Succesul filmului românesc de public

Filmul de public a tras în 2016 lozurile câștigătoare, „Selfie69“ și „Două lozuri“ fiind producțiile cu cele mai mari încasări și cei mai mulți spectatori din noul val în cinematografia autohtonă. Momentul reprezintă pentru publicul larg revenirea la firescul din Epoca de Aur, dar și o provocare pentru filmul de artă românesc, considerat deseori „cel mai important brand de țară din ultimii ani“.

La începutul acestui deceniu, profesioniștii din domeniu se arătau extrem de îngrijorați și pesimiști în legătură cu viitorul filmului de public made în România. „Filmul comercial lipseşte cu desăvârşire din peisaj. La fel cum nu există nici film pentru copii, film muzical sau filmul istoric… Spectatorul de rând înţelege că un film ia premiu la Cannes pentru valoarea lui, dar înţelege și că trebuie să-i placă şi lui filmul şi să-i transmită emoţie. Nu-i place să-l trimiţi la bibliotecă pentru a pricepe ce a văzut pe ecran…“, spunea, în 2012, Vivi Drăgan Vasile, unul dintre cei mai experimentaţi cineaşti autohtoni. Au trecut patru ani de atunci, răstimp în care cinematografia românească s-a mai primenit pe ici, pe colo, în punctele esențiale, cu filme precum: „Poziția copilului“ (117.000 de spectatori) sau istoricul „Aferim!“ (77.000 de spectatori), ambele premiate la Berlin, sau „#Selfie69“ (primul film românesc ce depăşeşte pragul de două milioane de lei încasări la box office!) și „Două lozuri“, ambele cu audiențe de peste 120.000 de spectatori – conform Centrului Național al Cinematografiei.

Cotidianul a stat de vorbă cu trei specialiști pe film pentru a afla cât de benefică sau, dimpotrivă, de nocivă este ofensiva filmului comercial asupra celui de autor…

Cinesseur: Nu există pericolul canibalizării!

„Glumind puțin, aș zice că e mai degrabă invers: filmul de autor face concurență filmului de public. Poate e un episod atipic, dar lucrurile cam așa arată anul acesta, dacă ar fi să judecăm strict după ce s-a întâmplat în 2016, când filme teoretic de nișă, destinate unor categorii de spectatori de elită, mă refer aici la «Sieranevada» lui Cristi Puiu și «Câini» de Bogdan Mirică, au rulat cu săli pline în multiplexuri. Ba mai mult, oamenii nu au ieșit de la ele înjurând, dimpotrivă. Ca să nu mai spun că la «Sieranevada» a fost o distracție cvasigenerală, iar asta în ciuda subiectului nu prea amuzant (un parastas filmat aproape în timp real) și a duratei (3 ore +). În partea cealaltă, dacă eliminăm deșeul «Selfie», cu încasări umflate fără jenă prin niște manevre complet anticoncurențiale, avem «Două lozuri», care e departe de a fi o căzătură. Pentru a livra o comedie deschisă regulamentar la toți nasturii genului a fost angajat Paul Negoescu, un regizor care a cochetat cu arthouse-ul (vezi scurtmetrajele și «O lună în Thailanda», debutul în lungmetraj), decizie care spune multe despre intențiile realizatorilor. Așa că, simplificând oarecum situația, aș zice că nu există vreun pericol de canibalizare. E loc (vorba vine, că săli sunt tot mai puține) pentru toată lumea în peisajul ăsta avariat economic al filmului românesc și senzația mea e că filmele de autor, grație succeselor obținute în străinătate, pun presiune, cum se zice la fotbal, pe celelalte producții, obligându-le să-și ridice nivelul (asta e din tenis)“, ne spune bloggerul de cinema Cinesseur.

Irina Margareta Nistor: Cred că trebuia mers în sens invers

„Succesul de public n-a început cu «Selfie 69» și «Două lozuri». Prima lovitură a fost tot un independent, tot cu cei 3 actori din «Două lozuri, «Love building»! Este popularitatea lor, care provine din hulitele seriale, așa cum seria «BD» venea de la scheciurile TV, cu precădere cele de Revelion. Dacă însă iei aceiași actori și-i duci la «Câini» sau la «Toni Erdmann», n-o să mai conteze simpatia publicului, chiar dacă filmele sunt măiestrit făcute și premiate masiv. Cred că trebuia mers în sens invers. Întâi ușurelele și apoi complicatele! O excepție ar fi «A fost sau n-a fost!», film care avea de toate, dar la care, spre deosebire de «Două lozuri», se mai găseau bilete în weekend… și să nu ignorăm «Afacerea est», ar fi păcat! Concluzionând, «Selfie69» e pe gustul tinerilor din cluburi care se regăsesc în acest film, așa cum «Bacalaureat» e pentru cine jinduiește să studieze în străinătate. Cât despre «Sieranevada», acesta e un caz aparte. Durata și subiectul te pot speria, însă odată intrat în sală, cu siguranță nu mai pleci…“, explică, pentru cititorii Cotidianul, cea mai cunoscută voce de film din România – Irina Margareta Nistor.

Cătălin Anchidin: Publicul redescoperă bucuria de a merge la cinema

„Din punctul meu de vedere, cred că în acest moment ar trebui să ne bucurăm de faptul că publicul redescoperă bucuria de a merge la cinema și de a vedea film românesc indiferent că el este de autor sau pentru publicul larg. Până acum câteva luni existau voci că filmul românesc nu adună public în cinematografe, iată că, între timp, lucrurile s-au schimbat. Cred că publicul are nevoie de diversitate la fel și cum filmul de autor românesc/european/indie are nevoie de o rețea de cinematografe de artă. Dacă e sa vorbim de concurență, atunci ar trebui să facem comparația între filmele americane, pur comerciale, și filmul european în general. Filmul european/românesc se luptă cu toate armele să primească un slot bun în cinematografe, pe când un film american îl are by default.“, a declarat, pentru Cotidianul, Cătălin Anchidin, unul dintre cei mai cunoscuți oameni de comunicare din industria cinematografică din România.

Cele mai vizionate filme românești din toate timpurile

1. „Nea Mărin miliardar”, regia Sergiu Nicolaescu (1979) – 14.643.840 de spectatori

2. „Păcală”, Geo Saizescu (1974) – 14.633.013 de spectatori

3. „Mihai Viteazul”, Sergiu Nicolaescu (1971) – 13.321.377 de spectatori

4. „Dacii”, Sergiu Nicolaescu (1967), 13.104.510 de spectatori

5. „Neamul Șoimăreștilor”, Mircea Drăgan (1965), 13.046.101 de spectatori (…)

„Șapte băieți și o ștrengăriță” 7.547.339 (locul 9), „Cu mâinile curate” 7.162.552 (locul 12), „Drumul oaselor” 6.587.320 (locul 15), „Haiducii lui Șaptecai”, 6.003.204 (locul 18), „B.D. în alertă”, 5.649.930 (locul 22), „Liceenii”, 5.521.128 (locul 25). – sursa: Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România

TOP 3 filme românești cu cei mai mulți spectatori după Revoluție

1. „Liceenii Rock’n’Roll”, regizat de Nicolae Corjos (1992) – 2.857.802 de spectatori

2. „Miss Litoral”, Mircea Mureşan (1990) – 1.387.903 de spectatori

3. „A doua cădere a Constantinopolului”, Mircea Mureşan (1994) – 1.319.161 de spectatori – sursa: Centrul Național al Cinematografiei (CNC)

Cele mai importante premii obținute de peliculele românești

„Scurtă istorie”, de Ion Popescu-Gopo – Palme d’Or pentru scurt-metraj, „Pădurea spânzuraților”, de Liviu Ciulei – Premiul pentru cea mai bună regie la Cannes, „Răscoala”, de Mircea Mureșan – Premiul pentru debut la Cannes, „Hotel de lux”, Dan Pița – Leul de argint la Veneția, „Moartea domnului Lăzărescu”, de Cristi Puiu – „Un Certain Regard” la Cannes, „A fost sau n-a fost?”, de Corneliu Porumboiu – „Caméra d’or”, la Cannes, „California Dreamin’”, de Cristian Nemescu – „Un Certain Regard” la Cannes, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, de Cristian Mungiu – „Palme d’or”, „Eu când vreau să fluier, fluier”, de Florin Șerban – Ursul de Argint la Berlin, „Poziția copilului”, de Călin Peter Netzer – Ursul de Aur la Berlin, „Aferim!”, de Radu Jude Ursul de Argint la Berlin.

„Paul Negoescu face o comedie reușită, folositoare cinematografiei românești, fie și numai pentru faptul că, fără a utiliza «umorul» de creier gros, bazat pe kitsch și îngroșări cu priză la prost-gust, realizează un succes de public comparabil cu cel al lui «Selfie#69»…” – Cristian Tudor Popescu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.