Spectacole şi actori ce trec cu succes rampa timpului

Teatrul Naţional Bucureşti

Furtuna, o feerie

Un basm despre un duce detronat, devenit magicianul Prospero, şi despre fiica lui, Miranda. O comedie a iluziilor, după William Shakespeare, feerie, un text despre putere şi răzbunare, Furtuna este, mai presus de orice interpretare, o piesă despre puterea demiurgică a artei şi imaginaţiei. Ştiinţa lui Prospero depăşeşte legile oamenilor, controlează natura, stăpâneşte duhuri şi provoacă iubirea.

O distribuţie impresionantă, cu Ion Caramitru în rolul Prospero, într-o montare captivantă, cu ritmuri frenetice, umor şi emoţie, de o plasticitate puternică şi o ilustraţie muzicală ale cărei cadenţe urmăresc spectatorul mult timp de la ieşirea din sală.

Ion Caramitru în rolul lui Prospero din Furtuna

”Se detaşează o tripletă de aur: Miranda – Crina Semciuc, prin fragilitate, forţă, farmec; Ariel – István Téglás, prin plasticitate corporală şi subtile nuanţe psihologice, întruchipând un încântător „airy spirit”; Caliban – Mihai Călin, într-o creaţie excepţională, surprinzătoare prin amestecul de grotesc şi graţios, o imagine cuceritoare a urâtului.

În rostirea lui Caramitru, o forţă secretă circulă prin cuvinte. Simţim „visarea fermecată şi sfâşietoare a lui Shakespeare”. Maestru de ceremonii şi raisonneur al spectacolului, actorul şochează la aplauze, când îşi smulge mustaţa. Un gest profetic pentru o generaţie amnezică şi autistă şi Furtuna care va veni (?!), scria Ludmila Patlanjoglu, sub titlul Prospero – Caramitru şi generaţia Apocalipsei.

Mihai Călin, un Caliban extraordinar în Furtuna

Regia: Alexander Morfov.

Decor: Nikola Toromanov. Costume: Andrada Chiriac.

Light design: Chris Jaeger. Coregrafie: Florin Fieroiu.

Ilustraţie muzicală: Alexander Morfov

Din distribuţie: Prospero: Ion Caramitru

Miranda: Crina Semciuc

Caliban: Mihai Călin

Ariel: Istvan Teglas

Ferdinand: Alexandru Călin

Sebastian: Gavril Pătru

Antonio: Ioan Andrei Ionescu

Alonso: Andrei Finţi

Gonzalo: Vitalie Bichir

Stephano: Marcelo-S Cobzariu

Trinculo: Mihai Calotă

Poate fi vizionat în 21 şi 22 noiembrie, ora 19.30, la Sala Studio.

Micul infern, un spectacol ce trezeşte ropote de aplauze ieri, ca şi azi

Ilinca Goia şi Liviu Lucaci în Micul Infern

O comedie de Mircea Ştefănescu despre iadul conjugal, aşa cum numim, cei mai mulţi dintre noi, instituţia matrimonială, un spectacol care propune publicului contemporan – pentru care o căsnicie de peste patru decenii poate părea curată utopie – un elogiu al vieţii de familie.

Un text la fel de actual azi, ca la data scrierii lui, în 1948, prin măiestria construcţiei şi a dialogului, prin hazul şi ironia replicilor, Micul Infern este o veritabilă comedie umană. O piesă la care vom afla dacă povara jugului conjugal se suportă mai uşor în trei şi dacă micul infern al căsniciei se poate transforma în Paradis.

Soacra: Ileana Stana Ionescu /Rodica Popescu Bitănescu

Soţia: Ilinca Goia

Soţul: Liviu Lucaci

Doctorul: Marius Rizea

Curtezanul: Dragoş Stemate

Ordonanţa: Daniel Badale

Ileana Stana Ionescu într-un rol memorabil din Micul Infern

„Distribuţia se pliază pe conceptul regizoral şi îl serveşte remarcabil. Pentru că atât rolurile cheie, cât şi cele secundare sunt ireproşabil interpretate. (…) Ileana Stana Ionescu … Actriţa deţine mijloace magice de expresie aplicate personajului, ce pare o bătrânică aparent inocentă, dar care spionează fiecare manifestare din familie şi o comentează prin nuanţarea sensului comic al replicii. Se fereşte de orice exagerare revuistică pentru a scoate personajul în prim plan şi susţine continuu relaţionarea cu partenerii , astfel realizează un rol de zile mari. (…) Micul infern va câştiga şi de astă dată pariul cu Marele Public, oferind un spectacol de comedie longeviv pentru că beneficiază şi de o distribuţie de elită căreia regizorul i-a speculat harul pentru o comedie de calitate”, scria Ileana Lucaciu.

Regia: Mircea Cornişteanu.

Scenografie: Clara Labancz.

Piesa poate fi vizionată în 23 şi 27 noiembrie, la ora 19.30, la Sala Pictura.

O nebunie de spectacol românesc la Lisabona

Trupa lui Gigi Căciuleanu la aplauze

Ai zice că, atunci când şi-a conceput ultimul mare spectacol (Folía, Shakespeare & Co.), maestrul Gigi Căciuleanu a vrut, intenţionat, să facă cu ochiul publicului portughez. Asta pentru că, deşi în substanţa lui vizibilă, baletul său trimite doar la opera marelui Will, la bufoni, bufonade şi nebunie, referirea la “folia” aduce aminte cunoscătorilor că aceasta denumea un dans inventat în Portugalia secolului XV, a cărui temă a inspirat variaţiuni, în decursul secolelelor, unui număr de circa 150 de compozitori, de la Lully la Rahmaninov. Cu sau fără această trimitere menită să flateze orgoliul lusitan, spectacolul lui Gigi Căciuleanu a făcut la Lisabona săli pline şi a stârnit, cu precădere în rândul publicului tânăr, un entuziasm pe care îl mai vezi, aici, doar în gradenele marilor competiţii sportive.

Invitat a doua oară la Lisabona de către Institutul Cultural Român, după succesul repurtat anul trecut în acelaşi spaţiu cu spectacolul Ta Ra Ta Tam, după opera lui Caragiale, Gigi Căciuleanu a poposit pe scena Teatrului Naţional Dona Maria II, înarmat cu un serios capital de simpatie şi cu dezinvoltura pe care ţi-o oferă sentimentul că “eşti ca acasă”. Pe de-o parte. Pe de alta, cu povara, provocatoare, a unei mari responsabilităţi: anunţate cu aproape două săptămâni înainte în marile cotidiene lisaboneze, în presa audio-vizuală, dar şi prin sute de afişe stradale şi bannere, spectacolele erau aşteptate cu sufletul la gură.

Publicul aplaudând frenetic spectacolul Folia

Dacă reacţia publicului, după reprezentaţii, a vorbit, prin ovaţii, cât se poate de limpede despre interacţiunea cu spectacolul trupei Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, credem că este deosebit de interesantă şi opinia post-spectacol a marelui nostru coregraf (opinie consemnată de jurnalista Maria Sîrbu, într-un interviu): “Teatrul acesta ne aduce deja noroc, ne atrage. Tocmai am vorbit cu directorul de aici care ne-a felicitat şi ne-a spus că ne mai aşteaptă şi că ar fi foarte frumos să revenim chiar pentru mai multă vreme: e posibil să avem o rezidenţă, să lucrăm aici. E undeva la capătul Europei şi noi venim din alt capăt al Europei. Parcă facem şpagatul între România şi Portugalia. Ne asemănăm un pic şi cred că ne convine publicul şi noi îi convenim publicului de aici. E vorba de latinitatea noastră: are ritm şi melodie. Limbile sunt armonioase. Şi pe acest tărâm ne întâlnim cu portughezii. Chiar dacă ei nu înţeleg limba noastră şi noi nu o înţelegem pe a lor, pe undeva vorbim din aceleaşi străfunduri”.

La finalul fiecărei reprezentaţii, Gigi Căciuleanu, prezent pe scenă în mijlocul tinerei sale trupe, toţi dans-actori expresivi şi plini de verva unui talent de o uluitoare prospeţime, a explicat, într-un dialog inedit, celor din sală tâlcurile tablourilor sale dansante, nepierzând ocazia să vorbească despre cultura română în general şi despre mecanismele coregrafice pe care le-a pus în mişcare pentru realizarea acestui spectacol.

Reprezentaţiile au avut loc la Lisabona în 15 şi 16 noiembrie, la sala Garrett a TDNM II.

Din distribuţie au făcut parte Cristian-Daniel Osoloş, Rasmina Călbăjos, Alexandru-Mircea Calin, Lari Cosmin Giorgescu, Lucile Julaud, Ştefan Lupu, Ioana Macarie, Ioana Marchidan, Adrian Nour, Arcadie Rusu, Diana Spiridon.

Decorul şi costumele au purtat semnătura Corinei Grămoşteanu, iar muzica (o altă, inspirată, variaţiune pe tema “foliei” medievale portugheze) pe cea a lui Paul Ilea.

Aproape mâine, în premierăla Teatrul de Artă

Sabrina Iaşchevici debutează în Aproape mâine

În miezul unei nopţi de iarnă îngheţate, fără lună, dintr-o aşezare aproape polară şi aproape mitică, care „aproape că” aparţine de statul american Maine, nimic nu e aşa cum pare. Când aurora boreală apare pe cerul spuzit de stele, locuitorii din Maine se trezesc că dragostea le intră sau le iese din casă pe nepusă masă. „Călcâiele se aprind” încetează să mai fie o metaforă, iar „inimile sunt zdrobite” la propriu. Unii aproape că-şi găsesc dragostea, alţii aproape că o pierd, iar alţii îşi „prind urechile” în ea. Dar rănile se vindecă şi inimile se repară – aproape că! – în această horă comică a dragostei, pe care The Dallas Observer o numeşte „Visul îmblănit al unei nopţi de iarnă”.

Teatrul de Artă Bucureşti prezintă joi, 20 noiembrie, la ora 20.15, premiera spectacolului Aproape mâine, de John Cariani.

Regia: Andreea Vulpe.

Scenografia: Dan Titza.

În distribuţie: Cristina Juncu, Sabrina Iaşchevici, Alice Nicolae, Vladimir Albu, Ionuţ Vişan, Corneliu Ulici / Mihai Cojocaru.

„Fiecare poveste atinge, ca punct culminat, un moment magic. Scenele se petrec în acelaşi moment al zilei, atunci când ceasul bate ora nouă seara, atunci când din lumina nordului, la început de noapte, se naşte o atmosferă magică. (…) Despre asta vreau să vorbesc în piesă, despre această clipă şi despre ceea ce li se poate întâmpla oamenilor în fracţiunea de secundă dintre două bătăi ale inimii”, mărturiseşte John Cariani.

Insula de Gellu Naum revine la Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu

Scenă din Insula. Foto Maria Ştefănescu

Joi, 20 noiembrie, la ora 19.00 va avea loc prima reprezentaţie din această stagiune a spectacolului Insula de Gellu Naum, în regia lui Vlad Massaci.

Scenografia spectacolului şi designul de lumini poartă semnătura lui Dragoş Buhagiar, iar muzica pe cea a directorului artistic de la Disneyland Paris, compozitorul Vasile Şirli.

Poet, prozator şi dramaturg, Gellu Naum (1915 – 2001) este cel mai important reprezentant român al suprarealismului şi unul dintre ultimii reprezentanţi ai acestuia pe plan european.

Piesa este o prelucrare a mitului lui Robinson Crusoe în cheie comică, pe deplin poetică. Naufragiat pe o insulă de catifea albastră, în afara spaţiului şi a timpului, Kreutznare din Bremen (n.n. Crusoe) se întâlneşte cu o serie de personaje ce parcurg situaţii comice şi dramatice marcate de motive suprarealiste ale unor teme ca visul, călătoria, erosul, moartea, femeia şi motivele animaliere.

Regizorul Vlad Massaci şi scenograful Dragoş Buhagiar creează o lume a posibilului-imposibil, în care comedia se împleteşte cu situaţiile absurde, unde music-hall-ul coexistă cu scene preluate din cartoons, sub care se ascunde un subtil comentariu politic: furtuna care anunţă apariţia comunismului după cel de-al Doilea Război Mondial. În această lume extraordinară şi nebunatică, în care totul este întors pe dos, Crusoe nu se poate lega de nimic, iar singurătatea, chiar şi în dragoste, este un modus vivendi.

„Crusoe: Am să dresez pentru tine un papagal multicolor/ Şi am să-l învăţ să spună versuri/ Iar în anotimpul ploilor, în peştera noastră, o să-ţi vorbesc despre dragoste ore şi ore şi ore/ Şi o să-ţi citesc romane triste şi o să ne plângem amândoi singurătatea.”

În distribuţie: Adrian Matioc, Ioan Paraschiv, Liviu Vlad, Raluca Iani, Pali Vecsei, Cristina Ragos, Marius Turdeanu, Adrian Neacşu, Eduard Pătraşcu, Cătălin Pătru, Cristian Stanca, Viorel Raţă, Ema Veţean.

Femeia ţintă şi cei zece amanţi

Femeia ţintă – S-Jammer

Spectacolul Femeia ţintă şi cei zece amanţi de Matei Vişniec, regia Claire Dancoisne, Franţa, coproducţie a Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu şi a Teatrului La Licorne, va avea prima reprezentaţie din această stagiune vineri, 21 noiembrie, ora 19.00.

Spectacolul creat la Sibiu de către regizoarea Claire Dancoisne împreună cu trupa TNRS a avut premiera pe 26 mai 2009 în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi a fost prezentat cu deosebit succes publicului francez în anul 2009, la Lille, în cadrul festivalului Lille 3000.

Folosind tehnici şi mijloace inedite, Claire Dancoisne împreună cu scenografa Lia Manţoc creează un univers fascinant, unde improvizaţia, măştile şi obiectele au un loc privilegiat. Multitudinea formelor folosite poartă spectatorul într-o lume unde teatrul clasic, commedia dell’arte şi elementele de circ se îmbină perfect.

Muzica originală a spectacolului este semnată de compozitorul Vasile Şirli.

Spectacolul descrie peripeţiile unor artişti de circ care îşi montează instalaţiile într-un nou loc de popas. Inspectorul delegat să verifice normele de securitate este intrigat de Casa ororilor, unde se ascunde Femeia ţintă. Aceasta are un ochi străpuns de un cuţit şi trebuie să seducă, în fiecare noapte, zece amanţi pentru a-şi alina durerea. Cei trei actori ai teatrului din Sibiu care formează distribuţia spectacolului – Diana Fufezan, Cristina Ragos şi Ciprian Scurtea – sunt aruncaţi într-o intrigă suprarealistă a unui univers absurd, cu măşti şi marionete, elemente ale unui teatru de obiecte unic în România.

La ArCuB puteţi viziona…

Noapte bună, mamă!

Florina Cercel în Noapte bună, mamă!

La cei aproape 40 de ani ai săi, Jessie simte că niciodată viaţa ei nu i-a aparţinut. Părăsită de soţ şi cu un băiat care a luat-o pe căi greşite, Jessie trăieşte în casa mamei ei, Thelma. Bolnavă grav, copleşită de un destin potrivnic şi fără nicio perspectivă, Jessie decide să se sinucidă. Hotărâtă să meargă până la capăt, ea încearcă să pună ordine în viaţa viitoare a mamei, de după momentul „plecării“ ei, asemenea unui om care se aventurează într-o călătorie fără întoarcere. Jessie se comportă ca un regizor al propriei existenţe, cu o preocupare excesivă pentru detalii. Va pleca Jessie în lunga călătorie?

Regia: Mircea Cornişteanu.

Scenografia: Viorel Penişoara-Stegaru.

Cu: Florina Cercel, Cerasela Iosifescu.

Spectacolul cu piesa lui Marsha Norman poate fi vizionat duminică, 23 noiembrie, la ora 19.00.

Însemnările unui nebun

Marius Manole şi Alexander Bălănescu în Însemnările unui nebun

Spectacolul după Gogol este unul unic, în care umorul şi drama se întrepătrund pe măsură ce nebunia, creatoare de lumi paralele, acaparează mintea personajului principal, măcinat de tristeţe şi frustrări.

Când singurătatea şi lipsa de perspective ajung să ne chinuie, unica posibilitate de evadare din realitatea ostilă rămâne imaginaţia. Astfel putem construi un nou univers, în care totul este posibil, iar graniţa dintre lumea reala şi cea plăsmuită devine fragilă, aproape insesizabilă.

Regia: Felix Alexa.

Scenografia: Diana Ruxandra Ion.

Cu marele actor Marius Manole şi muzicianul Alexander Bălănescu.

Însemnările unui nebun a fost recompensat cu premii internaţionale, stârnind ropote de aplauze pe numeroase scene ale lumii.

Spectacolul este programat în 28 noiembriela ora 20.00.

Viţelul de aur

Viţelul de aur, un spectacol spumos

Alexander Koreiko duce o viaţă mizeră de slujbaş care se mulţumeşte cu o leafă infimă, ridicând semne de întrebare în rândul semenilor care nu înţeleg cum reuşeşte să-şi ducă zilele cu atât de puţini bani. Dar aceasta nu este decât o aparenţă creată pentru a-i induce în eroare pe ceilalţi. În realitate, decentul funcţionar este un escroc plin de bani. Un motiv perfect pentru Ostap Bender şi camarazii săi să-l vâneze pas cu pas cu scopul evident de a beneficia de pe urma averilor lui ilegale.

Regia: Eugen Gyemant.

Scenografia: Vladimir Turturică şi Tudor Prodan

Cu: Tudor Aaron Istodor, Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu, Lucian Iftime, Smaranda Caragea, Radu Iacoban.

Spectacolul după Ilf şi Petrov poate fi vizionat în 24 noiembrie şi în 9 decembrie, la ora 19.00.

La Mulţi Ani, George Alexandru!

La Teatrul Nottara, George Alexandru a urcat pe scenă în 1985, când era încă student. A apărut în spectacolele semnate de Ion Cojar şi Alexandru Dabija (Olelie; Vânătorii de Fănuş Neagu, respectiv Scapino de J.B.P. Molière).

Născut în Bucureşti, el este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea actorie. În primul an i-a avut profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu. În următorii ani de studenţie a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi Ion Cojar.

Totuşi, debutul pe o scenă profesionistă bucureşteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm de Ion Brad.

La Studioul Casandra al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, a apărut în numeroase producţii, printre care: Mioriţa de Valeriu Anania, regia: Mihai Mălaimare (1986); Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia: Ion Cojar (1986); D’ale Carnavalului de I.L. Caragiale, regia: Dana Dima (1986); Peer Gynt de Henrik Ibsen, regia: Ştefan Iordănescu (1985); Rosenkrantz şi Guildenstern de Tom Stoppard, regia: Radu Băieşu (1985).

Timp de doi ani a fost în trupa Teatrului de Stat V.I. Popa din Bârlad, unde a lucrat la două spectacole semnate de Cristian Nacu (1987): Intrigă şi iubire de Friedrich Schiller şi Rămâne pe joi de Eugenia Busuioceanu, precum şi Fluturi de noapte de Dinu Grigorescu, regia: Bogdan Ulmu (1986).

”La Teatrul Nottara este prezent pe afiş, practic neîntrerupt, din anul 1987. Încă de la începutul carierei artistice, jocul său era caracterizat de o sinceritate care se manifesta ca o formă de… frenezie creatoare, pe care o practică şi acum cu o credinţă statornică. După ani şi ani, George Alexandru a rămas acelaşi actor gânditor, scormonitor, actorul faber. În dezvoltarea rolurilor sale am descoperit un nivel al interpretării care propune o nouă ipoteză de viaţă, fără pretenţia de a închide, de a pecetlui definitiv, ci o căutare continuă, aplicată şi coerentă”, declara Dan-Marius Zarafescu.

Iată câteva dintre spectacolele Teatrului Nottara, unde jocul său a putut fi admirat de-a lungul anilor: True West de Sam Shepard, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2010); Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2004); Capul de răţoi de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă (2004); Romeo şi Jeannette de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Vino la pod, iubita mea! de Gabor Kiszely, regia: Alexandru Repan (2001); O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale, regia: Dan Micu (1996); Thomas Becket de Jean Anouilh, regia: Alexandru Repan (1995); Revizorul de Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Avarul de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1994); Puricele de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăele (1993); Un regat pentru un asasin de Peter Karvas, regia: Tudor Mărăscu (1991); Păgubaşii de Miron Radu Paraschivescu, regia: Gelu Colceag (1990); Cuibul de Tudor Popescu, regia: Dominic Dembinski (1989); Burghezul Gentilom de J.B.P. Molière, regia: Alexandru Dabija (1989); Livada de vişini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988); Propilee & Orhidee S.A. de Dimos Rendis, regia: Mircea Marin (1987).

În acest an, pe George Alexandru aveţi posibilitatea de a-l vedea în următoarele spectacole ale Nottara-ului: Roman teatral, după Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci (2009); Soţul păcălit de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2002).

La 21 noiembrie îl sărbătorim pe colegul nostru… Pentru remarcabila sa carieră artistică, în teatru şi film, pentru modul cum a reuşit să-i gestioneze oportunităţile, tot respectul. Îi dorim să aibă sănătate şi putere de muncă, pentru a ne bucura în continuare de talentul său!

La Mulţi Ani!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.