20 APR, 2015
Există ceva în realitatea înconjurătoare care mă irită mai mult decît alte lucruri. Se numeşte delațiune. Te cruceşti cînd vezi cîtă lume toarnă şi cîtă lume trăieşte pe seama turnătoriilor de tot felul. Prilejul de a lucra într-o instituţie publică mi-a întărit această convingere. Anume că delaţiunea e un fel de circuit sanguin în lumea românească, aşa cum la alte popoare este onoarea, munca, morala, credinţa, curaţenia. Am studiat dosare mulţi ani în arhive. Am observat că informatorii Securitaţii în rapoartele ofiţerilor care îi controlau începeau stereotip cu „Sursa declară că… ‘. Am întîlnit această formulă de mii de ori. După 1989, dar mai ales în ultima vreme, regăsesc formula frecvent, dar în presă. De cîte ori nu aţi citit „aflăm pe surse…”? Uneori apare sub forma „ aflăm pe surse bine informate”sau „ pe surse din interior „…
Delaţiunea nu a dispărut după decembrie 1989, cum mă aşteptam, ca un naiv. Dimpotrivă, a căpătat proporţii nebănuite, e deja un fenomen social. Fiind democraţie s-a liberalizat. A dispărut ruşinea că te adresezi Securităţii. A dispărut şi constrîngerea invocată pentru anii regimului comunist. Delatorii au pretins că au fost strînşi cu uşa… Or fi fost şi de ăştia, dar destui s-au oferit de bunăvoie să toarne. Ca să se pună bine cu stăpînii, să îşi protejeze slujba, din invidie, să se răzbune pe vecin. Dizolvarea Securităţii nu a dus la dispariţia acestei boli ruşinoase, acestei triste metehne, acestui defect naţional. Și-a găsit alt receptacol, s-a transferat în massmedia. Boala a rămas intactă. E la fel de răspîndită ca înainte de 1989. Dacă nu cumva e şi mai şi! SRI-ul, modernizindu-se, recurge şi la alte mijloace (interceptări telefonice, de ex.), deşi nici delaţiunea nu e ignorată deloc.
Marele debuşeu al delatorilor de tot felul a devenit mass-media. Cînd te cerţi cu şeful (mai ales dacă e o persoană publică) dai un telefon la o redacţie şi spui bazaconii pe seama lui. Pe scurt, îl torni. Acuzele pot f variate, imaginaţia românului e aici la cote maxime, se dezlănţuie pentru că ştie că rămîne nepedepsită. Lista acuzaţiilor posibile e lungă – corupţie, amantlîcuri, incompetenţă, comentarii antiguvernamentale, prostie… Repertoriul respectivului nu este limitat de vreo oprelişte, morală sau de jenă. Se poate practic imagina orice pentru ca la capătul firului se află un gazetar avid de bîrfe, zvonuri şi aiureli cu care să îşi scrie articolul din acea zi. Mai e şi un redactor şef foarte dornic de titluri senzaţionale. Și în plus se găseşte un patron care visează tiraje, adică publicitate, adică profit.
Totul se bazează pe un mecanism infernal – lumea vrea să citească urîţenii despre amici şi duşmani, deopotrivă. Românul demonizează cu plăcere pe celălalt. Paranoia, frustarea, invidia fac ravagii. Jurnalistul, vecinul, iau de bună orice aşa-zisă informaţie pe surse. Condiţia anonimatului potenţează zelul delatorului, a „sursei”. Știe că rămîne ascuns, adică ne-ruşinat de ceilalţi, rămîne un tip onorabil, nimeni nu află cu ce se ocupă în secret. Sufletul lui e un infern. De ce o face? Din diverse motive exact ca şi în trecut. Din plăcere, ca să-ti rupi gătul, din frustrare, pentru bani, pur şi simplu d-aia…
Delatorul, sursa, intoxică presa din subterana morală în care trăieşte. Motivele lui contează prea puţin. Boala lui e boala lui. Dar ea se manifestă în egală măsură şi la celălalt al firului – la cel care ascultă porcării şi le dă şi curs. Face bani din ele, le vinde prin presă. Un denunţ e viciat în credibilitatea lui de simplul fapt că e un denunţ. Un fapt josnic. Cel care primeşte asemenea turnătorii trebuie să ştie că participă la un act profund imoral. A-l accepta şi a-l folosi e o probă de cinism, de iresponsabilitate şi descalifică toţi participanţii la acest aşa-zis joc de societate. Este exact cum a-i răspîndi în jurul tău sifilisul despre care eşti încunoştiinţat că îl ai.
Delaţiunea este azi o industrie care rentează. Din cauza asta nu văd turnătoria dispărind prea curînd. Hrăneşte prea multe guri.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.