”Măcelul” de la DIPI șochează prin ineditul său. Niciodată Parchetul și nici DNA nu au luat la puricat DIPI și Ministerul Afacerilor Interne.
Același lucru nu s-a întâmplat niciodată la SRI sau la SIE, deși este de bănuit că apucături de același soi se petrec și pe acolo. Aș zice că și oamenii din DIICOT sau din DNA nu sunt străini de asemenea practici. Lucian Papici, Ioan Mureșan, Emilian Eva etc. ne obligă la asemenea ipoteze și impun serioase investigații. Ce înseamnă asta? Că drumul combaterii corupției este mai lung decât Calea Lactee, indiferent că se referă la ministere, la serviciile secrete, la parchete sau chiar oamenii de afaceri și la societatea civilă.
Cazul lui Bogdan Olteanu, trâmbițat și el ca un mare succes al DNA, ne trimite la aceeași concluzie. Datele privitoare la corupția din politică seamănă cu drumul mătăsii, cu drumurile romanilor sau ale dacilor. Toată lumea știe că se află pe sub iarbă, dar sunt decopertate numai pe ici, pe colo. Dacă Eftimie jr. nu ar fi denunțat milionul (sau milioanele) șpagă pentru numirea lui Liviu Mihaiu ca guvernator al Deltei, iar Sorin Ovidiu Vântu n-ar fi confirmat, cu siguranță că n-am fi avut niciodată un asemenea caz în instanță, deși aproape toată populația României știe că posturile mai mari sau mai puțin importante se plăteau cu bani grei. DNA-ul n-ar fi aflat niciodată, cu toate înregistrările primite de la SRI, că această vânzare ar fi avut loc. Capacitatea sa de a întocmi dosare bazate pe investigații și probațiuni serioase este și acum la limita minimă.
Ce să înțelegem din asta? Că DNA-ul are nevoie de încă o sută de ani pentru a cerceta corupția din politică. Cât au plătit sutele de miniștri și secretari de stat din zeci de guverne pentru a ocupa respectivele posturi și câtă corupție a montat fiecare pentru a recupera investiția și pentru a scoate și un oarece beneficiu? Nu cred că poliția din toate țările europene, transferată toată în România, ar ajunge la un inventar complet.
În asemenea condiții, a rămâne la faza de cules cu penseta sau cu cleștele, chiar așa carnavalesc, cu cătușe și televiziuni și cu întrebări cretine puse pe fugă, mi se pare doar o iluzie, o cumplită amăgire, o beție cu apă rece jucată pentru oamenii simpli și naivi. Un DNA mult mai eficient tot ar săpa un secol și jumătate de istorie românească sărită de pe linii. Bașca faptul că toate pagubele s-ar topi ca ploaia pe nisip. Recuperările acestor ani abia dacă depășesc cu puțin cheltuielile făcute cu DNA-ul și cu înregistrările SRI-ului.
Sunt gata să accept ipoteza că în acest moment DNA-ul nu ambiționează un asemenea tratament complet. El se mulțumește doar cu operațiuni sonore. Cu dat exemple și cu neutralizat adversari politici. În funcție de nevoi si de comenzi își face treba iar pe celelalte cazuri și le lasă îngropate în uitare, lăsând frica să își facă efectele sale curative.
O asemenea campanie anticorupție desfășurată cu lingurița în raport cu amploarea fenomenului ne obligă la o întrebare simplă:
– Arestările stil DNA sunt singura soluție pentru un decont al abuzurilor și corupției petrecute în trecutul recent al țării noastre? Nu cumva anticorupția depășește în cheltuieli bunurile și banii recuperați? Sigur, Președinția, SRI și DNA, ANI și CSM care trăiesc din asta vor răspunde monocord.
– Trăiască anticorupția!
Un prieten exasperat de această campanie care a băgat groaza în instituții, funcționari și oameni de afaceri are o idee extrem de simplă. Nu mă pot abține să nu o reproduc. Prietenul meu, un om cu o bună cunoaștere a societăților europene și un bun psiholog al lumii românești, inclusiv al manevrelor intestine din servicii și DNA îmi descria varianta sa.
– O Ordonanță de Urgență care să prevadă amnistierea tuturor faptelor de evaziune fiscală, de dare de mită și de corupție pe timp de un an, cu condiția declarării autodenunțului pe faptele comise. Autodenunțul trebuie însoțit de restituirea sumelor prejudiciate. În cazul în care făptuitorul nu mai posedă banii, acesta încheie un angajament de plată cu eșalonare pe un număr de ani.
Toate faptele nedenunțate și nerecunoscute după perioada prevăzută de lege se sancționează cu pedepse duble și cu confiscarea extinsă a tuturor averilor până la gradul trei de rudenie.
După părerea prietenului meu, cu această lege simplă, România ar recupera 3-4, poate chiar 5 miliarde de euro, iar cu acești bani și-ar pune rapid infrastructura pe picioare. Și încă un detaliu. Această ofertă a statului român ar trebui să privească în egală măsură societățile străine care operează în România, tratate atât de inegal în raport cu cele românești, atât de ANAF, cât și de DNA.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.