Statuia preşedintelui se înclină alarmant

Jucând imediat după alegeri rolul unui posibil Cesar căruia nimic părea a nu i se mai împotrivi, Klaus Iohannis pare deja expirat. Dacă la Traian Băsescu scandalurile se ţineau în lanţ, menţinându-i tonusul, în cazul preşedintelui actual observăm un abandon al promisiunilor electorale şi o preocupare doar pentru achiziţii militare. Din banii cui se vor face acestea? Paşii i-au luat-o într-o altă direcţie, sau poate aceasta fost direcţia de la început, exact cum s-a întâmplat cu Traian Băsescu, trecut cu arme şi bagaje la cei pe care îi critică acum. Fără grupul extern nu ar fi trecut cumpăna suspendării, iar consecinţele ar fi fost incalculabile în comparaţie doar cu pierderea funcţiei de preşedinte. Această reţetă funcţionează perfect şi nu sunt semne că se vor produce schimbări. De la Gheorghiu-Dej citire, Ana Pauker & oamenii politici actuali, la vârful politicii României, lucrurile nu s-au schimbat. Nu suntem prea departe de ţările arabe care au dat dictatori inconfundabili, declaraţi duşmani ai umanităţii, în ce priveşte imixtiunea în creionarea reprezentanţilor din prima linie, identice unor marionete.

Schimbarea clasei politice actuale nu se va putea realiza prin asemenea mijloace, unele dintre ele vizând trădarea naţională. Klaus Iohannis este deja captiv şi rupt de misia pe care şi-a asumat-o, care l-a adus la putere. Corupţia internă este un subiect încărcat de o ambiguitate ideologică perfectă, precum cândva colaboraţionismul şi deviaţionismul, prinzându-l în plasa ei exhibiţionistă şi pe preşedinte. Proiectul electoral al lui Klaus Iohannis, după aproape un an, are o singură realizare: ieşirea la rampă a lui Traian Băsescu. Nici unul, nici celălalt nu par a înţelege un lucru foarte simplu pe care se bazează responsabilitatea. Toate dezastrele din această perioadă, dintre care ultimul depăşeşte cadrele de responsabilizare a unei singure instituţii, au nişte vinovaţi. În primul rând, cei direct implicaţi, indiscutabil. În al doilea rând, reprezentanţii sistemului, prim-ministrul (guvernul) şi preşedintele. Postura de simplu acuzator pe care o au cei din sistem, în asemenea ocazii, face parte din cauzele perpetuează moralmente asemenea situaţii. Puterea românească, în varianta de după instalarea republicii de tip sovietic, în locul schimbărilor legislativ- democratice, abuzează la nesfârşit de un regim pseudo-jurnalistic în administrarea ţării, care a dus la o subminare a presei şi a libertăţii acesteia. Aşa a ajuns N. Ceauşescu cel mai mare politician al planetei, Traian Băsescu cruciat în lupta anticorupţie, un X, cel mai mare scriitor român din Europa, colhozurile încolonării cu medaliile prezidenţiale pe piept. Toate resursele publice au ajuns a fi în principal dirijate spre aureolarea mafiei, spre a fi imbatabilă. Klaus Iohannis se înscrie în această categorie arătând un conservatorism care deja îl obligă la poziţii publice consternante. Evoluţia sa tot mai accentuată spre un tip de activist comunist, adică un purtător de cuvânt al sistemului, îl arată faţă de cel care părea un dezinvolt, drept o caricatură.

După corupţia care a distrus România printr-un sistem care rămâne neclintit, mai avem o problemă la fel de frustrantă, poate două. Actualul preşedinte care peste un timp se poate declara şi el învins de sistem, dacă nu cumva debarcarea va fi pusă în scenă făţiş. La fel ca Emil Constantinescu, numai că acesta (probabil cel mai bun fost preşedinte democratic de până acum) făcea parte dintr-o generaţie deja expirată în 1990, datorită relaţiilor cu fostele structuri comuniste. Pragul pe care România trebuie să-l treacă, ruperea de tot dezastrul de după 1990, pare a nu mai fi prioritate pentru Klaus Iohannis, îl depăşeşte. La fel de revolut se arăta şi Traian Băsescu în campania electorală, şi chiar în cadrul contradictoriilor intervenţii de la pupitrul de la Cotroceni, când una spunea şi altfel acţiona. Lupta acestuia cu corupţia făcea să aibă un anturaj care ar trebui să-i mai limiteze hăhăitul lugubru. Iniţiativele lui Klaus Iohannis cad una după alta. Nici măcar asumarea funcţiei, după un an, nu s-a încheiat, preşedintele fiind un fel de navetist căruia Capitala nu-i prieşte din motive de înţeles, însă este un loc unde prezenţa domniei sale este obligatorie. În acest sens, din bugetul ţării i s-a pus la dispoziţie un confort pe care alţi şefi de stat, din ţări democratice, nu beneficiază. Deriva instituţională românească, mania grandorii care cuprinde ocupanţii unor poziţii temporare, se regăseşte în orice punct administrativ. Una dintre sarcinile reformei, prin consecinţele ei, constă în schimbarea unor asemenea aberaţii bazate pe nenumăratele criterii mafiote constituind legislaţia. Într-o asemenea conjunctură, preşedintele Iohannis pare tot mai aclimatizat, confundând scandalos reformele cu puterea personală.

Nu vreau să trec drept un adversar al lui Klaus Iohannis, nici un susţinător al acestuia. Fiind încă la începutul mandatului, preşedintele mai are, cred, câteva şanse pe care calităţile sale intelectuale şi lipsa teribilismului le-ar putea gestiona. Un minim bilanţ al unui an de când se află în fruntea ţării arată un preşedinte slab, suspect de interesat de susţinerea externă, fără un proiect democratic de ţară care să-l pună pe orbita societăţii. Toate acestea menţin ridicate alarmant inutilele cheltuieli ale ţării, anulând dialogul cu românii. Nu întâmplător mulţi dintre contestarii săi sunt foşti susţinători, într-un timp record, fără a mai putea fi invocată propaganda. De la un punct încolo, politica pe Facebook reprezintă o eludare şi o infantilizare a electoratului prin strategiile manipulării.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.