În parcarea magazinului Kaufland din Strada Barbu Văcărescu, pe a doua alee, între a treia şi a patra maşină, în fiecare seară găsiţi o bătrână care stă acolo până după ora 21.00.
Are în permanenţă un zâmbet cucernic pe figură şi nu cere decât ”un leu” să-şi ia ”o pâine”, dar o auzi doar când eşti foarte aproape de ea. Cere şoptit, cu o voce stinsă; asocierea privirii cu şoaptele trezeşte şi amplifică mila. Îi dai. După ora 21.30 n-o mai găseşti. Pleacă. Este ora la care vin strâmtoraţii.
Ziua, parcarea este plină şi arhiplină. Pe locurile pentru persoane cu dizabilităţi stau maşinile tuturor şmecherilor. Dacă s-ar putea, unii ar mege cu maşina până la raft. Seara, însă, parcarea se goleşte. La ora la care vin nevoiaşii, de-abia dacă mai sunt câteva maşini.
Zilnic, de la orele 22.00 la 23.00 sunt reduceri la tot felul de produse. Promoţiile ajung şi la 80%: la pâine, patiserie, legume, fructe, lactate, mezeluri, carne… Cele mai căutate sunt bananele. De la 3,99 lei sau chiar peste 4 lei în timpul zilei, în unele seri, de la orele 22.00 la 23.00 bananele costă 0,99 lei. Doar că nu sunt bananele de zi, sunt cele de promoţie. La un moment dat, înainte de ora 22.00, nu mai sunt deloc banane. Tot ce-a mai fost bun până atunci este dus în magazie şi sunt aduse bananele rămase şi adunate de pe două-trei zile. Cu unele nu mai e nimic de făcut, mai că se lichefiază.
Cine a ajuns mai târziu ia banane ieftine, dar mai proaste, la promoţie. Pe la 22.30 nu mai e nici urmă de banană.
Doar că strâmtoraţii de la Kaufland – să fie vreo 20 cu toţii – au dibuit sistemul şi s-au adaptat. Unii chiar au informaţii din interior, află de la vânzători dacă e sau nu seară de reduceri.
Dacă e, vin pe la 21.30 când încă mai sunt banane de 3,99 lei la raft, din cele bune, îşi umplu cărucioarele şi se plimbă prin magazin până după ora 22.00, când se schimbă preţul. Bananele proaste, promoţionale, aduse din depozit la 0,99 lei rămân în cutii iar bananele bune, luate înainte de ieftinire, sunt cântărite la preţ redus. Aşa poţi vedea cărucioare pline cu câte 10, 20 de kg de banane.
Acelaşi lucru se întâmplă cu toate reducerile. Nu o dată apar conflicte. Sunt cam aceiaşi în fiecare seară, se ştiu între ei. Unii sunt adversari, alţii sunt organizaţi doi câte doi şi îşi pun la punct strategii.
Cei neorganizaţi:
”Ce faci, dom’ne, unde te-mpingi aşa? Vrei să iei tot? Aşa ai făcut şi-aseară, nu-ţi mai ajunge… Cui nu-i ajunge, nesimţitule? Aseară n-am mai prins şuncă din cauza ta, că ai luat tu două kile! Da, şi tu ai luat 50 de pateuri şi-acum iar vrei să iei tot, nu mă face pe mine nesimţit!”… şi tot aşa. Conflictele trec rar de acest nivel. În preajma reducerilor cele mai spectaculoase, în permanenţă stă câte un băiat în civil din corpul de pază al magazinului. Băieţii îmbrăcaţi ca Robocap, la vedere, sunt pe lângă casele de marcat sau la intrare, să-ţi sară în ochi. Cei în civil, costumaţi în tot felul de personaje, incognito, sunt în magazin, printre clienţi. Dar strâmtoraţii îi cunosc pe paznici, paznicii îi cunosc pe strâmtoraţi. Aşa că orice conflict rămâne la nivel de vorbe şi-atât.
Cei organizaţi, undeva pe la mijlocul magazinului:
”Bagă la banane? (n.n bagă reduceri)? Nu bagă în seara asta la banane, dar bagă la ardei şi la struguri. Bine, merg io, cât să-ţi iau? Ia şi mie 5-6 kile. Tu câtă pâine vrei? Ia şi mie vreo 20. Bine, iau şi mă-ntorc la tine, la legume”. Dacă apar neprevăzute, cei doi îşi schimbă planul din mers, prin telefon.
Cei solitari aleargă cel mai mult. În preajma orei 22.00 se fac reducerile la panificaţie. Trebuie să ajungă înainte, când pâinea încă nu e redusă, să-şi umple coşurile. De multe ori, când vine fata cu noile preţuri să le pună la raft, nu mai e nicio pâine. Dar preţul redus tot îl pune, aşa, toţi află ”cu cât s-a băgat” (n.n. băgat=redus).
Dacă s-a ”băgat” prea puţin, de exemplu reducerea e de 1 leu, şi nu de 1 leu şi 30 de bani, vezi cum pâinile încep să apară în raft, sunt puse la loc, reducerea e prea mică. La fel se întâmplă şi la banane, nu se reduc în fiecare seară. Cei care au informaţii precise ştiu dacă merită să ia banane bune sau nu, mai devreme. Cei care nu sunt siguri dacă se vor face reduceri vin mai devreme, iau banane, să fie, se plimbă prin magazin până după ora 22.00 şi, dacă nu s-au făcut reduceri, pun bananele la loc, nu le mai cumpără. La fel se întâmplă şi cu lactatele, mezelurile şi toate celelalte.
Bărbatul care-şi târşâie picioarele e dintre veterani. Nelipsit în fiecare seară, cu aceiaşi blugi mai mari cu patru-cinci numere, evazaţi, din anii ’70, are obiective precise; nu se aruncă la toate reducerile, îl interesează anumite produse. E dintre solitari, deci face multe curse de la un capăt la celălalt al magazinului, în funcţie de cum intră reducerile. Nu e conflictual.
Femeia cu ochelari, în jur de 50 de ani, e campioana. Uneori face alianţe, alteori, nu, depinde de interes. Cunoaşte cel mai bine sistemul. Știe când şi unde să meargă, deşi nu pare să aibă informaţii din interior. Dacă miza e mare (câteva kilograme de carne) devine conflictuală. Nu o suferă nicio vânzătoare. ”Suntem sătui de ea”, mi-a zis o vânzătoare de la mezeluri într-o seară când femeia cu ochelari a luat toată şunca de la reduceri. Când pleacă, coşul e plin cu vârf; fie zeci de pâini, zeci de kilograme de banane, prune, struguri, lactate… ce se bagă.
Vecinele, aşa le-am botezat, sunt două bătrâne care acţionează ca unul singur. Fiecare cu coşul ei, merg împreună peste tot, nu-şi distribuie rolurile. De-asta, uneori, mai pierd câte-o reducere importantă. Dacă şi-au făcut plinul, le dau şi altora ponturi, cu generozitate. Dacă şi-au umplut coşurile cu pateuri, de exemplu, şi au mai rămas câteva la raft, se întorc spre cei din spate şi-i întreabă ”vrei şi ’mata?”.
Femeia grasă e chiar grasă; are pe puţin 130 de kg. Nu vine în fiecare seară, ci săptămânal sau cel mult de două ori pe săptămână. Pentru că se mişcă greu, traseele sunt exacte, nu parcurge distanţe în plus, dar cu toate astea reuşeşte să nu rateze nicio reducere importantă. Poate că e singura la care e de înţeles ca o dată pe săptămână să-şi umple coşul. Se mişcă cu graţie printre rafturi şi are o expresie de bonomie care nu lasă urmă de conflict, niciodată.
Tata şi fiul sunt senzaţionali. Înalţi ca nişte cocostârci, amândoi poartă pantaloni largi care se termină cu vreo zece centimetri deasupra gleznelor de zici că au intrat la apă. Lucrează în cartel, dar au momente lungi în care se sfătuiesc, aşa cum le şade bine unor buni coechipieri. Niciodată nu sunt conflictuali, au o veselie debordantă, în permanenţă. Nu poţi să nu-i remarci. Sunt dintre puţinii care nu-şi umplu coşul dacă nu le trebuie produsul. Dar dacă li se pare că au dat lovitura, nimic nu le stă în cale, iau tot. Sunt haioşi.
În fiecare seară, în ultima oră de funcţionare a magazinului-etalon, se joacă un joc: Kaufland încearcă să scape de tot ce nu-i mai trebuie, dar să scoată, totuşi, un câştig, iar săracii încearcă să cumpere la preţuri mici tot ce pot, dar nu ce vrea să le bage Kaufland pe gât. E greu de crezut că săracii consumă zilnic atât cât cumpără. Ce fac cu produsele? Fiecare în arealul în care locuieşte devine un mic furnizor pentru vecini, pentru cunoştinţe. Preţurile lor sunt sub cele de la Kaufland, astfel, le rămâne gratis mâncarea, ba mai au şi un mic câştig.
La magazinul-fanion s-a lansat şi sistemul de plată ”Scan&Pay”. Printr-o aplicaţie, clientul îşi scanează produsele cu telefonul mobil iar când ajunge la casă ştie exact cât are de plată, îi prezintă casierului un cod care apare pe telefon, plăteşte şi asta-i tot. Teoretic, cumpărătorul face economie de timp, nu mai pune produsele pe bandă, apoi la loc, în coş. Practic, sistemul e bun când funcţionează. În urmă cu câteva zile n-a funcţionat şi foarte des aplicaţia se blochează, fie pe telefon, fie la casă, fie în ambele locuri.
Strâmtoraţii de la Kaufland nu folosesc Scan&Pay. Doar eu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.