Subtilizarea prezentului

Clasa politică, din care s-au desprins candidaţii la prezidenţiale, este în derivă. Implicaţiile în mari cazuri de corupţie sunt definitorii, determinante pentru evaluarea instituţiilor statului. Mesajul celor care se vor a fi viitorul preşedinte al ţării nu poate fi despărţit de această monstruoasă realitate. Bine-cunoscuta manipulare a televiziunilor s-a transformat într-un conflict cu un prezent din care face parte, sperând în plasarea pe orbita altei propagande. Justiţia, media şi politica românească merg mai departe ca şi cum s-ar fi aflat în deplină corectitudine pe tot parcursul anilor. Acest spectacol electoral face loc, indirect, tot mai mult populismului PSD-ist. Reformismul dreptei nu a fost susţinut de politici coerente, eficiente, nici măcar de propriii săi artizani, arătând încă o faţă a imposturii. O teribilă implozie, generată de caracatiţa corupţiei, s-a produs, cu efecte dezastruoase. Eterna reîntoarcere la partidul fondat de Ion Iliescu drept soluţie de salvare a situaţiei în care se află România momentului nu mai are nicio opoziţie. Epuizarea pare să fi pus stăpânire pe tot mai mulţi combatanţi politici. Este încă un semn că avem o clasă politică improvizată, interesată de profitul personal, fără niciun ideal social. Stânga reprezentată de PSD, în praxis, se aseamănă primitivismului anilor ’50, de unde şi pericolul adâncirii derapajelor anterioarei guvernări. Nu există niciun remediu politico-social. Social-democraţia românească, în formula actuală, reprezintă o simplă politică de cadre în lupta pentru o putere conjuncturală. Ea nu poate dinamiza relansarea ţării. Lipsit de lideri autentici, PSD, la fel ca PDL, dovedeşte neputinţa găsirii unei identităţi politice reale.

În contextul actual, soluţia firească a reformei prin partidele care s-au tot aflat la guvernare nu are nicio şansă. Aceste partide au alte probleme decât guvernarea. Măcinate de probleme interne mult prea grave, ele ar trebui debarcate de pe scena politică, lăsând loc liber altor formaţiuni care s-ar putea constitui din necesitate morală. Performanţa politică într-un stat democratic este mult prea legată de contracararea extremelor. Stilul dictatorial, localist, caracteristic liderilor partidelor româneşti actuale, menţine ţara într-o iluzie, îndepărtând-o tot mai mult de identitatea democratică. Societatea românească nu are absolut niciun cuvânt privind propria ei evoluţie. Structurarea în sine a sistemului nu permite acest lucru, altfel acesta nu ar avea cum să mai reziste. Chiar grupări politice cu bune intenţii nu au reuşit, fiind spulberate din istorie. Au rezistat numai partidele-stat, exact acelea care ar fi trebuit să dispară. Sistemul şi-a constituit şi topologiile politice, respectiv caracatiţa corupţiei.

Clasa politică este realmente paralizată de instrumentările din ultimele săptămâni. O reformă a partidelor, ca entităţi axate pe lupta pentru democraţie şi dezvoltare, trebuie să înceapă de undeva. Este momentul cel mai potrivit pentru această decuplare de la o inerţie istorică. Viaţa politică s-a transformat total într-un şir nesfârşit de acuze, şantaj, vedetism ieftin, încât nu mai reprezintă pe nimeni. Aşteptatea societăţii nu mai are nicio justificare, fiind necesară o presiune în sensul modernizării majore a partidelor. Relaţionarea publică, gestionarea interesului general nu mai pot fi lăsate pe mâna propagandiştilor. Un sistem care să lucreze pentru interesul public este o urgenţă care nu poate fi gestionat de populism. Drama României trebuie înţeleasă de ea însăşi, pentru a avea un vot ca atare, precum şi consolidarea unei voinţe de-a contracara deciziile politice greşite. Această revenire în trecut, la care se vorbeşte de ambele părţi, poate avea, exclusiv, doar un sens didactic, educativ. Ea este cu atât mai delirantă când sunt invocate un trecut dictatorial şi parteneriatele sale, drept exemplu.

Cum spuneam, nostalgiile sunt şi într-o parte, şi în cealaltă, constituind un marketing electoral care ulterior se va transforma în îngheţ. Problematica este alta. Alegerile nu sunt referendum. Oamenii politici au legitimitate cât sunt garanţii programului pentru care au fost aleşi. Politica românească are nevoie de responsabilitate şi pragmatism, singurele modalităţi de construţie a unui nou şi necesar sistem. Revenirea la trecutul apropiat sau îndepărtat este un subiect al comentatorilor, nu al oamenilor politici. Ei trebuie să se afle în prezent.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.