la termen, alături de cei care mi-au cerut o mână de ajutor – pe care, repet, o voi da absolut dezinteresat – vom face tot ce este posibil să readucem în partid sutele, poate miile de tărăniști plecați dezamăgiți, mai ales în timpul dlui Pavelescu. Iar pasul următor va fi selecția unei echipe care la Congres să candideze pentru conducerea centrală – oameni de caracter, integri, competenți și dispuși la o solidaritate care să nu mai facă posibilă dezbinarea deplorabilă de până acum. Nu am avut și nu am vocația salvatorului, a omului providențial. Și apoi, ce aș putea să fac eu (sau oricine altcineva) de unul singur.
Și mai cu seamă fără ajutorul lui Dumnezeu? Nu El Însuși ne-a spus: „Fără de Mine nu puteți face nimic“? Deci, în definitiv, și aici va fi cum Domnul va voi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.