Ştefan Câlţia şi memoria lucrurilor mici

La Galeria “AnnArt” este deschisă, până în 11 mai, expoziţia “Minute uitate”, cuprinzând 45 de lucrări ale pictorului Ştefan Câlţia.

Găzduită într-o casă de patrimoniu, construită în anii ‘30 de arhitectul francez Ernest Doneaud, Galeria nu găzduieşte pentru prima oară operele lui Ştefan Câlţia. În afara participărilor la două proiecte de grup, artistul a expus aici, în toamna anului 2012, memorabila serie de gravuri “Stejar pentru Rege, flori pentru Regină”.

De data aceasta, vizitatorul este întâmpinat de un univers special. Sălile găzduiesc numai naturi statice, oferind o imagine oarecum surprinzătoare a importanţei acestui gen în opera artistului.

Cutia cu bomboane

“Măceşe”, “Flori albe”, “Două gutui”, “Oală verde”, “Paharul cu vin”, “Daruri”, “Rodie”, “Coşul cu pâine”… stau cuminţi, unele lângă altele, în pânze cel mai adesea de format mic, născând o lume intimistă şi sacralizată în acelaşi timp. Lucruri mici, umile, asupra cărora ne oprim rareori în viteza vieţii contemporane, dezvăluindu-şi, prin punerea lor în pagină, o poveste şi o frumuseţe uneori copleşitoare.

Paharul albastru

Este un fel de “laudă a lucrurilor”, în care regăsim întreaga fascinaţia provocată de mâna unui maestru. Cutii de bomboane amintind de epoca bunicilor, umile oale de pământ smălţuit, incredibile transparenţe ale cănilor de sticlă din care răsar delicate flori de clematită, câteva fire de busuioc, de izmă sau pur şi simplu de iarbă, ocupă cel mai adesea centrul tabloului, detaşându-se pe fondul monocrom, al cărui rafinament este bine cunoscut din întreaga creaţie a artistului.

Alteori, obiectele sunt aşezate pe două registre dispuse pe verticală, ca în vechile imagini de dinainte de descoperirea perspectivei, construind, prin chiar acesată punere în pagină, o istorie, o poveste pictată pe care ochiul o parcurge într-o lectură calmă.

Măceşe

Ne-am amintit, la intrarea în expoziţie, de seria de “Ceşti cu plante de pe deal”, realizată cu doi ani în urmă, care dezvăluia o altă faţetă a artistului. Acum însă, sentimentul provocat de fiecare pictură şi amplificat de la o sală la alta este complex. Se degajă în primul rând dragostea artistului pentru obiectele ce-l înconjoară, încărcate de amintiri, de trăiri reiterate la fiecare privire. Pe de altă parte, plasarea fiecărui motiv în centrul imaginii, profilat pe fondul care-l reliefează sau, mai rar, îl învăluie, conferă obiectelor o autonomie, o “monumentalizare”, o dimensiune ce transcende pragmaticul şi umilul. Ne-am putea duce cu gândul către celebrele “bodegones” spaniole, dacă materialitatea uneori agresivă a acelora n-ar fi înlocuită la Ştefan Câlţia de o poezie dincolo de real, de o relaţie cu subiectul în care, discret, descoperim o simbolistică a sacralităţii. “Paharul albastru” şi “Paharul roşu”, puse pe masa somptuoasă, detaşându-se pe fondul catifelat al picturii ce pare că se continuă şi dincolo de ramă, devin potire, “Paharul cu vin” din registrul superior al altui tablou, dominând compoziţia cu vase şi fructe, capătă prin sobrietatea şi simetria compoziţiei un aer de reculeasă sărbătoare.

Clematită

De fapt, naturile statice din această expoziţie iau asupra lor înseşi rolul pe care îl jucau în compoziţiile pline de mister în care apăreau ca “accesoriu” simbolic al personajelor. Ele sunt casa pe care fiecare personaj o poartă cu el în peregrinarea prin lume, sunt memorie păstrată şi amplificată emoţional, sunt expresia umilinţei şi încântării în faţa minunilor lumii, fie ele murăturile dintr-un borcan, fructele copacilor, florile, iarba ce devin, în final, “Daruri”, cu prescurile, revărsarea de fructe, lumânările care le menesc mesei celei de pe urmă dăruite morţilor, pe fondul somptuos de dveră. Că este aşa o mărturiseşte semnătura-marcă a artistului, trimitere la medievalele însemne ale artizanilor şi la simbolul biblic al peştelui.

Lămâie şi nalbă

În pofida unui realism demn de maeştrii picturii olandeze a Ţărilor de Jos din veacul ei de aur, naturile statice ale lui Ştefan Câlţia poartă în simplitatea aparentă a realizării lor hieratismul compoziţiilor cu personaje stranii. Călătoria în spaţiu şi timp devine aici călătorie într-un univers personal, traversată de rememorări, de sentimente sedimentate de-a lungul existenţei şi materializate în plante, în fructe, în obiectele frumoase şi utile în acelaşi timp create de mâna omului. Artistul le îmbrăţişează cu penelul său, le face depozitare ale gândurilor, ale istoriei sale.

Daruri

Cel care în adolescenţă desena sălcii şi plopi, sedus de frumuseţea şi locul lor în lumea satului natal, recheamă acum pe pânză, cu o calmă duioşie şi înţeleaptă privire asupra existenţei, martorii tăcuţi ai efemerei existenţe omeneşti. Şi o face cu toată forţa marelui constructor de forme şi coloristului de excepţie pe care îl cunoaştem din atâtea şi atâtea creaţii ale sale de-a lungul anilor. Strălucirea emailului pe oala de lut smălţuită sau pe ceramica ieşită din ateliere renumite, transparenţa perfectă a sticlei, graţia catifelată a petalelor de flori, somptuozitate rodiilor dau măsura artei lui Şefan Câlţia, dacă mai este nevoie de o dovadă.

Curatoriată de Simona Vilău, pe un concept schiţat de curator împreună cu Matei Câlţia şi Gabriela Massaci, expoziţia de la “AnnArt”, a cărei miză este, după expreia curatoarei, “Recuperarea timpului uitat/pierdut/sacrificat”, beneficiază şi de un frumos catalog, iar organizarea ei va fi scenariul unui scurt film prezentat la finalul expoziţiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.