În climatul atât de complicat creat de afluxul uriaş de migranţi în Europa şi de urmările greu de evaluat ale acţiunilor teroriste din Paris revendicate de Statul Islamic, Olanda a găsit soluţia să controleze la sânge circulaţia persoanelor şi a refugiaţilor avansând proiectul unui „mini-Schengen”. Astfel, ea vrea să se instituie un control al identităţii la frontierele mai multor ţări din Europa Occidentală şi să se creeze lagăre de refugiaţi în unele ţări europene. Ideea este diferită de propunerile franceze privind un control sistematic la frontierele exterioare ale Spaţiului Schengen, avansat după atentatele de acum două săptămâni din Paris, care au aruncat într-un ocean de frică nu doar Hexagonul, ci mai toate statele vestice. De altfel, paralizia care a cuprins Bruxelles-ul zile la rând este grăitoare pentru climatul de spaimă, frică sau teamă despre care aminteam şi care are la bază această organizaţie cu atâtea nume – ISIL, ISIS, Daech sau Daesh şi Statul Islamic – şi cu un singur numitor comun: teroarea teroristă. Cum era mai rău, şi dat fiind că, din păcate, ani la rând, Occidentul a subestimat în mod inexplicabil Statul Islamic sau, mai curând, a tratat gruparea cu indiferenţă întrucât ataca regimul de la Damasc, acesta şi-a văzut liniştit de treabă şi şi-a extins zona de acţiune în mod spectaculos, iar când Vestul şi-a dat seama era prea târziu, acum culegând roadele unei iresponsabilităţi crase, dublată de evaluări total greşite.
Teroarea creată de atentatele din Franţa s-a alăturat marilor probleme provocate de refugiaţi, care şi-au continuat aventura spre noul „tărâm al făgăduinţei” devenit acum Europa, şi fireşte că guvernele din UE şi din Spaţiul Schengen au tot încercat să le găsească soluţii, mai curând pe plan individual, pentru că la nivel de Uniune totul a devenit o frecţie la un picior de lemn, cum spune atât de bine expresia românească. Din atare perspectivă trebuie spus adevărul fără menajamente: în faţa celor 800.000 de refugiaţi veniţi până acum, Europa, cea care „a inventat dreptul la azil în varianta sa modernă”, cum scrie France Presse, dă din colţ în colţ şi dovedeşte o evidentă „criză de memorie”. Astfel, statele fie sunt tentate să-şi închidă frontierele, fie se întorc spre ele însele.
Am asistat deja la momentul în care s-au închis graniţele între două state membre ale Spaţiului Schengen (Austria-Slovenia), asta după ce între alte ţări s-au construit ziduri sau garduri de sârmă ghimpată, amintind obsesiv de momentele istorice ale existenţei sinistrei Cortine de Fier. Suntem, totuşi, după 15 ani din noul veac şi mileniu, dar trebuie să constatăm uimiţi că liderii lumii libere, cum au intrat nu doar în folclorul politic şi popular, sunt departe de răspunderile ce le revin şi de sfidările cu care se confruntă atât statele lor, cât şi celelalte. De aceea, când, recent, s-a descoperit că doi dintre acei kamikaze care au explodat la Paris s-au putut infiltra printre refugiaţii sirieni pentru a ajunge în Europa, faptul nu a făcut decât să accentueze această constatare.
„Prin criza refugiaţilor, Uniunea Europeană şi-a testat coerenţa chiar ca proiect politic”, arăta Christian Bertossi, director al Centrului migraţiilor şi Cetăţeniilor din cadrul Institutului Francez de Relaţii Internaţionale. Culmea, experţii arată că dreptul la azil în forma actuală „este o invenţie europeană” ce se bazează pe Convenţia de la Geneva din 1951, care defineşte statutul de refugiat. „Din păcate, azi, Europa suferă de o carenţă de memorie, care o împiedică să aibă o logică bună şi mijloacele necesare pentru a face faţă situaţiei.” Desigur, „nu a existat niciodată o epocă de aur a azilului”, notează Philip Rudge, secretar general al Consiliului Europei pentru refugiaţi şi exilaţi. „Acesta a fost mereu un amestec de neîncredere şi de generozitate, o dialectică între respectul drepturilor omului şi controlul frontierelor.” Astfel, de-a lungul anilor, Europa a integrat 11 milioane de persoane, aparţinând mai multor valuri: spaniolii care au fugit de Franco; portughezii care au luat calea bejeniei din vina lui Salazar; ungurii după revoluţia din 1956; acele boat-people de la finele anilor ’70; nemţii care trăiau în alte state europene şi au plecat în Germania Occidentală; chilienii fugiţi din cauza lui Pinochet ajunşi tocmai în Europa etc.
Ce se întâmplă azi depăşeşte însă cu mult acele vremuri, în care, culmea!, Cortina de Fier a impus deschidere şi generozitate în faţa integrării. Pe urmă, plecând, de pildă, de la faptul că Ungaria şi-a închis complet frontierele sale în faţa refugiaţilor, că, după atentatele din Paris, Polonia a anunţat că refuză să mai primească orice refugiat, ca şi de la amintitele controale instituite la frontiere de Franţa, şi nu doar de ea, este clar că „azi, Uniunea Europeană traversează o criză politică şi morală, cu ignorarea valorilor umaniste”, ceea ce este foarte grav, dat fiind că aceste valori „erau soclul construcţiei europene”, după cum arăta cunoscuta Catherine Lalumiere, azi preşedintă a Federaţiei Franceze a Caselor Europei.
Dar de aici şi până a socoti că prin crearea unui mini-Schengen se poate rezolva criza este o cale lungă. Personal, cred că ideea nu face decât să sublinieze artificialitatea şi inconsistenţa Spaţiului Schengen. După ce a aflat că ideea olandeză are în vedere Austria, Germania, Belgia, Luxemburgul şi Olanda şi că ea ar consta în instalarea de lagăre de tranzit pentru migranţi în afara frontierelor acestor ţări, ministrul de Interne de la Berlin, Thomas de Maiziere, spunea că ea nu este agreată de guvernul ţării sale. „Obiectivul nostru trebuie să fie ca Spaţiul Schengen în ansamblul său să funţioneze”, spunea el. După ce, ani de zile, Olanda a blocat din ambâţ aderarea României la Spaţiul Schengen, acum vine cu idei demne de perioade pe care le credeam revolute şi cei mai înrăiţi protagonişti ai lor. De aceea şi cred că acest spaţiu mini-Schengen în variantă olandeză înseamnă, de fapt, un moment dintr-un nou Război Rece!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.