Striptease grecesc

Acesta a fost momentul în care zglobiul popor grec a dat lovitura de graţie democraţiei, pe care tot el a inventat-o. A demonstrat astfel încă o dată că, din faşă, de la procesul lui Socrate adică, în momentele decisive, prin manipulare, poporul se transformă în turmă şi îşi dă singur cu firma democraţiei în cap, tot aşa cum o făcurăm şi noi în 1990, de Duminica Orbului, când instituţiile de manipulare în masă, cu TVR-ul în frunte, l-au transformat pe Ion Iliescu din prestator de bordel politic într-o imaculată fecioară, spălându-i cu lozinci şi fel de fel de pilde nobile mâinile pătate de sânge.

S-au tot făcut teorii în zilele acestea despre marea demnitate a poporului grec, de parcă demnitatea înseamnă pofta şi lăcomia de a te îndatora la nesfârşit pentru ca, în final, să refuzi să-ţi plăteşti datoriile. S-a dat vina pe băncile care, conform obiceiului, şi-ar fi plasat banii cu neruşinare în patria zeilor din Olimp şi a lui Ahile, dându-se şi exemplul unui alt imaculat om politic, nimeni altul decât grabnic găuritul Ceauşescu Nicolae, care, cu soaţa lui cu tot, nici numele de Împuşcaţi nu şi-l merită, având în vedere speculaţiile asupra sfârşitului lor, în urma unui proces grotesc păstrat pe memoria peliculei, şi a unui asasinat ascuns cu grijă de ochii istoriei. Adică, vezi Doamne, conform acestor speculaţii, sfârşitul ultimului dictator comunist a fost decis cu ani înainte de aceleaşi neruşinate instituţii de creditare, atunci când micul nostru tiran a decis brusc să plătească toate datoriile ţării, refuzând să contracteze altele şi lăsându-i pe bancheri cu mâna întinsă.

Coana Europa a devenit peste noapte, în ochii şi în comentariile pe rol, o instituţie mârşavă aflată la mâna unor cămătari ordinari, care instituţie ar refuza, mişeleşte desigur, să mai adaste până la sfântul aşteaptă, pentru ca nobila Grecie, mamă a tuturor binefacerilor ce au dat peste noi de-a lungul istoriei, să catadicsească să mai restituie câte un ban, doi, la momentele stabilite de ea însăşi. Până atunci însă, apucând şi făcând mereu alte datorii tot mai mari şi mai mari, în numele gloriosului său trecut, când mai făcea încă daruri adversarilor ei, deşi otrăvite, conform unui binecunoscut dicton.

Teme-te de greci chiar şi atunci când îţi fac daruri, spunea el, dictonul. Reactualizat de către Tsipras şi ai lui, ar suna cam aşa: teme-te de ei, dar mai ales când îţi cer daruri, căci pofta lor de a le primi este nemărginită.

Gaura de sute de miliarde din bugetul UE va trebui acoperită de undeva şi asta o vom face tot noi, oamenii de rând, pentru că suntem singurii rămaşi fără nicio apărare în faţa cataclismelor crizelor economice. Bogaţi nevoie mare cum ne aflăm, vom cânta pe zece voci imnuri de slavă demosului grec pentru a ne fi dat ocazia să flămânzim şi mai mult întru a sa glorie nepieritoare, după ce o facem de ani de zile deja, când pentru corupţia noastră internă, când pentru catedralele propriei noastre mântuiri ca şi, mai nou, ale Islamului, prin grija conducătorilor noştri.

Urmează alte comentarii, alte manipulări. Băsescu, cică, prin tăierea salariilor şi a pensiilor, precum şi prin creşterea TVA la 24%, ne-a salvat, precum gâştele Roma, de criza prin care trece actuala Eladă. Pac! În fine, Ponta, cu ferocele său populism, se arată gata să aplice şi la noi politicile de ţipar ale lui Tsipras, doar pentru a-şi salva propriul scaun de sub poponeţ, deşi a trecut deja sub al altui ilustru personaj.

„Vae, vae cucu victis/ Benedictus, Benedictus/ Toată moartea e un striptease!”, clama acum câteva zeci de ani un poet ieşean, plecat prea curând într-o lume mai dreaptă.

Ce striptease ne-o fi aşteptând şi pe noi?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.