Solomon Marcus (1 martie 1925 – 17 martie 2016) – paradigma luminii

„Să nu încercaţi să definiţi timpul, căci intraţi într-o capcană fără ieşire. Pur şi simplu nu există o definiţie a timpului. Când am scris cartea despre timp, mi-am dat seama că singura salvare este să mă gândesc la un anumit fel de timp: timp cronologic, timp fizic, timp biologic, timp subiectiv, timp lingvistic, timp cuantic, timp relativist etc. Zeci şi zeci de feluri de timp”.

(SOLOMON MARCUS)

Cum să scrii cuvântul moarte alături de numele SOLOMON MARCUS? Doar poate într-o acceptare oximoronică a sensului. Sau într-un exercițiu de transfer de sens, dintr-un spațiu al eternității, în care moartea este condiția certificării vieții eterne a unui spirit cum nu multe au fost în toată lumea asta. Astăzi, 17 martie, e o zi cu soare. E rece afară și e soare orbitor. Să fie oare o ceremonie a Naturii destinată primenirii în lumină, pentru totdeauna, a domnului Academician? Și atunci cum să vorbim despre moarte, când viața e pretutindeni, în primăvară? A plecat în această dimineață, la răsăritul soarelui, pe o cărare a liniștii. A plecat în aceeași lună în care s-a născut, acum 91 de ani.
Vorbim despre SOLOMON MARCUS, la un prezent etern, ca despre puterea spiritului de a se înălța princiar și nobil deasupra timpului cronologic. Îi este atât de blândă privirea, atât de caldă și sinceră, rafinată de încercările destinului – nu puține! – atât de limpede… Îmi spunea pe 24 februarie, la masa de seară – ultima ieșire la restaurantul La Radu – că e obosit și crede că e timpul să se oprească. M-a cutremurat această idee. Nu mi-a mai vorbit niciodată, atât de obosit, despre drum. Era preocupat de planurile-cadru, de soarta latinei și a istoriei, de conținutul manualelor, de agresiunea școlii asupra elevilor de gimnaziu. Anul trecut, mi-a solicitat toate manualele de gimnaziu după care învață elevii acum. I le-am pus la dispoziție de îndată. Îmi arăta erorile de logică și mai ales de limbă română și era preocupat să ajute elevii să meargă la școală cu drag și cu sentimentul utilității celor învățate. Ei erau în permanentă legătură, prin e-mail, cu domnul Academician. La fiecare întâlnire, le spunea să-i scrie, ridicând brațul drept și configurând cu degetul arătător adresa de e-mail: solomarcus@gmail.com. Și le răspundea cu drag și cu tot sufletul, la toate mesajele. Deseori mi le redirecționa. Erau mesajele în care aceștia i se plângeau de calitatea educației în școală și-i cereau ajutorul.
Sentimentul care l-a unit cu lumea școlii este unul nobil, de sinceritate și dragoste părintească. Privea elevul cu un sentiment special, expresie a spiritului rafinat, capabil să distileze cotidianul pentru a accede într-un spațiu decontaminat de tendințele parazitare ale unei vieți rutinate de locurile comune, depersonalizate, marcate de platitudini și de banalitate. Îi plăcea să ne invite în acest spațiu curat intelectual, afectiv, cultural, omenesc, deschizându-ne cu generozitate poarta luminată de spiritul Său înalt. Aici, am simțit de fiecare dată că aura domnului Academician ne ajustează ontologic, iar în sfera cognitivului, favorizează experiențe care vin să potențeze capacitatea de a înțelege și de a se înțelege a ființei noastre.
Ne-a demonstrat tuturor, prin propriul destin intelectual, că orice evoluție presupune transgresarea, ca mod de inserare în cursul istoriei şi că ne aflăm în plin proces de evoluție fulminantă în sfera cognitivă, fenomen care marchează decisiv și aspectele ontologice care guvernează lumea modernă. Cei care am avut fericirea de a-i fi în preajmă, am făcut un exercițiu de afirmare a identității spirituale, învățând să biruim canonul care confiscă, de regulă, libertatea individuală și exersând modul sinergic de cunoaștere, ca formă de libertate asumată individual și raportată la un model spiritual integrator – domnul SOLOMON MARCUS. Ne-a rămas pentru totdeauna și deasupra timpurilor, autoritatea magistrului în a construi structuri de maximă generalitate a căror parcurgere de către generează întoarcerea la pattern, într-un gest de conștientizare a spiritului identitar, atât de necesar, mai ales în acest mileniu, în care descumpănirea copleşeşte cotidianul.
Din lumina dimineții de 17 martie 2016, cu limpede gând, mâhnit însă de sărăcia zilelor ce vor urma plecării domnului SOLOMON MARCUS, rotund și niciodată finit, ca un cerc, viața își schimbă paradigma, de la trecător la peren. Matematic, metaforic, din infinit, domnul Academician ne va repeta ceea ce a scris în finalul celebrului discurs de recepţie la Academie, Singurătatea matematicianului:

“Prin omagiul pe care-l aduc lui Vasile Ene, îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care m-au însoţit, în vreun fel sau altul, în călătoria neverosimilă care, probabil, se apropie de sfârşit.
Îmi vin în minte versurile lui Serghei Esenin:
Te-am trăit sau te-am visat doar viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă!”

Conf. univ. dr. Mina-Maria RUSU

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.