Foarte probabil, Andrei Marga a dat, în cultura română, cea mai amplă analiză a învățământului universitar și a politicii educaționale. Volumele sale Anii reformei.1997-2000 (2002), University Reform Today (2005), Bildung und Modernisierung (2005), Challenges, Values, Vision. The University of the 21st Century (2011) sunt mărturie.
În săptămânile în curs, cunoscutul profesor începe să fie prezent în librării cu incitantul volum Universitatea veritabilă (Editura Academiei Române, București, 2015, 240p.), care abordează o problemă românească și europeană ce tinde să se acutizeze: cum putem organiza universitatea demnă de acest nume? Prezentăm, în continuare, coperta volumului și introducerea autorului.
„Importanța culturii și, în particular, a formării specialiștilor nu contenește să crească în societatea modernă târzie. Universitatea este instituția formării vârfurilor profesionale și instituție de vârf a formării. De aceea, ea solicită și merită o analiză aparte printre instituțiile ce decid formele de viață ale oamenilor de astăzi.
Titlul cărții de față – Universitatea veritabilă (ce este echivalent în limba română cu universitatea adevărată) – nu este nou. Este de fapt termenul pus în circulație de Magna Charta Universitatum, cunoscutul document al organizațiilor universitare continentale, adoptat la reuniunea internațională de la Bologna, în 1988, la care au aderat universitățile majore din țările europene, precum și numeroase universități de pe alte continente. Folosit la plural (vezi Preambul, punctul 1), termenul a fost tradus în latină ubi universitas, în engleză true universities, în franceză vraies universites, în italiană vere universita, în spaniolă autenticas universitades. În Germania legislația folosește termenul apropiat,la singular, de vollständige Universität.
Este însuși angajamentul fiecărei universități semnatare a acestui document de referință internațională să caute să se manifeste ca universitate veritabilă (adevărată, autentică, efectivă), căci de această manifestare beneficiază nu numai acea universitate, ci societatea în întregime.
Știm prea bine că România are de făcut o seamă de reforme ale educației pentru a-și pune în valoare potențialul. După reforma de recuperare, care a avut loc, mai sunt necesare reforma de sincronizare cu țările avansate și reforma de înfruntare a globalizării. Și din acest considerent o examinare a universității este utilă.
Am avut ocazia – prin rolurile pe care le-am îndeplinit, ca rector al Universității Babeș-Bolyai (1993-2004 și 2008-2012), ministru al educației naționale a României (1997-2001) și ca cel mai ales rector român în organizații internaționale (membru al comitetului învățământului superior al Consiliului Europei, membru al conducerii European University Association, membru al conducerii Universității Națiunilor Unite din Tokyo, membru al conducerii Magna Charta Observatory, membru al conducerii unor instituții de cercetare din Germania, consultant al unor instituții din Vatican, China, Germania, Austria, Ungaria etc.) – să particip la conceperea și aplicarea reformelor universitare, naționale și europene, ale timpului. Ca efect am avut de făcut analize și am dat în cele din urmă, cum se poate ușor observa pe scrieri, cea mai amplă analiză de pînă acum a universității din cultura română. Fructific componente ale analizei mele pentru a da răspunsuri la întrebările pe care le punem universității în secolul al XXI-lea. Preocuparea mea este aici de a contribui la pregătirea viitorului.
Volumul este organizat în cinci părți. În prima parte, Aspecte istorice, lămuresc contextul modernității în care operăm astăzi, plecînd de la premisa că, înainte de a gîndi universitatea, trebuie să dispunem de o concepere a societății. În a doua parte, Premise culturale, pun în relief opțiuni ale abordării universității luînd în seamă faptul că universitatea depinde totdeauna de înțelegerea culturii. A treia parte, Conceperea universității, aduce în prim plan coordonatele universității veritabile la nivelul epocii în care trăim. Partea a patra, România universitară, dă seama succint de starea reformei universitare din țara noastră. În partea a cincea, O experiență, conturezorientările în materie de organizare universitară care m-au implicat. În partea finală, Abordări, valorific aceste orientări în abordarea unor teme noi, de stringentă actualitate pe agenda universităților.
Astăzi se discută intens în spațiul internațional asupra evoluției și alternativelor universității. De la universități se așteaptă mult în societățile intrate în cursul globalizării. Politicile de dezvoltare ce au tras învățăminte din procesele de modernizare și iau în seamă cerințele globalizării pun în fața universităților obiective multiple: să asigure suportul științific al înnoirilor tehnologiei, să sprijine reformele instituționale care să mărească participarea politică și să democratizeze administrațiile, să asigure dezvoltarea culturală, să participe la pregătirea alternativelor de decizie.
Mulți oameni consideră că știu ce este de făcut într-o universitate pentru a deveni veritabilă, căci au trecut printr-o astfel de instituție. Departe de mine gîndul de a pune la îndoială valoarea experienței directe a cuiva. Numai că și în cazul universităților, ca și al educației în general, nu mai ajunge nicidecum experiența directă pentru a ajunge la evaluări și propuneri semnificative. De altfel, se observă ușor cît de lipsiți de idei și de soluții sînt aceia care invocă perpetuu doar experiența lor de studenți și de dascăli, fără altceva.
În fapt, instituția universitară este astăzi în mijlocul unei culturi instituționale – cu paradigmele, postulatele, propozițiile, metodele și acumulările ei – ce trebuie însușită dacă se vrea o discuție lămuritoare și soluții corespunzătoare. În volumul de față pun în relief această cultură, fără de care pași înainte sînt greu de realizat.
După multe indicii, instituția universitară se află în fața unor solicitări, în volum și în diversitate, mai mari ca oricînd. Ele vor putea fi satisfăcute, la noi ca oriunde, prin reflecții adecvate, întreprinse din timp. Aceasta este rațiunea de bază a elaborării acestui volum. Scopul meu este să profilez un punct de vedere asupra universității nu numai racordat la problemele și cercetările actuale, ci și competitiv. De aceea, pun în lucru o experiență, dar și parcurgerea literaturii internaționale reprezentative și o analiză proprie pentru a lămuri organizarea și funcționarea unei instituții ce trebuie din nou sincronizată”.
Andrei Marga
(Introducere la volumul Andrei Marga, Universitatea veritabilă, 240p., în curs de tipărire)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.