Mecanismul de monitorizare şi verificare aplicat României este un experiment UE, făcut pe seama acestei ţări de birocraţi ai acestei importante instituţii, cu complicitatea unor politicieni de la Bucureşti, scrie, miercuri, într-o postare pe blogul personal, senatorul liberal Sorin Roşca-Stănescu.
„La fel cum s-a întâmplat şi cu naşterea prin cezariană a Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest mecanism a apărut, culmea, fiindcă a fost solicitat de unii politicieni români. Care, vremelnic, au condus instituţia prezidenţială şi Guvernul. Şi continuă şi poate continua la infinit, atât timp cât, în continuare, un preşedinte ca Traian Băsescu solicită insistent acest lucru. Unii, băsiştii, spun că această monitorizare şi verificare permanentă este indispensabilă pentru consolidarea statului de drept. Alţii, printre care mă număr şi eu, afirmă că MCV este un instrument de tip masochist. De această dată, însă, avem de-a face cu un raport care nici măcar nu a fost discutat cu reprezentanţii statului român şi care a fost prezentat de oficialii de la Bruxelles într-o manieră care, pentru mine cel puţin ca cetăţean, reprezintă o insultă. Şi, în plus, s-a întâmplat ca acest raport să conţină o recomandare fără precedent – cea legată de controlul asupra presei”.
În opinia sa, ceea ce este, în mare măsură, „alarmant” în raportul Comisiei Europene se referă la libertatea de expresie. „Se recomandă de către oficialii europeni măsuri, până la urmă de ordin punitiv, împotriva jurnaliştilor, care ‘exercită presiuni asupra justiţiei’ şi altor instituţii ale statului. În această accepţiune, o lege a presei ar fi binevenită. Şi chiar recomandată de către partenerii europeni”, scrie senatorul liberal.
El se întreabă cum exercită presa presiuni asupra unei puteri independente a statului de drept, care este justiţia, sau asupra unei instituţii tot a statului de drept, care este Curtea Constituţională, „ce crimă au comis jurnaliştii”, de ce în România, spre deosebire de cele mai multe state din UE, ar fi necesară o lege a presei şi de ce, spre deosebire de toate celelalte state UE, Consiliul Naţional al Audiovizualului, creat pentru cu totul un alt scop, ar trebui să controleze în mod special presa şi dacă nu cumva ar trebui extinsă, şi nu limitată, competenţa acestuia.
„Se admite că presa poate critica nestingherit Guvernul. Adică puterea executivă. Se admite, de asemenea, în întreaga lume, că presa poate critica nestingherit cea mai importantă putere în stat şi ea independentă, care este Parlamentul. Şi atunci, de ce nu s-ar admite acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte justiţia? Ar putea exista o explicaţie logică pentru această excepţie? Sau personajul care a introdus în raportul Comisiei Europene acest pasaj are pur şi simplu un cap pătrat? Cu ce s-a făcut vinovată presa de la Bucureşti? A descoperit şi a semnalat fapte grave din biografia unor judecători de la Curtea Constituţională, a unor judecători şi procurori de la CSM sau de la Înalta Curte. E rău că s-a întâmplat astfel? Nu cred. Dimpotrivă. E bine. Şi tot presa a relatat derapaje în activitatea acestor instituţii. E rău? Nu! E bine aşa. Dacă, însă, unii jurnalişti au oferit opiniei publice informaţii false încălcând legea, există instrumente legale pentru ca ei să fie pedepsiţi. De ce ar fi nevoie de vreo lege a presei? De o botniţă”, mai scrie Sorin Roşca-Stănescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.