Spectacole cu strip-tease masculin şi femei de tranziţie, tandreţe şi dragoste, umor şi ironie, pâine, circ şi violenţă

Comedii incendiare la Timişoara

La Teatrul Naţional din Timişoara se caută reţete de suprevieţuire pentru oamenii prea… deştepţi. Comedia „M-am hotărât să devin prost” propune spectatorilor săi o întâlnire pe cât de tonică, pe atât de alertă cu Antoine, un posibil alter-ego al autorului cărţii care stă la baza acestui scenariu. Despre romanul lui Martin Page, presa a scris că este „un Coelho pe dos”, „o satiră haioasă a societăţii contemporane”, un text care aduce la un loc tandreţe, umor, ironie, toate acestea condimentate cu inteligenţă şi o tuşă autobiografică – ingrediente care stau la baza imensului succes de care se bucură. Montarea timişoreană foloseşte din plin atuurile oferite de text, într-un spectacol dinamic, prietenos, cu o distribuţie tânără, proaspătă, care îi reuneşte pe actorii Călin Stanciu jr., Victor Manovici, Mălina Manovici, Alina Chelba şi Victoria Rusu. Direcţia de scenă aparţine tinerei regizoare Antonella Cornici, decorul şi costumele sunt semnate de scenografa Rodica Arghir. Premiera spectacolului este programată vineri, 24 februarie, de la ora 19.00, la Studio 5.

Copenhaga s-a jucat de 326 de ori pe Broadway

„Copenhaga” de Michael Frayn este un text care a reaprins subiecte fierbinţi în lumea teatrală ca şi în cea ştiinţifică. Premiera absolută a spectacolului „Copenhaga” a avut loc în 1998 la Teatrul Naţional din Londra, succes care a făcut ca în 2000 să fie prezentată pe Broadway, unde spectacolul a avut 326 de reprezentaţii. Doi ani mai tirziu, faima acestei piese a scriitorului englez Michael Frayn a dus la realizarea filmului omonim care s-a bucurat de o distribuţie celebră: Daniel Craig, Stephen Rea şi Francesca Annis. Michael Frayn a fost recompensat pentru acest text cu cele mai importante premii teatrale: Premiul „Tony” pentru „Cea mai bună piesă”, Premiul „Evening Standard” pentru cea mai bună piesă, Premiul „Drama Desk” pentru cea mai bună piesă contemporană, „Premiul Criticii” din New York pentru cea mai bună piesă, Premiul „Molière”.

Teatrul Naţional oferă publicului timişorean premiera românească a acestui text de anvergură al dramaturgiei contemporane, parte a programului managerial „Teatrul Nou”, într-o distribuţie remarcabilă: Ramona Dumitrean, Ionuţ Caras şi Ion Rizea, actori de primă linie ai generaţiei lor.

Premiera spectacolului va avea loc marţi, 28 februarie, de la ora 19.00, în Sala 2 a Teatrului Naţional.

Full Monty

Finalul anului trecut a adus publicului timişorean unul dintre cele mai celebre musicaluri ale ultimului deceniu: „The Full Monty”, de Terrence McNally şi David Yazbek, bazat pe celebrul film produs de Fox Searchlight Pictures. Musicalul „The Full Monty” a avut premiera absolută în 2000, ajungând rapid unul dintre titlurile de mare succes de pe Broadway, cu numeroase premii şi nominalizări la „Tony Award”, „Drama Desk Award”, „Theatre World Award” etc.

Mega-producţia timişoreană, colaborare a Teatrului Naţional şi a Operei Naţionale, este povestea unor şomeri disperaţi care învaţă să-şi recapete respectul de sine printr-un spectacol unic de strip-tease masculin… full-monty, dus până la capăt. Cei şase prieteni, fiecare motivat de necazurile lui, pornesc în cea mai comică, burlescă, fascinantă aventură a vieţii lor, la capătul căreia regăsesc căldura adevăratei prietenii şi a iubirii. Acest spectacol-eveniment îi aduce la rampă pe actorii şi muzicienii Richard Balint, Ion Rizea, Matei Chioariu, Cristian Rudic, Colin Buzoianu, Victor Yila, Gabriela Popescu, Tania Popa/Magyari Etelka, Andrea Tokai, Laura Avarvari, Victor Manovici, Doru Iosif, Luminiţa Tulgara, Mirela Puia, Daniela Bostan, Victoria Suchici-Codricel, Adrian Jivan, Valentin Ivanciuc, David Crescenzi, Benone Viziteu, Alex Hâncu. Conducerea muzicală aparţine dirijorului David Crescenzi. Decorul şi costumele sunt o creaţie a scenografului Dragoş Buhagiar. Regia şi coregrafia spectacolului sunt semnate de Răzvan Mazilu.

Premiera a avut loc în 28 decembrie şi s-a bucurat de un succes răsunător. Următoarea reprezentaţie a musicalului „The Full Monty” este programată luni, 20 februarie, de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional din Timişoara.

Cabaret, pâine şi circ la Godot

Duminică, 19 februarie, de la ora 20.00, Godot Cafe-Teatru invită publicul la un spectacol-eveniment: „Julius Caesar” de William Shakespeare, în regia lui Eugen Gyemant. Un show excentric cu Tudor Aaron Istodor, Lucian Iftime, Dan Rădulescu, Emilian Oprea, Andrei Seuşan şi Ionuţ Grama. Scenografia, costumele şi afişul – Tudor Prodan; coregrafia – Andrea Gavriliu.

După succesul cu „Bullets over Lipscani” – comedia ‘noir’ inspirată de textele lui Woody Allen -, tânărul regizor Eugen Gyemant revine la „Godot” cu o propunere inedită: „Julius Caesar” de William Shakespeare. Spectacolul, care a avut premiera pe 13 ianuarie 2012, marchează prima montare a unei tragedii shakespeariene pe scena de pe Blănari nr.14.

Păstrând textul şi problematica piesei lui Shakespeare, spectacolul transformă Roma antică într-un cabaret cu scenă şi podium. Cântecul, dansul, decadenţa şi opulenţa transportă publicul – luat ca martor la evenimentele care au loc pe scenă şi în sală – într-o lume atemporală în care Cezar (Tudor Aaron Istodor) este un showman excentric cu boa în jurul gâtului, Calpurnia (Andrei Seuşan) cântă lasciv canţonete, Marc Antoniu (Emilian Oprea) are aspectul unui un rocker tatuat, iar senatorii (Lucian Iftime, Dan Rădulescu, Andrei Seuşan şi Ionuţ Grama) ascund pistoale sub sacourile cambrate. „Julius Caesar” de la Godot poartă marca satirică a lui Eugen Gyemant, amintind de filmele lui Tarantino sau Baz Luhrman. Iar ambalajul comic, ironic şi extravagant contrastează cu jocul în cheie realistă al actorilor, care redă, de fapt, gravitatea subiectului piesei.

În viziunea lui Eugen Gyemant, Cezar este „un zeu de cabaret, o divă în mizerie, un Peter O’Toole beţiv şi travestit, care nu-şi poate imagina că cineva ar putea să încerce vreodată să-l asasineze”, dar care devine victima propriului show. „Cei care îl omoară nu vor decât să vadă dacă Caesar este cu adevărat zeul pe care ei îl adoră, şi care nu este unul al vechilor reguli şi valori republicane, ci al seducţiei, al talentului şi al puterii de a face ceea ce nimeni nu crede că este posibil. Uciderea lui Julius Caesar, pentru care totul e un spectacol, este performată în public şi în mijlocul publicului, prezent în fiecare situaţie a piesei. E un spectacol roman, cu pâine, circ şi violenţă, care pune spectatorul în intimitatea ridicolă, senzuală, sacră a unui Julius Caesar căruia să poată să i se uite pe sub fustă.”

„Ivanov”, într-o nouă montare la Teatrul „Tamási Áron”

Scenă din Ivanov

„Ivanov”, una dintre primele piese ale lui Cehov, ocupă un loc aparte în opera sa, dar şi în dramaturgia universală. Apar în ea primele semne ale dramaturgiei cehoviene – blazarea eroilor, dragostea fără speranţă, pustietatea vieţii la ţară, apatia elitei intelectuale –, dar spre deosebire de marile piese aşa-numite „lirice” ale lui Cehov, în drama „Ivanov” aceste teme se regăsesc în situaţii şi conflicte mult mai bine conturate.

Ivanov este un tânăr de 35 de ani, care nu se ştie cum şi când şi-a pierdut pofta de viaţă şi se tot zvârcoleşte în căutarea cauzelor nefericirii sale. Mereu depresiv şi paralizat de spaima că totul este deja pierdut – tinereţe, iubire, căsnicie, moşie -, Ivanov ajunge prizonierul unor întrebări fără ieşire: Ce mai poate spera omul, când a trecut de jumătatea cea bună a vieţii? Odată părăsit de vitalitatea tinereţii, mai există vreo şansă de a o recâştiga? Dar cum mai poţi recâştiga ceva, când şi cele mai simple lucruri par de neatins şi nu mai eşti în stare să te bucuri de nimic din ce-ţi oferă viaţa? Are vreun rost această viaţă?

Cu acest spectacol, a cărui premieră va fi în 17 februarie, tânăra şi recunoscuta regizoare Anca Bradu face pentru prima dată cunoştinţă cu actorii Teatrului „Tamási Áron” şi cu spectatorii din Sfântu Gheorghe. Ca regizor, a lucrat în teatre din Germania, Franţa, Finlanda, Serbia, Ungaria. În anul 2001 a primit Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, cu spectacolul „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, montat la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. În rolul titular, Mátray László, soţia lui, Anna Petrovna, Kicsid Gizella, Şabelski – Nemes Levente, Saşa, fiica lui Lebedev, Benedek Ágnes, Lvov Evgheni Konstantinovici – Nagy Alfréd ş.a.

Scenografia şi costumele sunt create de Dobre-Kóthay Judit, muzica Horváth Károly.

„Am omorât-o pe mama” se lansează pe scena newyorkeză

Am omorât-o pe mama

Piesa lui András Visky intitulată „Am omorât-o pe mama” a avut premiera pe 10 februarie la New York, la teatrul „La Mama”, în regia lui Karin Coonrod, regizoarea care în curând va pune pe scenă piesa dramaturgului contemporan american Charles Mee la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Spectacolul „Am omorât-o pe mama” va fi prezentat în cadrul unui „full run”, deci o dată pe zi, până la 4 martie, în teatrul „La Mama”, cel mai important atelier Off-Broadway.

Cu această ocazie, miercuri, 15 februarie, va avea loc o discuţie publică, cu participarea lui András Visky şi Karin Coonrod, cu sprijinul Centrului Cultural Român din New York. În cadrul dezbaterii, regizorii Andrei Şerban şi Robert Woodruff vor discuta despre adaptarea filmelor în teatru.

Andrei Şerban a adaptat filmul lui Ingmar Bergman, „Strigăte şi şoapte”, în spectacolul cu acelaşi titlu, pe când Robert Woodruff s-a inspirat din filmul lui Thomas Vinterberg, „Festen”, pentru spectacolul „Aniversarea”.

Duminica trecută, András Visky a participat la un colocviu organizat de Centrul Cultural Maghiar din New York, împreună cu Melissa Hawkins, directoarea „Theatre Y”. Tema discuţiei a fost influenţa puterii asupra individului, în baza experienţei lui András Visky trăite în taberele de deportare din România.

„Băiatul din ultima bancă”, o nouă premieră la TNB

Dan Tudor şi Diana Dumbrava în Băiatul din ultima bancă

Joi, 16 februarie, ora 19.30, la Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale”, va avea loc premiera oficială a spectacolului „Băiatul din ultima bancă”, de Juan Mayorga (traducere din spaniolă de Luminiţa Voina-Răuţ), adusă în scenă de regizorul Theodor Cristian Popescu.

Piesa aparţine unuia dintre cei mai importanţi dramaturgi ai momentului, dublu laureat al Premiului Naţional pentru Teatru în Spania natală, premii cărora li se adaugă numeroase alte distincţii importante. Autor incitant şi surprinzător, Juan Mayorga este profesor de dramaturgie şi filozofie la „Real Escuela Superior de Arte Dramático” din Madrid şi are o dublă specializare, în matematică şi filosofie (studii desăvârşite printr-un doctorat).

Să ne aşezăm undeva, într-unul din rândurile sălii „Amfiteatru”, şi să-i privim, alături de consacraţii actori ai TNB, Mihai Călin, Diana Dumbravă, Brânduşa Mircea, Dan Tudor, pe mai tinerii lor colegi Rareş Florin Stoica (în rolul băiatului!) şi Andrei Chiran, pentru a ne convinge cum şi de unde realitatea se vede mai clar, într-un spectacol ce aminteşte de montajul cinematografic prin suprapunerea acţiunilor şi a timpilor naraţiunii. Modernitatea cadrului este completată armonios de creaţia scenografică – Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu – şi de muzica lui Vlaicu Golcea.

Scara pisicii… cu suspans

Irina Cojar în Scara pisicii

O tragi-comedie cu accente poliţiste şi final neaşteptat, un text plin de suspans despre un joc de-a şoarecele şi pisica, în care se dispută inima aceluiaşi bărbat.

O piesă cu şi despre femei, a cărei autoare evită clişeele feministe, vorbind despre dragoste şi căsătorie într-o savuroasă manieră cinică. Un spectacol în care femeile se vor regăsi, măcar parţial, în cele două eroine, dar unde bărbaţii vor refuza categoric să se recunoască în personajul masculin absent.

Scriitoare maghiară prezentă pe scenele din întreaga Europă, Katalin Thuróczy a revenit în România, după succesul „joi.megajoy” de la Teatrul Odeon, cu un nou spectacol în regia Irinei Popescu – Boieru, pe scena Teatrului Naţional bucureştean.

Spectacolul poate fi vizionat în 18 februarie şi 25 februarie, la ora 20:00.

Din distribuţie: Irina Cojar, Florentina Ţilea, Liliana Hodorogea.

Cinci femei de tranziţie

Rodica Popescu Bitănescu şi Vivian Alivizache în Cinci femei în tranziţie

Cinci remarcabile actriţe, Aimée Iacobescu/Giliola Motoi, Magdalena Cernat, Rodica Popescu Bitănescu, Vivian Alivizache, Tania Popa/ Iuliana Călinescu, ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie, în viziunea dramaturgică a Rodicăi Popescu Bitănescu.

„Fiecare dintre interpretele amintite construieşte un portret uman credibil, toate laolaltă alcătuind o tipologie a femeilor din perioada prelungitei noastre tranziţii. Prospeţimea jocului, firescul dialogului, situaţiile de viaţă recognoscibile sunt şi secretul succesului acestui spectacol, de la care publicul nu pleacă fără să mediteze la dramele şi bucuriile existenţei. Va fi, cu siguranţă, un spectacol de serie lungă.”

Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.

Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.

„Atât gazda, cât şi invitatele sale atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). Adevărurile dure revelate în duelul verbal nu sunt însă rostite cu acea jubilaţie a catastrofei, de care suferă unii contemporani de-ai noştri. Finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor”, scria Dana Duma.

Data reprezentaţiilor: 16 şi 25 februarie, ora 20.00, pe scena Naţionalului bucureştean.

Nu pierdeţi spectacolul cu „Egoistul”

Radu Beligan şi Lamia Beligan în Egoistul

Un umor exploziv, o replică strălucitoare şi o eleganţă verbală rar întâlnită. O piesă autobiografică, o viziune lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate. Şi despre teatru şi dramele lui contemporane.

Pe măsură ce asistă la dezmăţul fiicelor, la eşecul fiului, la presiunile prietenului, la reproşurile amantei, la resentimentele fostei soţii şi, nu în ultimul rând, la dezastrele instalaţiilor menajere, un cunoscut autor dramatic îşi scrie piesa.

„Egoistul”, un spectacol în care Jean Anouilh se pare că şi-a ascuns biografia sub chipul maestrului Radu Beligan.

În 18 şi 21 februarie, la ora 20.00, în Sala „Amfiteatru” a Teatrului Naţional din Bucureşti, un spectacol de excepţie cu piesa lui Jean Anouilh, în regia lui Radu Beligan, cu o distribuţie de aur: Radu Beligan, Mihai Fotino, Marin Moraru, Damian Crâşmaru, Carmen Stănescu/ Simona Bondoc, Sanda Toma, Lamia Beligan, Medeea Marinescu, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Mihai Niculescu, Silviu Biriş, Tomi Cristin. Scenografie şi costume: Viorica Petrovici, Luiza Panait.

La Teatrul ACT, piese din realitate

Dumnezeul de a doua zi

„Dumnezeul de a doua zi”, de Mimi Brănescu, cu Mirela Oprişor şi Vlad Zamfirescu, în regia lui Claudiu Goga, scenografia: Ştefan Caragiu.

„Mimi Brănescu povesteşte aproape cehovian story-uri incredibile, captivante despre părinţii nevăzuţi şi copiii lor cenuşiu de reali. Bucătăria Lui dintr-un mic apartament cu două camere, etaj zece, cu masă de lemn, cu sertar şi muşama, cu aragaz vechi şi cartofi prăjiţi cu ketchup, pe de o parte, şi drumul pe care merge Ea cu trollerul bleu ca cerul, pe de altă parte, sunt cele două lumi în care ei se mişcă, una iremediabil concretă, banală şi deziluzionantă, dar în care fericirea, mică, este posibilă, şi alta misterioasă, cuprinsă de linişte. Vlad Zamfirescu, comic şi dramatic deopotrivă, într-un personaj făcut din multiple caractere, şi Mirela Oprişor, pe o singură nuanţă creează roluri memorabile. Spectacolul poate fi vizionat sambata, 18 februarie, ora 19.00.

În spectacolul „Rabitt Hole”, după David Lindsay-Abaire, în regia semnată de Alexandra Penciuc şi Mariana Cămărăşan, Becca şi Howie Corbett sunt doi soţi a căror viaţă perfectă e dată peste cap când fiul lor Danny moare într-un accident. Becca încearcă să-şi redefinească existenţa într-un peisaj suprarealist dominat de familii şi prieteni plini de intenţii bune. Experienţele cu ei o vor împinge să caute alinare într-o misterioasă relaţie cu un tânăr creator de benzi desenate, Jason, şi el cu problemele lui. Obsesia lui Becca pentru Jason o îndepărtează de la amintirile cu Danny, în timp ce Howie se afundă în trecut, căutând vindecare la persoane în stare să-i ofere ceea ce Becca nu poate…

„Între ce alegi şi ce ţi se da, intervin permanent versiuni – reale sau imaginare, posibile sau chiar probabile. Gândul că undeva poţi fi tot tu – trăind altceva, poate ceea ce ţi-ai dori să trăieşti – devine exact lucrul de care ai nevoie. E o iluzie sau poate nu e o iluzie, dar atunci când nu te mai regăseşti ân nimic din ce te înconjoară, e necesară”.

Din distibuţie: Emilia Dobrin, Cătălina Moga, Emil Mandanac, Nicoleta Lefter, Cosmin Panaite. Duminică, 19 februarie, ora 19.00.

Fi(r)i din aur şi sarea vieţii

În acest spectacol actorii au pornit la fel de naivi ca şi spectatorii: au avut posibilitatea de a decide, au scris, au gândit, au regizat, au creat, au visat, au format, construit şi au demolat.

Premiera absolută 19 februarie, la Teatrul „Figura Studio” din Gheorghieni, în regia lui Gabor Goda, muzică: Ferenc Orbán, decor: Antal Bodoczki, Costume: Kriszta Lorincz. Din distribuţie: Boros Mária, Kolozsi Borsos Gábor, Kőmíves Csongor, Máthé Annamária, Mihály Alpár Szilárd, Moşu Norbert-László, Vajda Gyöngyvér.

Aurul… Şi spectatorul poate să completeze spaţiul gol. Poate să continue cu un substantiv, un verb, un adjectiv, dar e de ajuns şi un oftat sau un zâmbet. Pentru că în acest spectacol cuvântul cheie este căutarea, astfel totul este posibil.

Putem doar să privim, dar avem şi oportunitatea de a forma spectacolul. Sala de spectacol este una neconvenţională în care au loc scene absurde şi emoţionante născute din vizualitate puternica şi muzică interesantă.

Nu există roluri tradiţionale, fiecare situaţie cere un nou caracter, o altă stare. Pe parcursul repetiţiilor au căutat cuvintele, gesturile prin care să se exprime, prin care să facă aur. Iar Gábor Goda şi Bea Gold au găsit o direcţie neconvenţională, au format metalul preţios, adăugând şi luând din acesta. Astfel aurul a devenit nebunie, sărbătoare, amintire, lux, despărţire, armonie, datorie, libertate, idee fixă, descoperire, insultare, vindecare, putere, iniţiere, încredere. Şi cine ştie mai ce. Poate între timp s-a transformat în sare, în sarea vieţii, care întotdeauna poartă numele acelui lucru, care este cel mai important pentru noi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.