UPDATE: O activistă din Campania “Salvaţi Roşia Montană!” a intrat astăzi la conferinţa de presă pe care Dan Şova a susţinut-o în sediul Prefecturii Cluj şi a zdrobit o roşie pe documentele şi tableta ministrului. Activista i-a reproşat lui Dan Şova ilegalităţile comise de Guvern în legătură cu proiectul de la Roşia Montană. În faţa Prefecturii alţi activişti au afişat mesaje de protest.
Ieri dimineaţă, mai mulţi prieteni mi-au semnalat un articol de pe Economica.net (http://www.economica.net/surse-rosia-montana-are-acceptul-tuturor-ministerelor-pentru-a-incepe_55818.html) , conform căruia proiectul de la Roşia Montană ar fi primit aviz favorabil din partea tuturor ministerelor implicate în Comisia de Analiză Tehnică (CAT), iar Ministerul Mediului lucrează deja la Avizul Integrat, pe baza căruia Guvernul să emită “o hotărâre care să permită începerea operaţiunilor”. În acest sens era citat ca sursă “un oficial apropiat discuţiilor”. În aparenţă, o informaţie plauzibilă, ţinând cont şi de propriile surse, care indică o asemenea stare a lucrurilor încă din luna aprilie. Nu am făcut-o publică până acum pentru că, în ciuda demersurilor jurnalistice întreprinse, nu am găsit vreo confirmare cât de cât oficială, iar modul în care a ajuns informaţia la mine (pe mai multe canale, dar cam în acelaşifel formulată) indică faptul că, în realitate, e vorba de o singură sursă iniţială. Practic e un fel de 50%-50%, adevărat-fals.
Cea mai mare “ciudăţenie” a articolului de pe Economica.net vine însă de la background-ul materialului, care pare desprins din comunicatele de PR ale companiei miniere, în care se face trimitere la “miile de locuri de muncă” pe care le-ar genera proiectul (cifre infirmate de propriile studii de fezabilitate ale Gabriel Resources), despre “beneficiile” de miliarde de dolari ale României, cu trimitere la studiile “experţilor” de la Oxford Policy Management (în realitate, o firmă de lobby a cărei singură legătură cu celebra universitate e numele), la faptul că “50% din veniturile anticipate ale proiectului vor rămâne în România” (o idioţenie căreia doar domnul Blănculescu, recent ajuns consilier al premierului, îi acordă credit) şi alte asemenea “minunăţii” corporatiste. Un background care indică o anumită afiliere a sursei.
Cum era de aşteptat, articolul a fost preluat (cu sau fără citarea Economica.net) şi de către alte site-uri de ştiri, naţionale şi locale. Surpriză însă: după doar câteva ore, articolul a dispărut de pe Economica.net, accesarea link-ului redirecţionând către pagina principală a portalului!
“Ciudăţeniile” şi-au găsit explicaţia mai pe după-amiază şi spre seară, când acţiunile Gabriel Resources au reuşit să salte cu 23 de cenţi, până la 1,38 dolari canadieni/acţiune, după ce parcursul săptămânii atinseseră un minim de 1,11. Nu e greu de presupus că transmiterea informală a declaraţiilor “pe surse” a influenţat acest trend crescător, în contradicţie totală cu evoluţia preţului aurului (care a atins ieri un alt minim istoric – 1.200 de dolari/uncie) şi cu evoluţia generală a acţiunilor tuturor celorlalte companii miniere din domeniu (cu menţiunea că 1,38 de dolari canadieni/acţiune reprezintă, în continuare, o cotaţie derizorie, care nu-i oferă nici pe departe lui Gabriel garanţia/posibilitatea de a obţine banii necesari demarării investiţiei). Astfel, avem şi explicaţia “ciudăţeniilor”: fie că informaţia (legată de avizele favorabile) e reală sau nu, mediatizarea ei şi-a făcut efectul la bursă.
În acelaşi timp, arată însă şi cât de mare e disperarea susţinătorilor proiectului. În mod normal, “deconspirarea” acordului iminent are un efect destul de anticipabil – motivarea şi mobilizarea opoziţiei (ceea ce s-a şi întâmplat şi se întâmplă – iar parlamentarii care au primit deja şi vor primi, în continuare, vizite ale propriilor alegători care se opun proiectului pot depune mărturie, aceasta fiind doar una dintre acţiuni). Faptul că şi-au asumat aceste riscuri previzibile demonstrează că susţinătorii proiectului au nevoie ACUM de ceva acţiuni favorabile (fie ele şi declaraţii “pe surse”). Nu pentru a porni proiectul, ci pentru a-şi plăti datoriile de toate felurile şi de a supravieţui de pe o zi pe alta. De altfel, chiar dacă este extrem de important, acordarea avizului de mediu nu înseamnă nici pe departe pornirea operaţiunilor. Pentru asta mai au nevoie de obţinerea tuturor proprietăţilor din zona vizată, avizul de construcţie şi, mai ales, o finanţare de peste 1,5 miliarde de dolari pentru investiţia iniţială. Condiţii extrem de greu de îndeplinit. Dacă, teoretic, un aviz de construcţie ar putea obţine în aceleaşi condiţii controversate în care ar obţine acordul de mediu, şansele de a cumpăra toate proprietăţile din Roşia Montană şi de aface rost de finanţare tind către zero.
Din acest ultim punct de vedere, e suficient să vedem ce se mai întâmplă cu aurul şi firmele de aur de peste tot din lume (câteva ştiri cu titlu pur exemplificativ, nicidecum exhaustiv, şi doar din ultimele săptămâni).
– Preţul aurului a atins ieri un alt minim istoric (şi prag psihologic): 1.200 de dolari/uncie (după ce la începutul anului era tranzacţionat cu 1.650-1.700 dolari/uncie, iar în vara lui 2011 se afla la 1.900 de dolari/uncie). În condiţiile în care costurile medii de producţie (inclusiv redevenţe, taxe şi impozite) ale unei uncii de aur, la nivel mondial, se situează la 1.300-1.400 de dolari/uncie).
– Pe 24 iunie, cel mai mare producător de aur din lume, Barrick Gold, a anunţat concedierea a 100 de angajaţi din rândul staff-ului corporatist din Toronto (practic o treime din şefimea companiei).
– Pe 13 iunie, Newmont, un alt producător din TOP 3 mondial, anunţase, la rândul ei, o reducere cu o treime a numărului angajaţilor din Colorado (unde se află sediul companiei).
– Săptămâna trecută, cel puţin 52 de persoane şi-au pierdut viaţa într-un accident la o mină de aur din Republica Centrafricană.
– Pe 25 iunie, Peru a suspendat permisul deţinut de Gold Fields (Africa de Sud) la mina Chucapaca, din sudul ţării.
– Ieri, Reuters relata despre 40-50 de morţi în ciocnirile violente din Sudan care vizează controlul zonelor miniere.
De altfel, de la începutul anului, fluxurile de ştiri au prezentat, în mod constant, problemele companiilor miniere de aur, mai mari sau mai mici, din Mongolia şi Kirgistan, până în Argentina, Peru, Chile, ţări din America Centrală sau de Nord şi din Africa.
Se aşteaptă cineva ca o firmă junior de genul Gabriel Resources să obţină uriaşa finanţare de 1,5 miliarde de dolaride care ar avea nevoie (după îndeplinirea, de asemenea, destul de improbabilă a celorlalte condiţii) pentru proiectul de la Roşia Montană? Oricine are dreptul la propriile fantezii. La fel cum oricine are dreptul să-şi toace banii la bursă după cum îl duce mintea şi buzunarul. Faptul că Guvernul României se implică însă în acest joc e jenant. Şi, după cum am mai atenţionat, în cazul Roşia Montană Guvernul nu se joacă cu bursele, ci cu focul. Într-o dimineaţă se va trezi cu cearceaful ud şi nu va înţelege de ce miroase. O putoare care nu va ieşi oricât parfum va folosi.
Mihai Goţiu, voxpublica.realitatea.net
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.