Străbunica Stana

Am întâlnit-o pe Stana într-o parcare, lângă o clădire cu etaj care pe vremuri era „de dinți“. Acum, clădirea are ferestrele sparte, iar un ivăr stă ca pecete la ușa principală. Săgeata din anunțul pus pe unul dintre stâlpii clădirii, cum că la 30 m distanță este o clinică veterinară, te poate induce în eroare, deoarece indică exact clădirea unde, înainte de Revoluție, a fost o policlinică stomatologică.

Stana muncește. Adună cu lopata amestecul de pietriș, crengi și mlădițe uscate și un nor de praf se ridică în jurul lopeții ei. O mătură cu coadă stă proptită de un tufiș din imediata apropiere. Îmbrăcată într-un fel de uniformă verde, cu buclele negre prinse într-un batic și purtând mănuși de cauciuc, Stana adună într-un sac uscăturile și netezește pământul. „Primăria sectorului 4 S.C. A.D.P.P. 4“ stă scris pe spatele tricoului său verde.

Singură „pe zonă“

Se oprește din muncă atunci când o salut și o întreb dacă știe ceva despre vechea clădire. Din păcate, nu știe nimic, deși lucrează în zonă de opt ani. Și, deși sunt mai mulți angajați pe teren, pe Stana „a dat-o singură pe zona asta să facă curățenie“. Îi este greu, dar ce să facă? Nu are unde să se ducă. Este de la țară, de la Prundu de Giurgiu. În fiecare zi a săptămânii vine la muncă și, dacă vine și sâmbetele, îi dau liber în cursul săptămânii următoare. Și nu e singura din comună. Sunt mai mulți oameni de acolo și fac naveta. Stana se scoală la 4.00 dimineața și pleacă de acasă pe la 5.00. Face cam o oră și ceva pe drum, doar dus. Este greu, dar trebuie să reziste. E bine că are măcar de lucru. Și dacă își face treaba, nimeni nu are nimic cu ea.

Bărbații – la război, femeia – la cratiță!

Stana are 50 de ani. A avut trei copii – doi băieți și o fată. Un băiat i-a murit de tânăr, la 21 de ani. A fost bolnav. La 15 ani s-a însurat, la 21 a murit. Și i-a rămas un nepoțel, pe care l-a luat nora când s-a recăsătorit. Mai are un băiat de 32 de ani, care nu s-a însurat, și o fată măritată, cu trei copii și „o strănepoțică“. Soțul e cam bolnav, nu muncește. Numai Stana muncește. Și duc o viață grea. Când ajunge seara acasă, trebuie să mai facă ceva de mâncare, mai trebuie „o spălătură“… Pică de oboseală, dar trebuie să gătească, pentru că îi cere bărbatul de mâncare. Dar uneori nici să mănânce nu îi mai arde.

„Ziceau unii aseară la TV, într-un serial:

– Măi, tu nu faci mâncare, nu gătești, mă?
– Păi, de ce eu? Gătește femeia.
– Dar tu ce faci, mă?
– Păi, ai văzut, când vine un ordin, ne ducem la armată. Ce, femeia se duce acolo? Femeia trage cu arma? Nu trage. Așa că să stea acasă și să facă de mâncare.

Și când i-am auzit, am zis, ia uite, ai dracu’… ce gândesc bărbații!“, concluzionează Stana, râzând cam indignată.

Un „șăf“ bun

Bărbatul ei face și el treabă pe lângă casă – are grijă de păsări, de porci, ce mai este de făcut prin bătătură. Însă aici, Stana se ocupă de spațiul verde. De la ora 8.00 la 4.00 și jumătate. Acum opt ani, a avut „un șăf“, să-i dea Dumnezeu sănătate… era și el om bătrân, știa mersul treburilor. Și acum a ieșit la pensie. Iar cu cel nou n-a avut probleme, că ea și-a văzut de treabă. „Șăful“ îi mai zice: „Uite o hârtie. Pe aia n-ai luat-o“. Îi controlează. Și șeful e de-o seamă cu băiatul ei, e tânăr, are vreo 30 de ani. Este cârcotaș, dar dacă n-ar fi, n-ar face lumea treabă. „Trebuie să ai un pic de energie în tine, că dacă n-ai, te calcă lumea în picioare“, îi ia apărarea Stana. Și cu colegii Stana se înțelege bine. Ea își vede de treaba ei, nu își bagă în cârd cu alții. Și nu bârfește, „că după aia te pune de față“. Acum afară e plăcut, că e soare, însă pe orice vreme vine, chiar și iarna, pe zăpadă. Dar ce să facă? Dacă dă la zăpadă, se încălzește. Își mai ia împreună cu colegii câte o cafea să se încălzească, mai intră prin scările blocurilor, dar „nu poți sta mult, că te văd șăfii. Asta e viața, cu bune, cu rele, trecem prin ele“.

Neam de lingurari

A rămas orfană de mică. Mama ei avea 37 de ani când a murit, iar tatăl, mai târziu. Și au rămas cinci copii, care s-au descurcat singuri. Stana era mai mare, ea făcea de mâncare. Și s-au crescut unii pe alții. „Părinții putrezesc și noi mergem înainte“, oftează cu obidă femeia.

Fata i s-a măritat cam de micuță, la 13 ani, dar la 18 ani a făcut fetița. Băiatul are 32 de ani, dar nu e însurat. Ea n-a blestemat pe nimeni, dar mai sunt unele mame care „dau la rău“. Însă cine știe ce „o fi pus pe capul lui de nu s-a însurat încă. La noi, dacă trece de 15, 16 ani, 20 de ani, deja ești bătrân, nu e ca la dvs., la români. Noi suntem rudari, făceam înainte linguri, fuse, albii. Făceau bătrânii, noi nu mai facem. S-a pierdut meșteșugul, că au murit ăia bătrâni. Făceau linguri mari, ca polonicele, dar și din acelea mici, finuțe. Știau să lucreze frumos… “, mai spune Stana. 

Stana o cheamă, dar „la scris“ se numește Tatu Aurelia. Stana au strigat-o de mică și așa i-a rămas numele. Colegii tot așa îi zic, și șeful de echipă tot Stana o strigă. E mulțumită că are colegi buni, pentru că mai mult stă aici decât acasă, iar în sectorul 4 este curățenie, nu e mizerie ca în alte părți. Mă întreabă cât este ceasul și se întoarce la muncă. Ia lopata și continuă să strângă uscăturile rămase în soare. Mai are o oră și va pleca spre casă, pentru ca mâine să se întoarcă aici, la curățenie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Alice-Diana Boboc 16 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.