Stefan Caltia: "Dali asta nu e pictor"

Detesta Revolutia Franceza pentru ca este monarhist convins. In copilarie a fugit cu circul, dar apoi a mers la biserica si a devenit anticomunist. Stefan Caltia crede ca este un artist modern, insa arlechinii sai pastreaza un aer bizantin. Ultima sa expozitie, "Noaptea calatorului", este deschisa la Galeria Posibila pina in luna februarie.

Cum de v-ati apucat de pictura?

Aveam 15 ani, mergeam la liceu, in Fagaras. Nu a fost nimic spectaculos. Incepusem sa desenez si mi se parea ca asta este limbajul in care ma pot exprima si care mi se potriveste cel mai bine.

Asta era prin anii �50.

La noi, in Fagaras, ceea ce s-a intimplat in acea perioada era resimtit foarte intens. In fiecare familie exista cineva care era la puscarie sau in munti, toti eram implicati in aceasta drama.

Povestea asta din copilarie v-a influentat?

Am urit regimul comunist de cind eram mic. Daca s-ar face o analiza a picturii mele din anii �60 pina in �80, s-ar vedea usor ca personajele hide din tablouri reflecta uritenia sistemului.

Calatorul cu casa in spate

Aveti 63 de ani. A cita expozitie e?

O, mi-e greu sa va spun. Am expus aproape in fiecare an, in perioada de dupa ce am terminat facultatea, apoi, dupa �90, tot asa, am avut cite o expozitie pe an.

Se numeste "Noaptea calatorului". Cine e calatorul?

Numele expozitiei vine de la titlul unuia dintre tablouri, iar titlurile le dau mai degraba ca sa identific eu lucrarile. Fiecare vede in tablou ceea ce alege sa vada. Acum citeva zile, au venit niste copii la galerie, pentru un atelier organizat de cineva de aici. Au vazut pinza asta si au zis intii ca e vorba despre un pastor. Altii au zis ca e vorba despre un rege care pleaca la drum. Pleaca dintr-o noapte si ia noaptea cu el. Calatorul este cel care isi duce in spate radacinile, traditia.

"Tablourile mele spun o poveste"

Calatorii seamana destul de bine cu niste arlechini sau clovni.

Da, copilaria iti lasa urme puternice. Locul unde am descoperit lumea a fost circul. Am si fugit cu circul. E o lume a esentelor, a arhetipurilor. Pictura mea nu vorbeste despre individ, ci despre o scena. Nu sint un pictor al fizionomiei si al psihologiei. Descriu, mai degraba, o stare.

In tablouri apar des tavi si globuri de sticla. Ce semnificatie au?

Tava e un simbol al darului: personajele tin in mina flori sau alte obiecte mici. In Fagaras, cind merg la biserica, femeile duc ceva in mina. Chiar daca nu e vorba decit despre un buchet de ierburi mirositoare, nu se merge cu mina goala. Cu globul de sticla, sau sfera, e altceva. Un personaj asezat pe o sfera da tabloului miscare. Tablourile mele sint foarte statice, altfel. Sfera le imprima o anume dinamica, desi de un tip diferit.

Uneori, aveti aerul ca spuneti o poveste. O faceti si cind pictati?

Da. Orice imagine e o insiruire de semne, orice urma pe o suprafata e un semn. Relatia dintre aceste urme creeaza o impresie. Exista artisti care folosesc semnul pentru a nara. Asa e la Mir� sau la Bruegel, semnele lor se plimba prin tot tabloul, ca atunci cind pe Iisus, care e mic, il descoperi numai dupa ce vezi hainele rosii ale soldatilor care te trimit, ca un semn plastic, la figura lui. Dali, pe de alta parte, nu foloseste regula semnului plastic. El spune o poveste folosindu-se de literatura. De aceea, eu zic: "Dali asta nu e pictor".

De ce au arlechinii figuri bizantine

De ce arlechinii din tablouri au miini si figuri bizantine?

Asta este lumea in care traim. Avem o datorie fata de Bizant, pentru ca sfintii si rugaciunile care populeaza lumea noastra sint de origine bizantina. Se spune ca Bizantul nu e occidental, dar de aici s-a nascut Occidentul.

Cum asa? Un occidental nu cred ca ar fi de aceeasi parere.

Si Occidentul recunoaste asta. La manastirile catolice, de exemplu, se vind ca suveniruri icoane bizantine.

Dar Occidentul nu sint manastirile catolice! E o civilizatie predominant laica.

Nu e laica.

Vad ca nu va prea place ce s-a intimplat dupa Revolutia Franceza.

Franta isi traieste drama iluminista. Ateul are o relatie dureroasa cu universul, pe cind omul religios e mai liber, relatia sa cu lumea e o conversatie.

Scuze pentru Revolutia Franceza

Nu sinteti cumva anti-modern?

Nu. Modernitatea e deja in Grecia antica. Sigur, sint un pictor modern. In spatele artei mele se ascunde tot ceea ce inaintasii mei au descoperit. Ea e facuta de un om care are un sentiment puternic al libertatii. Imi place sa traiesc viata din jurul meu. As putea picta si numai cerculete albastre si albe, dar pictez asa pentru ca asa cred ca pot vorbi cel mai bine despre lume. Modernitatea tine de cum gindesti lumea, nu de stil.

Totdeauna ati fost religios?

Totdeauna.

Mai sinteti monarhist?

Da. Am devenit monarhist in anii �80, cind m-am dus de sase-sapte ori in Norvegia. De la prietenii mei de acolo am invatat ce inseamna monarhia. Apoi, in �92, l-am cunoscut pe rege si m-am convins ca, pentru Romania, revenirea sa pe tron ar fi ceva normal, potrivit.

Credeti ca si francezilor li s-ar potrivi monarhia?

Probabil. Sau, cel putin, ar trebui sa-si ceara scuze public pentru decapitarea regelui, asa cum au facut rusii. �