Soarta zonei euro, între spaimele Germaniei şi ambiţiile Franţei

Abia a început mandatul noului preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, iar Germania şi Franţa au intensificat lupta pentru redefinirea rolului acestei instituţii. Parisul doreşte ca BCE să-şi asume un rol similar băncilor centrale naţionale şi să devină, în ultimă instanţă, creditorul statelor din zona euro. Berlinul se opune, pentru că aceasta ar însemna emisiuni noi de monedă şi inflaţie.

Ministrul francez de Finanţe, Fracois Baroin, a declarat pentru Les Echos: „Dorim să mobilizăm toate instituţiile europene, inclusiv BCE, pentru a găsi cele mai bune răspunsuri la criză”. Argumentul Franţei este solid. În acest moment, singura pârghie pentru ajutarea statelor euro lovite de criză este Fondul European pentru Strabilitate Financiară, a cărui capacitate de împrumut a crescut de la 400 de miliarde la 1.000 de miliarde de euro. Însă modul de funcţionare al FESF nu a fost bine definit şi acesta nu va fi operaţional decat la finalul anului 2011. Mai mult, având în vedere că datoria publica a Italiei este 2.000 de miliarde de euro, fondurile FESF nu par suficiente.

Totodată, în lipsa unei bănci centrale care să garanteze, în ultimă instanţă, împrumuturile statelor euro, ţările europene sunt clar dezavantajate la nivel mondial. Liberation arată că Franţa are o datorie publică de 90% din PIB, un procent inferior celui din Marea Britanie, SUA şi Japonia. Cu toate acestea, dobânzile plătite de Franţa sunt mai mari, chiar dacă şi ratingul de ţară este superior celui american. Explicaţia ţine de rolul băncilor din SUA, Japonia sau Marea Bruitanie de a cumpăra de pe piaţa obligaţiunile statului, asigurându-i astfel pe creditori. Acest rol este exclus în cazul BCE.

Eliminarea posibilităţii de intervenţie a BCE este condiţia impusă de Germania pentru a renunţa la marcă şi ea are rădăcini adânci în istoria şi mentalul colectiv german. Berlinul suferă de fobia hiperinflaţiei, după ce aceasta a ruinat ţara în 1923, în timp ce bazinul industrial Ruhr era ocupat de armatele franceze, iar Parisul cerea reparaţii de război colosale. A urmat apoi inflaţia ascunsă din timpul regimului nazist şi falimentul Republicii Democrate Germania.

„Istoria ne arată, nu doar în Germania, că monetizarea datoriei unui stat este un păcat capital pentru băncile centrale. Astfel nu numai că se pierde independenţa băncii centrale, dar apare riscul inflaţiei. În cele din urmă, este vorba şi despre o colectivizare nedemocratică a datoriilor, sub auspiciile BCE”, a declarat Wolfgang Franz, directorul Consiliului German al Experţilor în Economie. Cancelarul Angela Merkel a precizat că Berlinul va interpreta tratatele europene în sensul neimplicării şi independeţei BCE.

În lipsa unui acord din partea Germaniei, state precum Franţa sau Austria pot fi lovite de criză, în ciuda ratingului excelent de care se bucura, scrie Der Spiegel. Austria are o datorie publică mică, dar este dezavantajată pe pieţele financiare de expunerea mare în Europa de Est pe care o au băncile austriece. La aceasta se adaugă problemele Italiei, Spaniei şi chiar ale Belgiei, un stat condus de un guvern interimar de mai bine de un an.

În acest context, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, s-a declarat în favoarea instituirii euro-obligaţiunilor, care ar colectiviza datoriile statelor din zona euro. Totodată, guvernatorul Băncii centrale a Sloveniei a sugerat că noul preşedintele al BCE, Mario Draghi, poate încălca tabuul creditării statelor euro. „BCE va fi flexibilă şi va merge atât de departe cât va fi necesar”, a susţinut guvernatorul sloven, scrie Liberation.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.