SRI a lansat cea mai mizerabilă manipulare în cazul Roşia Montană

Mihai Goţiu

Directorul SRI, George Maior, a reuşit să atingă ieri un maxim (cel puţin până în acest moment) al manipulărilor legate de protestele împotriva proiectului minier de la Roşia Montană. “SRI a acordat atenţie acţiunilor interesate menite să influenţeze actul decizional, precum şi tentativelor unor structuri extremiste eco-anarhiste de a exploata sau de a deturna mişcările protestatare, de altfel legitime“, a declarat George Maior în cadrul Comisiei de control al activităţii SRI din Parlament.

Mizeria e totală, pornind de la faptul că puţină lume ştie ce e eco-anarhismul (iar confuzia dintre anarhism şi dezordine, la nivelul mentalului colectiv e majoră). În ciuda denumirii aparent ameninţătoare, eco-anarhismul este un curent de gândire moderat, nicidecum extremist. Filosofia principală a eco-anarhismului susţine că micile comunităţi rurale (cu câteva sute de membri) sunt un model de organizare socială preferabil celui al civilizaţiei urbane actuale, dezvoltate pe verticală. Mai exact, faptul că organizarea în mici comunităţi (pe orizontală) consumă mai puţine resurse (spre deosebire de marile oraşe şi metropole); cerinţele şi necesităţile sociale sunt mai uşor de rezolvat în grupuri mici, datorită faptului că acestea se pot identifica mai simplu, iar resursele se pot gestiona direct de către comunitatea care are nevoie de ele. Primordiale pentru filosofia eco-anarhistă sunt două idei: 1) capitalul uman (social) e mai important decât capitalul economic şi 2) organizarea socială ar trebui să ţină cont de mediu, nu să acţioneze împotriva lui. Eco-anarhismul se deosebeşte fundamental de anarho-primitivism, atât prin importanţa pe care o dă capitalului social, cât şi prin faptul că NU respinge tehnologia, considerând că aceasta este, la fel ca şi limbajul, o caracteristică de dezvoltare specific umană. Chiar dacă unii consideră eco-anarhia ca fiind utopică (şi au argumente în acest sens), acest model filosofic de organizare socială nu are nici cea mai mică legătură cu extremismul.

Cunosc puţine persoane în România adepte ale eco-anarhismului şi acestea nu reprezintă un procent semnificativ printre manifestanţii din stradă. şi chiar dacă ar fi, calificarea eco-anarhiştilor ca fiind extremişti reprezintă un abuz.Un pretext pentru a acoperi un abuz şi mai mare: monitorizarea şi filarea cetăţenilor de către serviciile de informaţii. Cel puţin la nivel teoretic, libertăţile de gândire, de asociere şi de exprimare sunt garantate în România!

Să-mi fie cu iertare, dar cine consideră ridicarea calităţii serviciilor de educaţie şi de sănătate în zonele rurale, susţinerea micilor fermieri, dreptul utilizării resurselor (şi a beneficiilor de pe urma propriilor resurse), mai exact că susţinerea dezvoltării mediului rural este o dovadă de extremism şi că ar fi necesară intervenţia SRI pentru a o combate/anihila trebuie că e plecat niţel cu pluta .

Cu o seninătate maximă, şeful SRI vorbeşte şi despre ”atenţia acordată acţiunilor menite să influenţeze actul decizional”. Nu, George Maior nu s-a referit la acţiunile lobbystice ale companiei miniere. Nici la plimbarea politicienilor, primarilor din zona Apusenilor, a jurnaliştilor etc. în diferite colţuri ale lumii sub pretextul aşa-zisei ”informări” şi ”documentări”. Ori la conexiunile dintre afacerile unor politicieni cu RMGC (firme de transport, furnizare de materiale şi echipamente etc.). Sau la acordarea unor contracte (la sume mai mult decât discutabile, îndeosebi în domeniul renovărilor) unor societăţi aparţinând unor persoane care îndeplinesc, în acelaşi timp, şi atribuţii publice, fiind membri ai unor comisii şi instituţii care trebuie să elibereze avize pentru companie. Nici la intensa activitate ”diplomatică” de susţinere a proiectului RMGC. şi ignoră modul în care, prin intermediul agenţiilor de publicitate (care au ca şi clienţi atât compania, cât şi partide şi politicieni), sume importante de bani au ajuns să alimenteze (deloc transparent) campaniile electorale. Toate acestea sunt ”acţiuni menite să influenţeze actul decizional” (şi l-au influenţat cu vârf şi îndesat), dar contextul în care George Maior a vorbit arată clar că nu la asta s-a referit. Pentru şeful SRI, cetăţenii care îşi exprimă public solicitările sunt ”extremişti”, în timp ce toţi ceilalţi (polticieni, lobby-işti, jurnalişti, publicitari etc.) care s-au dat în bărci cu compania (şi pe banii companiei) sunt nişte mieluşei care se gândesc doar la… binele public. Cetăţenii care, în mod direct şi transparent, îşi exercită dreptul democratic de a influenţa decizia guvernanţilor şi a parlamentarilor, sunt cei filaţi de SRI, în timp ce în tenebrele Afacerii Roşia Montană nu s-a deschis niciun lămpaş.

Pentru a nu exista vreun dubiu, preşedintele Comisiei parlamentare de control al SRI, Georgian Pop, a declarat ieri (luni), după discuţia cu directorul SRI, George Maior, că serviciul nu a semnalat cazuri de corupţie, trafic de influenţă sau şantaj în rândul politicienilor legat de proiectul Roşia Montană. Nu zău!? Păi cum Dumnezeu să semnaleze aşa ceva, când Cooperativa Urechea şi Timpanul se ocupă de filarea cetăţenilor? Când să le mai rămână timp să vadă ceea ce vede o ţară întreagă (iar dacă şi-ar întoarce antenele către Pământ ar semnala-o şi robotul Curiosity de pe Marte): că la Roşia Montană aveam cel mai mare caz de corupţie sistemică din România ultimelor decenii (atât ca durată în timp, cât şi ca număr de persoane, instituţii publice şi sume vehiculate)? Sentimentul de greaţă e prea puţin pentru a defini declaraţiile lui George Maior.

Sursa articol: http://voxpublica.realitatea.net/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.