Strigăt de ajutor din partea magistraților-judecători din România

Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) a solicitat, luni, Consiliului Superior al Magistraturii să-i protejeze de posibila influență a Serviciului Român de Informații. Magistrații vor să le fie apărată, astfel, independența, după cum se arată într-un comunicat de presă publicat pe pagina de Internet a Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România.

Redăm integral, mai jos, scrisoarea judecătorilor îngrijorați de posibila ingerință a SRI în actul de Justiție:

”Către Consiliul Superior al Magistraturii,
Stimate domnule preşedinte, stimaţi membri

Subscrisa Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, precum şi judecătorii semnatari, solicită Consiliului Superior al Magistraturii să apere independenţa justiţiei şi a magistraţilor faţă de suspiciunea rezonabilă a implicării Serviciului Român de Informaţii în actul de justiţie dincolo de limitele legii, suspiciune ce induce cetăţenilor îndoieli temeinice cu privire la imparţialitatea şi, implicit, corectitudinea actului de justiţie.
UNJR reaminteşte că, într-o situaţie similară, ca principiu, de implicare a serviciilor secrete în câmpul de activitate al justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii italian a adoptat, la 4 iulie 2007, cu unanimitate de voturi, o rezoluţie în care a subliniat că astfel de interferenţe au ca efect intimidarea şi pierderea credibilităţii magistraţilor.
Valorile europene comune reclamă o protecţie comună, indiferent de statul în care acestea se manifestă, impunându-se de aceea o reacţie a Consiliului Superior al Magistraturii din Romania similară cu cea a omologilor italieni.
Posibilitatea implicării serviciilor de informaţii în actul de judecată din România, prin mijloace de acţiune specifice acestora, reprezintă un risc prea grav pentru a putea fi ignorat. Pe de-o parte, Serviciul Român de Informaţii desfăşoară o activitate specifică de colectare şi analizare a informaţiilor, secretă prin natura ei. Pe de altă parte, în cadrul procesului, judecătorul judecă, în şedinţă publică, transparent şi echidistant, ferit de orice presiuni. Când activitatea serviciilor de informaţii se suprapune peste cea a justiţiei, riscul denaturării acesteia este unul major: acţiunea de colectare a datelor este necunoscută părţilor, este în afara controlului lor şi în afara regulilor procedurale, cu potenţialul grav al alterării rezultatului procesului.
Reacţia promptă a Consiliului Superior al Magistraturii în vederea susţinerii, apărări şi garantării independentei justiţiei este imperativă, aşadar, pentru ca toţi cetăţenii să aibă garanţia că au parte de un proces just şi echitabil, iar soluţia pronunţată se bazează pe probe temeinice, administrate cu respectarea principiului egalităţii de arme şi dată de un judecător imparţial şi ferit de orice presiuni, care acţionează numai potrivit legii şi propriei sale conştiinţe libere.

Detaliem în cele ce urmează considerentele prezentei cereri:
Cu privire la competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunţa pe fond asupra acestei cereri:
Potrivit art. 1 din Legea 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei”. Acest rol este conturat în mod efectiv prin prevederile art. 30 (1) din aceeaşi lege, potrivit căreia „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea”. De asemenea, „judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii”.
Pornind de la aceste texte legale, competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a se pronunţa cu privire la necesitatea apărării independenţei justiţiei şi reputaţiei magistraţilor în prezenta situaţie este evidentă şi de necontestat.
UNJR reaminteşte Consiliului că rolul său este acela de a garanta independenţa justiţiei, împotriva oricărui tip de atac, direct sau indirect, public sau privat, real sau aparent.
Faptul că legea garantează dreptul oricărei persoane de a sesiza Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii nu este o dispoziţie ce să permită Consiliului Superior al Magistraturii să se eschiveze de la îndeplinirea îndatoririlor sale. Cele două proceduri sunt diferite, cu scopuri diferite.
Contrar susţinerii făcute de unii membrii CSM în şedinţa din data de 13 mai 2015, nu solicităm Consiliului Superior al Magistraturii să se subroge altor instituţii şi să investigheze activitatea Serviciului Român de Informaţii. Solicităm, în schimb, Consiliului, să verifice dacă declaraţiile amintite, aşa cum ele au fost făcute în cadrul interviului în discuţiei, au fost de natură să aducă atingere independenţei justiţiei, raportat la întreaga legislaţie naţională şi europeană ce conturează noţiunea de independenţă.
În esenţă, este vorba despre o analiză pe text, similară celei făcute în mod uzual de Consiliul Superior al Magistraturii în cazul diverselor declaraţii politice, esenţial fiind a se stabili dacă mesajul în sine este compatibil sau nu cu exigenţele specifice analizei de independenţă.
Mai mult, potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia chemată să facă verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.

Cu privire la chestiunile de fond:
Domnul general Dumitru Dumbrava, director al Direcţiei Juridice din cadrul Serviciului Român de Informaţii, a afirmat într-un interviu publicat la data de 30 aprilie 2015 pe siteul juridice.ro următoarele: “Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.
Afirmaţiile amintite, de o gravitate fără precedent, făcute public de o persoană ce ocupă o funcţie de conducere în cadrul Serviciului Român de Informaţii, aduc gravă atingere atât aparenţei de imparţialitate a judecătorilor, cât şi independenţei ca atare a sistemului judiciar, stârnind deja profunde îngrijorări în rândul magistraţilor.
Consecutiv, se impune o reacţie promptă din partea Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dovedi, atât magistraţilor, cât şi societăţii, că instituţia chemată să garanteze independenţa justeţei înţelege conţinutul acestei noţiuni în deplinătatea sa, precum şi necesitatea utilizării tuturor mijloacelor legale în scopul apărării sale efective.
În condiţiile în care Consiliul Superior al Magistraturii, în şedinţa din data de 13 mai 2015, a refuzat solicitarea unor lămuriri suplimentare din partea Serviciului Român de Informaţii, înţelegem că termenii folosiţi în interviul amintit nu relevă o realitate conceptuală diferită de cea dezvăluită de limbajul uzual.
Ca atare, pornind de la această premisă, menţinerea interesului unui serviciu secret pe parcursul judecării unei cauze reprezintă, în mod evident, o încălcare gravă a independenţei justiţiei.
Potrivit art. 2 din Legea 14/1992, Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României. Rolul Serviciul Român de Informaţii este, aşadar, concret şi strict definit de legea sa de funcţionare, ce se adaugă Constituţiei României şi Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.
Serviciul Român de Informaţii are un rol limitat în desfăşurarea unui proces judiciar, iar aceste limite trebuie sa fie concret şi transparent trasate.
“Instrumentele investigative” la care se referă autorul interviului sunt specifice fazei de urmărire penale şi constă în sprijinul tehnic acordat structurilor de parchet, conform Codului de procedură penală. Această etapă “investigativă” se finalizează în momentul sesizării instanţei de judecată, moment după care implicarea SRI nu doar că nu mai este necesară, ci devine periculoasă.
De altfel, art. 13 din Legea 14/1992 de organizare a Serviciului Român de Informaţii prevede în mod explicit limitele implicării sale: “La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.”
Ca atare, legea vorbeşte despre implicarea Serviciul Român de Informaţii în activităţi de cercetare penală şi nicidecum de faza de judecată a dosarului, etapă în care în mod categoric Serviciul nu mai are nici un fel de atribuţie legală.
Considerarea instanţelor de jucată ca fiind “câmp tactic” al SRI, precum şi acceptarea prezenţei Serviciului în acest “câmp tactic” până la soluţionarea definitivă a cauzei înseamnă acceptarea posibilităţii ca această instituţie să acţioneze cu mijloace obscure asupra actorilor procesului judiciar, inclusiv procuror sau judecător. Or, o astfel de premisă reprezintă un atentat grav la adresa independenţei justiţiei, ce nu poate fi acceptat nici măcar la nivel de aparenţă ori suspiciune.
Justificarea oferită de directorul direcţiei juridice a SRI nu face decât să agraveze situaţia: “Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate”. Cu alte cuvinte, în momentul în care un dosar în care a fost implicat Serviciul Român de Informaţii ajunge în instanţă, completul intră automat în atenţia SRI, pentru a se evita riscul coruperii acestuia pe parcursul desfăşurării cauzei (sic!).
Mai mult, în concepţia Domnului general Dumitru Dumbravă, maniera de lucru a SRI „angrenează” alături de procurori, poliţişti, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare şi judecători, or această exprimare denotă pur şi simplu o neînţelegere a noţiunii de independenţă a justiţiei. În pronunţarea hotărârii, judecătorul nu este şi nu trebuie să fie angrenat alături de nimeni: aceasta este însăşi esenţa independenţei justiţiei.
Revenind la atribuţiile SRI, mai sus arătate, judecătorul ce soluţionează acest tip de cauze este echivalat cu un pericol pentru securitatea naţională a României, cu consecinţa culegerii, verificării şi valorificării informaţiilor privitoare la acesta.
Această concluzie se impune dacă suprapunem stării de fapt relevate de directorul SRI – atenţia până la finalizarea cauzelor – dispoziţiile legale aplicabile activităţii acestui serviciu, mai sus amintite.
O astfel de abordare nu este doar jignitoare, aruncând un blam general asupra onestităţii judecătorilor, ci, chiar mai îngrijorător, creează o presiune evidentă asupra magistraţilor, suspectaţi ab initio ca fiind coruptibili. Nu doar reputaţia corpului de magistraţi este afectată, ci încrederea în sistem este serios prejudiciată.
Traducând în termeni comuni acesta frază, cetăţeanul înţelege că, pentru siguranţa corectitudinii demersului judiciar (distinctă, totuşi, de cea a siguranţei naţionale), se impune supravegherea magistraţilor de către serviciile secrete. Acest tip de înţelegere a rolului ce revine fiecărei instituţii în arhitectura statului de drept nu poate fi acceptată şi trebuie ferm corectată.
Nu putem să nu subliniem, în acest context, importanţa pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului aparenţei în raport cu garanţiile de independenţă şi imparţialitate, garanţii indisolubil legate de dreptul la un proces echitabil.
Or, astfel de declaraţii, venite din partea unor persoane care deţin o funcţie importantă în arhitectura instituţională a serviciului de informaţii, pot, în mod indiscutabil, crea aparenţa unei lipse de independenţă din partea magistraţilor.
Înţelegem şi respectăm rolul Serviciului Român de Informaţii. Securitatea statului este o misiune de a cărui bună îndeplinire depinde soarta celorlalte instituţii, soarta fiecărui cetăţean.
Desfăşurându-şi activitatea departe de ochii publicului, eficienţa acestei instituţii depinde însă tocmai de încrederea publicului, a cetăţenilor.
La fel ca şi în cazul justiţiei, încrederea în Serviului Român de Informaţii este elementul ce conferă legitimitate activităţii sale şi tocmai de aceea, în condiţiile în care aparenţele joacă un rol deopotrivă egal realităţii, regulile ce guvernează activitatea fiecăruia nu trebuie doar riguros respectate, ci trebuie să şi apară în ochii publicului ca fiind astfel. Orice derapaje de la regulile statului de drept reprezintă un pericol pentru democraţie.
Orice exces al unei autorităţi în detrimentul alteia tulbură echilibrul instituţional. Cu atât mai mult, posibilitatea extinderii activităţii SRI dincolo de limitele sale legale, în câmpul justiţiei reprezintă un pericol extrem de grav la adresa independenţei justiţiei, pe care Consiliul Superior al Magistraturii nu are voie să îl ignore.
În sprijinul argumentelor noastre, reamintim Consiliului Superior al Magistraturii următoarele standarde internaţionale privind independenţa justiţiei, în lumina cărora solicităm admiterea prezentei cereri.
Magna Cartum privind judecătorii:
1. Puterea judecătorească constituie una dintre cele trei puteri din orice stat democratic. Rolul său este acela de a garanta însăşi existenţa Statului de drept şi, astfel, de a asigura aplicare adecvată a dreptului într-o manieră imparţială, dreaptă, echitabilă şi eficientă.
2. Independenţa judecătorului trebuie să fie statutară, funcţională şi financiară. Raportată la celelalte puteri din Stat, ea trebuie să fie garantată pentru toţi justiţiabilii, alţi judecători şi societate în general, prin reglementări naţionale la cel mai înalt nivel. Statul şi fiecare judecător este responsabil de promovarea şi protejarea independenţei judiciare.

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţi :
20. Judecătorii, care sunt parte a societăţii pe care o deservesc, nu pot administra justiţia într-o manieră efectivă fără încredere din partea publicului.
22. Principiul independenţei justiţiei presupune independenţa fiecărui judecător în parte în exercitarea funcţiilor judiciare. Judecătorii trebuie să ia decizii în mod independent şi imparţial şi să poată acţiona fără nici un fel de restricţii, influenţe nepotrivite, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare.

Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003:
Art.11 1. Ţinând seama de independenţa magistraţilor şi de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei, fiecare stat parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor şi pentru a preveni posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independenţa.

În concluzie, în baza acestor argumente, reiterăm solicitarea către Consiliul Superior al Magistraturii de a apăra independenţa justiţiei şi a magistraţilor faţă de suspiciunea rezonabilă că Serviciul Român de Informaţii este implicat şi influenţează actul de justiţie dincolo de limitele legii.
Această conduită potenţială afectează grav garanţia că judecătorii sunt independenţi şi că cetăţenii au parte de procese echitabile, motiv pentru care reacţia CSM este imperativă pentru a apăra independenţa, imparţialitatea şi reputaţia magistraţilor, precum şi pentru a recredibiliza întregul act de justiţie din România.

Solicitarea de apărare a independenţei este însuşită individual şi de membrii de conducere ai Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România:
Natalia Roman, preşedinte UNJR
Angelica Costea, vicepreşedinte UNJR
Dana Gîrbovan, membru al Consiliului Director al UNJR
Simona Neacşu , membru al Consiliului Director al UNJR
Iulia Craiu, membru al Consiliului Director al UNJR
Loreley Mirea, membru al Consiliului Director al UNJR
Marius Motolea, membru al Consiliului Director al UNJR
Ioan Ilieş Neamţ, secretar UNJR

Cu stimă,
Judecător Natalia Roman
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România”

Într-un interviu acordat site-ului juridice.ro, generalul Dumitru Dumbravă vorbeşte despre fenomenul corupţiei şi despre relaţia SRI cu judecătorii.

(…)

Alina Matei: Te-ai aştepta de la oameni care au făcut şcoli de Drept şi care sunt de ani de zile în sistemul de Justiţie să nu fie tentaţi de nişte răsaduri de flori, excursii sau bani. Dar, de ce nu? Care este scopul menţiunii din comunicatele DNA, DIICOT cum că procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii? Nu este presupus? Are efect de calmare sau de atenţionare că suntem cu ochii şi, mai ales, cu urechile şi pe voi?

Dumitru Dumbravă: Am vorbit puţin înainte de o anumită patologie şi încep uneori să cred că săvârşirea unor fapte de corupţie este o boală care macină societatea românească, după ce decimează conştiinţele unor oameni îndeobşte educaţi, absolvenţi de drept, care s-ar putea revendica unei elite. Da, aţi amintit de răsaduri, excursii… Eu îmi amintesc de un Ipad, telefoane mobile… Uneori este vorba despre funcţii înalte sau materiale de construcţii – în funcţie de creativitatea mituitorului, miza aflată în joc şi rezistenţa magistratului supus unei astfel de presiuni.

SRI acordă sprijin DNA, DIICOT şi structurilor locale ale Ministerului Public, fie informativ, fie tehnic, sens în care suntem, pe bună dreptate, menţionaţi în acele comunicate. De aici şi până la a considera că suntem cu ochii pe toţi actorii sistemului judiciar e cale lungă şi, oricum, este mai mult o percepţie care, este drept, poate avea şi efecte disuasive.

Realitatea este că, în foarte puţine cazuri de corupţie în sistemul judiciar, SRI pleacă de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degrabă că, aplecându-ne asupra fenomenului, am determinat analitic câteva pattern-uri infracţionale care apar ca nişte anomalii în sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infracţionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificând actorii şi partiturile jucate de aceştia, fie că este vorba de poliţişti, de procurori, judecători și, de ce nu, SRI-işti.

Un lucru nu încetează să mă uimească de fiecare dată. Sunt momente în care toate ecranele televiziunilor de ştiri se îngălbenesc de breaking-news-uri. Ei bine, pe acest fond, maladiv, hepatic, sunt unii care privesc şi-şi numără banii primiţi drept mită, crezându-se imuni la reacţia autorităţilor. Vestea proastă pe care le-o dau este că statul român şi-a dezvoltat sistemul imunitar, iar SRI este unul dintre anticorpii bine dezvoltaţi şi echipaţi pentru însănătoşirea societăţii şi eliminarea corupţiei.

În altă ordine de idei, aceste comunicate trebuie privite ca o recunoaştere a muncii desfăşurate în tăcere, cu profesionalism şi dedicare de către personalul Serviciului. Dat fiind că situaţiile în care un ofiţer SRI poate să vorbească despre ceea ce face pentru ţară nu sunt multe, aceste comunicate reprezintă, în fapt, o minimă recompensă pentru aceia care, ani la rând, îşi dedică viaţa asigurării liniştii cetăţenilor.

Alina Matei: Te-ai aştepta de la oameni care au făcut şcoli de Drept şi care sunt de ani de zile în sistemul de Justiţie să nu fie tentaţi de nişte răsaduri de flori, excursii sau bani. Dar, de ce nu? Care este scopul menţiunii din comunicatele DNA, DIICOT cum că procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii? Nu este presupus? Are efect de calmare sau de atenţionare că suntem cu ochii şi, mai ales, cu urechile şi pe voi?

Dumitru Dumbravă: Am vorbit puţin înainte de o anumită patologie şi încep uneori să cred că săvârşirea unor fapte de corupţie este o boală care macină societatea românească, după ce decimează conştiinţele unor oameni îndeobşte educaţi, absolvenţi de drept, care s-ar putea revendica unei elite. Da, aţi amintit de răsaduri, excursii… Eu îmi amintesc de un Ipad, telefoane mobile… Uneori este vorba despre funcţii înalte sau materiale de construcţii – în funcţie de creativitatea mituitorului, miza aflată în joc şi rezistenţa magistratului supus unei astfel de presiuni.

SRI acordă sprijin DNA, DIICOT şi structurilor locale ale Ministerului Public, fie informativ, fie tehnic, sens în care suntem, pe bună dreptate, menţionaţi în acele comunicate. De aici şi până la a considera că suntem cu ochii pe toţi actorii sistemului judiciar e cale lungă şi, oricum, este mai mult o percepţie care, este drept, poate avea şi efecte disuasive.

Realitatea este că, în foarte puţine cazuri de corupţie în sistemul judiciar, SRI pleacă de la un anumit magistrat corupt. Am spune mai degrabă că, aplecându-ne asupra fenomenului, am determinat analitic câteva pattern-uri infracţionale care apar ca nişte anomalii în sistem. Acestea fac obiectul efortului nostru investigativ, iar schemele infracţionale sunt apoi decriptate pas cu pas, identificând actorii şi partiturile jucate de aceştia, fie că este vorba de poliţişti, de procurori, judecători și, de ce nu, SRI-işti.

Un lucru nu încetează să mă uimească de fiecare dată. Sunt momente în care toate ecranele televiziunilor de ştiri se îngălbenesc de breaking-news-uri. Ei bine, pe acest fond, maladiv, hepatic, sunt unii care privesc şi-şi numără banii primiţi drept mită, crezându-se imuni la reacţia autorităţilor. Vestea proastă pe care le-o dau este că statul român şi-a dezvoltat sistemul imunitar, iar SRI este unul dintre anticorpii bine dezvoltaţi şi echipaţi pentru însănătoşirea societăţii şi eliminarea corupţiei.

În altă ordine de idei, aceste comunicate trebuie privite ca o recunoaştere a muncii desfăşurate în tăcere, cu profesionalism şi dedicare de către personalul Serviciului. Dat fiind că situaţiile în care un ofiţer SRI poate să vorbească despre ceea ce face pentru ţară nu sunt multe, aceste comunicate reprezintă, în fapt, o minimă recompensă pentru aceia care, ani la rând, îşi dedică viaţa asigurării liniştii cetăţenilor.

Citiţi articolul integral pe site-ul juridice.ro

De la o vreme, în şedinţele de plen ale Camerei Deputaţilor şi-a făcut apariţia, pe banca rezervată guvernului, un personaj aparent şters şi de neluat în seamă nici la trecerea de pietoni. Altfel stau lucrurile cu omul acesta pe un scaun şi cu o funcţie. Acolo îşi foloseşte materia din cutia craniană pentru a deschide gura şi pentru a face exerciţii de vorbire. Şi chiar scrie. Gândeşte, dă ordine şi face proiecte. L-am numit pe generalul de brigadă Dumitru Dumbravă, directorul Direcţiei Juridice a Serviciului Român de Informaţii, din a cărui meteorică ascensiune merită reţinut crezul său de la începutul carierei, către sfârşitul anilor ‘90, când a fost încadrat direct cu gradul de căpitan. Omul a venit din venit din procuratură. Atunci el şi-a exprimat o intenţie de legiferare, reexprimată şi după 15 ani, în calitate de proaspăt general şi cu oarecare stagiu la comanda structurii SRI derivate din fosta Direcţie a VI-a (Cercetări Penale) a Securităţii.

Cu prilejul absolvirii unui curs minimal de iniţiere în domeniul de activitate al SRI, tânărul căpitan Dumitru Dumbravă (fost procuror stagiar) şi-a uimit şi consternat profesorii, chiar şi pe cei care serviseră regimul comunist în temuta Direcţie a VI-a (Cercetări Penale) cu modul în care şi-a declarat crezul său profesional: “Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“.

Afirmaţia căpitanului Dumbravă de atunci a stârnit stupoare şi îngrijorare. Pregătirea care i-a fost asigurată pentru noul domeniu de activitate nu avea nicio tangenţă cu arestările şi nici cu trimiterile la puşcărie. Dimpotrivă, prima lecţie care i s-a predat debutantului avea în deschidere o prevedere din Legea de organizare şi funcţionare a SRI (nr.14/1992) care în art. 13 stipulează: “Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest”.

Că acea nefericită exprimare nu a fost un accident avea să se constate ulterior, în activitatea de “consilier juridic” a căpitanului Dumbravă. De fiecare dată când era desemnat să efectueze vreo cercetare disciplinară, avea sadica plăcere să-şi intimideze “victimele” cu ameninţarea:“Cea mai mare satisfacţie a mea este să arestez şi să trimit la puşcărie!“.

Nestăpânita pornire a specimenului întârziat al procuraturii staliniste avea să se împlinească, într-o primă etapă, în plăcerea de a “încondeia” suspecţii în actele de sesizare pe care Direcţia Juridică a SRI le întocmea către Parchete.

În etapa următoare, după ce a fost uns director al “consilierilor juridici”, colonelul Dumbravă s-a ocupat cu perseverenţă de admiterea unor procurori şi judecători, anume selecţionaţi, la Colegiul Superior de Securitate Naţională şi recrutarea absolvenţilor merituoşi în “corpul ofiţerilor acoperiţi”, din legătura sa personală, căci o legătură instituţională de această natură este interzisă de Legea privind Statutul Magistraţilor.

Apoi, a venit şi momentul în care colonelul Dumbravă a început “încondeierea suspecţilor” în rechizitorii, după caz şi în motivarea sentinţelor din cauzele dedicat repartizate procurorilor sau judecatorilor din “legătura sa personală”.

Un astfel de judecător, “I.M.”, după o zi de “muncă intensă”, s-a grăbit să-i raporteze “şefului Dumbravă” succesele repurtate: “Să trăiţi, şefu’, azi am executat trei pesedişti!“.

“Şefu’” se afla în compania procurorului şef al DNA, în biroul acestuia, de faţă fiind şi alte două persoane. Prea multe pentru a se putea păstra “taina raportării”.

Cei care lecturează “operele profesionale” ale cerberului Dumitru Dumbravă, mai ales în ceea ce SRI trimite spre sesizarea Parchetelor, şi citesc, apoi, actele instrucţiei penale sunt imediat şocaţi de similitudinea cu ideile inchizitoriale şi marca de scriitură a celui dintâi menţionat.

Fără “sacra legătură secretă”, asemenea imixtiuni prin care se atentează la independenţa justiţiei şi care trimit în derizoriu celebrul Articol 13 din Legea de organizare şi funcţionare a SRI, nu ar fi prea lesne de realizat.

În asemenea “legături personale” se află şi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sau ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Despre legăturile superioare ale unor talibani ai Curţii Constituţionale am pus cuvenitele “semne de întrebare”, când cu celebra “erată” de schimbare a literei şi sensului hotărârii care trebuia să elibereze România de Traian Băsescu şi să-l trimită pe acesta în grija Justiţiei.

Acelaşi personaj, “Mitică” Dumbravă, a muştruluit membri cu capul pe umeri ai câtorva comisii parlamentare, care s-au opus legii stocării datelor de trafic a comunicaţiilor personale:“Băi, voi nu ştiţi ce păţesc eu la Bruxelles dacă nu vă lămuresc să daţi drumul legii!?”.

Numai că de la Bruxelles a venit depeşa că Uniunea Europeană a respins de plano ideea unei astfel de legi. Dar generalul Dumbravă nu a dat niciun semn că ar fi înţeles ceva.

După 15 ani de la exprimare a crezului său de cerber, timp în care a ars mai multe etape din carieră, deci nevinovat ajuns cu minte crudă într-o funcţie şi la un rang, pentru care potrivită este înţelepciunea pe care o conferă o experienţă rezultată dintr-o activitate de excepţie, dar şi onestă, fără rabat la probitate, generalul Dumitru Dumbravă, din banca guvernamentală a Parlamentului, emite opinii care siderează o ţara şi face ca Europa “să se îndoiască de modul în care generalii SRI înţeleg democraţia”, căci ceea ce urmează a făcut deliciul ironiilor marilor agenţii internaţionale de presă:“Computerele personale conectate la magistrala informatică trebuie să primească numere de înmatriculare, iar utilizatorii carnete de deţinători”.
Iată şi câteva detalii, preluate de pe site-ul
”SRI ar vrea un „cod rutier” şi pentru Internet: utilizatorii să aibă computerele înmatriculate şi cu ITP-ul la zi
Generalul SRI Dumitru Dumbravă a avut ocazia […] , la Comisia de Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţii din cadrul Camerei Deputaţilor, să explice concret cum vede Serviciul Român de Informaţii reglementarea Internetului (deocamdată doar în România) şi de ce SRI a iniţiat de fapt proiectul de Lege privind securitatea cibernetică.

Generalul Dumbravă, SRI: „Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român…”

Ca să înţelegem mai bine necesitatea legii, generalul Dumitru Dumbravă a explicat pe înţelesul şoferilor: „Să ne imaginăm că Internetul e ca un sistem de drumuri pe care circulă şi maşini ale statului – pompieri, armată, poliţie – dar şi maşini ale privaţilor. Ce ar însemna ca codul rutier să fie opozabil doar instituţiilor statului, pentru că privatul şi-a cumpărat maşina din banii lui şi poate oricând intra în maşina pompierilor sau ambulanţei? Sigur că privaţii nu au aceleaşi obligaţii ca instituţiile statului, dar intrând pe drumurile publice, pe Internet, ai o minimă obligaţie. Să protejăm până la urmă Internetul ăsta care e al tuturor, nu al statului român. (…) Nu văd nimic rău în a pune puţină regulă într-un domeniu care acum e oarecum anarhic, adică circulăm ca la începutul secolului cu trăsuri cu cai. Acum circulăm sigur, dar repet, pentru că maşinile noastre au obligaţia la doi ani să-şi facă ITP-ul, să facem revizia, mă deranjează, că mă costă bani, dar atâta timp cât asta înseamnă siguranţă… îmi înmatriculez maşina, că aşa e frumos, să se ştie cine e în spatele volanului…”.

Daniel Iane, deputat PNL, i-a atras atenţia generalului SRI că „Internetul a fost o invenţie a civililor. Nu e ARPANET (n.a. reţeaua militară creată de DARPA, predecesoarea Internetului), drumurile nu sunt ale armatei, sunt ale civililor. Armata a intrat pe drumurile noastre, asta e diferenţa. Eu vă înţeleg unde bateţi şi v-am spus că sunt un adept al acestor reglementări în ceea ce priveşte, nu Internetul, atât cât modul cum este el folosit, atât de către noi civilii cât şi de instituţiile statului. Iar, al doilea considerent, dacă-mi permiteţi: lăsaţi-ne pe noi să facem politică, lăsaţi-ne pe noi să facem declaraţiile politice. Dumneavoastră sunteţi invitaţi aici ca specialist al nostru, pe care noi îl plătim, vă întrebăm, ne răspundeţi, nu faceţi aprecieri”.
Şedinţa Comisiei s-a încheiat cu promisiunea preşedintelui Vasile Oajdea că deputaţii vor vota (sau nu) amendamentele propuse de societatea civilă, iar legea îşi va urma parcursul legislativ, către statutul de „lege bună, cu cap, care să nu intre cu bocancii în viaţa intimă a cetăţeanului”.

Ce poate fi mai rău, gândirea rutieră a generalului Dumbravă, ori bocancii săi cu crampoane şi zimţi antiderapanţi?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.