Programul de Crăciun a început la Opera Bastille, în 26 noiembrie, cu reluarea unui balet care nu mai fusese programat de câţiva ani: Spărgătorul de nuci în versiunea coregrafică a lui Rudolf Noureev, după Marius Petipa şi Lev Ivanov, ce poate fi văzut până în 29 decembrie, cu câteva cupluri în rolurile principale.
Spectacolul respectă perfect atmosfera: bradul, copiii, cadourile, naşul şchiop, coşmarurile copilăreşti.
Balet în două acte pe muzica lui Ceaikovski, cu un libret de Marius Petipa după o poveste de E.T.A. Hoffmann, adaptată de Alexandre Dumas, Spărgătorul de nuci este un spectacol îndrăgit mai ales de anglo-saxoni, cărora le place să vadă propriul brad de Crăciun reflectat în cel al Clarei, eroina poveştii. Sub bradul împodobit, Clara găseşte un spărgător de nuci, oferit de naşul ei, bătrânul Drosselmeyer. Noaptea, obiectul de lemn se transformă în visul ei în prinţ salvator.
Spărgătorul de nuci a fost creat în 1892 la Teatrul Maria din Sankt Petersburg.
Graţie şi provocări tehnice
În versiunea lui Noureev din 1985, coregraful recurge la o sugestie psihanalitică, Prinţul şi Drosselmeyer fiind interpretaţi de acelaşi dansator, conferind visului Clarei sensul treceri eroinei de la copilărie la adolescenţă.
În ceea ce priveşte stilul, Noureev introduce o seamă de dificultăţi tehnice care pun la încercare virtuozitatea balerinilor.
„De fiecare dată, dansatorul şi, mai ales, dansatoarea sunt în pragul derapajului, catastrofei, căderii. În spatele fiecărui pas se ghiceşte provocarea într-o asemenea măsură încât ne întrebăm dacă Noureev îşi iubea interpreţii. Probabil publicul nu vede nimic, poate nici nu-l interesează, fermecat de frumuseţea acestui Spărgătorul de nuci aşa cum l-a inventat Noureev, inspirat din punct de vedere spiritual de muzica lui Ceaikovski. Vrăjitor, coregraf diabolic, Noureev era în acelaşi timp un om de mare cultură şi asta se vede pe scenă”, scria criticul Daniel Conrod.
Muzica lui Ceaikovski este invadată de încântare şi nostalgie, dar şi de nelinişti. Această stranie călătorie în imaginar i-a inspirat un lirism incomparabil, o atmosferă visătoare şi neliniştitoare, în care se învârtejesc fulgi de zăpadă.
Dorothee Gilbert
Valsul fulgilor de nea este un amestec de coruri angelice de copii şi de pasaje mai întunecate în care zăpada se transformă în furtună.
Pe scenă se desfşoară un amestec de feerie şi mister. Decorurile, costumele somptuoase create de Nicholas Georgiadis contribuie la atmosfera feerică.
Mathieu Ganio şi Dorothée Gilbert sunt, după părerea criticilor, remarcabili, el având un dans superb, sugerând un Prinţ din naştere, ea intrând foarte bine în rolul tinerei care se trezeşte la femininitate.
Şi, mai ales, amândoi posedă marea tehnică a lui Noureev.
„Cuplul este strălucitor şi nu numai graţie paietelor costumelor. Interpreţii sesizează fiecare capcană, fiecare subtilitate”.
Cei doi vor evolua în spectacolele din 3, 7, 10, 16, 19, 20 şi 22 decembrie.
Atmosfera feerică şi neliniştitoare sugerată de decorurile lui Nicholas Georgiadis
Un alt cuplu este format din Léonore Baulac (Clara) şi Germain Louvet (Drosselmeyer/Prinţul). Benjamin Millepied, noul Director pentru Balet de la Opera din Paris, a decis să distribuie tinerii corifei ai Baletului Operei Naţionale, care nu au neapărat o mare experienţă, în rolurile principale. Cei doi s-au remarcat până acum în roluri mici sau la Concursul de promovare. Este o adevărată provocare pentru ei.
În spectacolul din ziua de Crăciun vor dansa Mélanie Hurel (Clara) şi Hugo Marchand. Balerinul era numai înlocuitor, dar rănirea solistului principal a oferit această şansă tânărului care a obţinut o medalie de bronz la ultima ediţie a Premiilor Varna. Mélanie Hurel este obişnuită cu acest rol. Se vor întâlni pe scenă experienţa prim-balerinei cu tinereţea dansatorului.
În sfârşit, în 24, 27 şi 31 decembrie vor urca pe scenă Ludmila Pagliero şi Vincent Chaillet. Ludmila Pagliero a dansat prima dată în rolul Clarei la puţin timp după ce fusese numită prim-dansatoare, chiar dacă nu cu unanimitate de păreri. A devenit apoi Etoile şi s-a impus drept una dintre marile tehniciene ale trupei. Se presupune că va străluci în acest spectacol. Deşi cunoscut pentru talentul său, Chaillet nu este, după părerea criticilor, foarte potrivit pentru rolul Prinţului.
Participă la spectacol elevii Şcolii de Dans, Orchestra Operei Naţionale din Paris, sub bagheta lui Kevin Rhodes şi Corul de copii al Operei.
Merle Park şi Noureev în Spărgătorul de nuci
Rudolf Noureev dansase, când era la Şcoala Vaganova, rolul unui copil din Spărgătorul de nuci în versiunea lui Vassili Vainonen, una dintre cele mai fidele operei originale. Câţiva ani mai târziu a dansat rolul Prinţului.
După ce a rămas în Occident, a montat prima sa versiune în 1967 pentru Opera Regală din Stockholm, în care se apleca mai ales asupra spaimelor şi coşmarurilor Clarei. În anul următor a reluat coregrafia la Royal Ballet din Londra, unde a dansat cu Merle Park.
Producţia a fost apoi prezentată la Scala din Milano, în 1969, şi la Teatrul Colon din Buenos Aires în 1971.
Cu decorurile şi costumele lui Georgiadis, a realizat un Spărgător de nuci misterios şi freudian în 1979, la Opera din Berlin.
Dansurile spaniole, arabe, chinezeşti şi ruseşti, pe care le interpretează invitaţii în visul Clarei, care la Petipa evocau o ţară a savorilor – de ciocolată, cafea, ceai şi vodcă –, devin la Noureev călătorii exotice prin care Clara descoperă lumea.
În producţia pentru Opera din Paris, din 1985, Noureeev a aprofundat ideea, opunând viaţa din exterior, cu trecătorii de pe stradă, intimităţii casei, respectiv imaginarul realităţii.
“E ca un Petruşka, spunea el, viaţa se scurge în exterior, zgomotoasă şi veselă, iar în interiorul micului teatru de bâlci, în universul închis al cutiei, se joacă o dramă intimă”.
Din păcate, consideră cronicarii, dansurile spaniole, ruseşti sau chinezeşti rămân cumva reci, în spectacolul de la Paris, în pofida costumelor minunate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.