Distanţa pe care mai multe ţări europene continuă să o aibă faţă de emigraţia necontrolată se doreşte a fi decontată de alţii, de exemplu de ţările din est, după criterii care aparţin ele însele barbariei. Asistăm la un reviriment al istoriei manifestat în formule toxice, sub camuflajul unui umanism de carton. Cele câteva milioane de refugiaţi sirieni aflaţi în Turcia, alte sute de mii în Grecia insulară şi alţii pregătiţi să înfrunte riscuri inimaginabile pentru a ajunge în inima Europei sunt asemenea unei veritabile armate care aşteaptă ordine. Un veritabil conflict stă pe cale să se declanşeze folosind această pulbere a nefericirii pregătită pentru dezordine. Comerţul cu drama unor oameni nu este ceva nou. La fel, propaganda care pregăteşte fanatismul. Toate ingredientele acestea se regăsesc în ambiţiile unor lideri lipsiţi tot mai mult de o minimă conştiinţă a istoriei. Dacă rebeliunile interne sunt imposibile, ele sunt exportate (importate) sub forma oaspeţilor care aplică planurile Jihadului. Criza europeană, care continuă greşeli ale dezastrului de dinaintea celui de al Doilea Război, propune o captivitate deja inevitabilă. Aşteptam tocmai evitarea acestor derapaje destul de simplu de întrevăzut, din simplul fapt al clarificării lor istorice. Dar nimic nu mai contează, incriminarea trecutului a ajuns paralelă istoriei prezente, o sfidare.
Presiunea pe Europa, injustă, instigatoare, se face cu tot concursul organismelor europene. Reacţii voit aberante la tot ce se întâmplă arată netezirea unui drum spre dezastru. Clasa politică pare a nu avea nici o opţiune şi responsabilitate de luat în seamă. Nu suntem departe de transformarea spaţiului public în scenă de război. Refugiaţii au un statut total inadecvat, parcă împotriva normelor internaţionale tradiţionale minime. Conservarea şi manifestarea unor atitudini jihadiste fac parte din acceptarea iraţională a celor care le reprezintă. Este limpede că dezastrul umanitar din ţările măcinate de conflicte militare depăşeşte imaginaţia. Însă transferul celulelor acestui conflict în Europa, printr-un plan de achiziţie indubitabil, nu poate fi oprit decât printr-o implicare severă în locurile de unde provin. După Franţa a venit rândul Germaniei să fie expusă unui val de atrocităţi, întreg spaţiul comunitar fiind expus cu evidenţă. Cât comunităţile cărora le aparţin aceşti monştri nu sunt în stradă să se delimiteze de aceste crime, a venit vremea ca ele să fie considerate solidare cu asasinii. De aceeaşi parte, politicienii care au participat la această destabilizare a Europei nu mai pot rămâne să gestioneze siguranţa şi parteneriatele.
Această criză nu poate fi rezolvată strict de poliţii, aşa cum se încearcă, plasând în prim-plan câte un om al ordinii lipsit de competenţă şi responsabilităţi cu adevărat importante. Criza refugiaţilor este de fapt criza clasei politice actuale, generată de o societate tot mai lipsită de reacţii. Zonele de conflict au fost prea mult doar subiect de ştiri într-o simplă comparaţie cu stabilitatea europeană care s-a dovedit a fi incorectă politic. Mergând în direcţia de acum, nu este departe clipa în care în Europa se va reveni la pedeapsa capitală şi statul poliţienesc.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.