Am văzut cele mai recente stenograme în cazul Vîntu. Şi? Au ajuns cele aşteptate, cu jurnalişti.

În afara limbajului pestriţ al personajelor nu e nimic ieşit din comun, în sensul că de la unii te aştepţi la mai mult. Dar să lăsăm, deocamdată, estetica frazei unor interceptări telefonice şi să ne concetrăm pe conţinut.

Discuţiile respective se petrec în toate redacţiile, indiferent în ce colţ al democraţiei ne aflăm. Presa e o afacere ca oricare alta, supusă aceloraşi legi ale business-ului - ca să supravieţuieşti trebuie să faci profit. Prin urmare, este normal ca un patron să-şi spună părerea despre politica editorială a publicaţiilor sale. Afirmaţiile privitoare la libertatea presei şi independenţa editorială sunt, ca să fim politically correct, pentru cei care încă mai cred în Zâna Măseluţă. Păi ce, CNN-ul a informat corect cu privire la necesitatea bombardării Serbiei sau cu privire la iminenţa unui atac nuclear al Irakului asupra democraţiilor occidentale?

În ceea ce-i priveşte pe jurnalişti, aici lucrurile sunt simple, măcar din perspectiva mea. Orice gazetar răspunde pentru acţiunile sale, în primul rând, în faţa publicului său, apoi în faţa instanţei. De aceea, nu cred că trebuie să recurgem la lapidări publice pentru a nimici duşmanul clasei muncitoare care se ascunde în spatele unui vârf de peniţă sau al unei tastaturi.

Totuşi, nu pot să nu remarc nota discordantă a stilului stenogramist de a face politică justiţie cu, să spunem, normalitatea mediului de afaceri. Dacă pe oamenii de afaceri îi înţeleg că "fac orice să iasă banul", vorba poetului, pe politicieni NU VREAU să-i înţeleg. Nu i-am votat să se dea în spectacol la televizor, pentru asta aveam Divertis, Mondenii, Cârcotaşii şi mulţi alţii, pe ei i-am votat să îmi facă traiul mai bun, mai uşor, să-mi creeze condiţii să prosper, să mă ajute să-mi fac o afacere, o familie, o casă.

Săptămâna trecută am fost la un concert susţinut de un mare artist român la Sala Palatului. Despre spectacol nu vreau să vorbesc acum, mai ales că nu sunt în măsură să emit o judecată de valoare în acest sens, însă mi-au lăsat un gust amar bancurile şi remarcele sale politice. Ideea e că sunt sătul de clovni în politică şi de politicieni pe scenă. Nu pot să nu mă întreb când va începe fiecare dintre noi să-şi vadă de treaba sa? Când dracu' intrăm şi noi în normalitate?