Imagini tv cu o ceată de politicieni, în frunte e cel cu funcția cea mai înaltă. Urcă niște scări, apoi îi zăresc pe un coridor acoperit în marmură în decorul somptuos kitsch al Casei Poporului. La cîțiva pași înapoi alții – curtenii. Gazetari cumpărați, interlopi, miniștri, senatori, deputați, afaceriști, bancheri. Aferați, gravi, plini de importantă, pozind din mers spre camerele tv. Merg în grup, disciplinați. Vedem de fapt un desant, un task-force, o bandă, un gang. Eventual, jumătate dintre ei au probleme cu justiția, de aia se și înghesuie unii-ntr-altii ca oile. Cred că țuțereala șefului îi va salva. Cealaltă jumătate ar urma în viitoarele săptămîni să fie băgați în arest cu mascați, cătușe, duși de dube.
Fac fără să vreau o comparatie cu filmele occidentale despre Mafia. Personajele tv au aceleași costume, același aer. Batista de la piept nu lipsește, nici geanta diplomat, nici telefonul mobil de rigoare. Fac pe bodiguarzii marelui șef. Eu un fel de adunătură comică, parodie adhoc cu nași si gangsteri caricaturizați. Și e clar de ce. Din aceste filme grangurii noștri au învățat să facă pe importanții, să ia poze semețe. Sunt niște penibili imitatori ai modelului Hollywood, filme de serie B. Vor să facă pe durii, să intimideze, să arate prostimii că sunt plini de bani și siguri de ei.
Finii îl urmează pe cel din frunte, pe naș, ca niște slugi ce sunt. Curtenii – sunt niște Dinu Păturică, iar Șeful e un Andronache Tuzluc. Ciocoi toți. Nașul (secondat de fini, de protejați, de rețea ) este personajul cheie al lumii românești. Pe el tranziția l-a selecționat, i-a dat putere și avere. E o instituție românească de veche tradiție. Că e lider de partid, un baron local, director de bancă, un mogul, un contrabandist, un șmecher sau ciumec din cartier, e unul plin de bani – în esență e tot un Bigbrother. Inainte îi zicea prim-secretar PCR la județ, membru CC la PCR, general de Securitate sau de Miliție. După 1989 și-a schimbat eticheta. Directorul de inteprindere a devenit manager. E patron după ce s-a privatizat. Ce era al statului, „bun al întregului popor”, acum este numai al lui. Rețelele ante 89 s-au păstrat binemersi. Azi ca și ieri e un șef de clan. În jurul lui se învîrte universul. Cauza – stăpînește resursele. Și asta se poate numai în bandă, adică să ai oameni în pozițiile strategice. Să fii amic cu politicieni de top. Să le dai și lor din ce ai acumulat. Să le plătești campaniile electorala, vilele, să le achiți concediile, amantele, mașinile. Întrebarea cheie în România de azi nu este cine ești, ci din ce clan faci parte ? Care e famiglia ta?
Mafia este cea care asigură supraviețuirea în sistem, Mafia e chiar sistemul. Dincolo de instituții, de liderii vremelnici, de situații pasagere. A intra în Mafie – a fi un mafioso – este calea cea mai sigură să devii cineva, să te îmbogățești, să ai influență. Mafioso e un feudal, un stăpin. Violent, decis, rapace. Poate eventual să mergă la biserică, să facă pe evlaviosul, să facă donații amărîților, să pozeze într-un generos filantrop. Dar rămîne ce este de fapt – personajul principal al sistemului. Sistemul nu funcționează fără el. Așa a fost gîndit în anii 90. Un fel de feudalism sui generis dominat de clanuri (și-au împărțit țara ca pe o pradă). Stăpînesc resursele, banii, joburile, totul. Că se numesc partide, trusturi media, servicii, guverne, firme, tot despre Mafia și mecanismele ei de funcționare este vorba într-o țară care a ratat modernizarea.
România este condusă, exploatată, de cîteva zeci de mafioso și de subalternii lor, cîteva mii. Restul culeg firimiturile de la mesele lor, cerșesc, slugăresc, în cel mai bun caz, fac figurație.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.