Suedia, ţara în care se poate

Suedia, o ţară la superlativ. Legislaţia lor… visul la Rai… al omenirii…

Suedia, ţara în care politicienii nu au privilegii, nu se bucură de imunitate, iar alegătorii se prezintă la vot în proporţie de peste 80%.

În topul 2013 al celor mai fericite ţări, Suedia figurează pe locul 5, după Danemarca, Norvegia, Elveţia şi Olanda, în timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar România pe locul 90.

Ţările „fericite” au în comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viaţă sănătoasă şi, mai ales, absenţa corupţiei la nivelul liderilor, explică John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor în viaţa „cetăţii” este tratată cu foarte mare seriozitate.

Reportajul „Suedia – Tărâmul politicienilor fără privilegii” („Sweden – Land of Politicians Without Privileges”), difuzat de televiziunea braziliană TV Bandeirantes, ne prezintă o lume despre care, obişnuiţi cu situaţia din România, ne e greu să credem că exista cu adevărat.

Câteva date generale

Suedia este o monarhie constituţională. Din 1971, Parlamentul ţării este unicameral şi are 349 de membri, aleşi prin vot direct şi proporţional, ei reprezentând 9,2 milioane de cetăţeni. Regele Carl al XVI-lea Gustaf îndeplineşte doar funcţii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtătorul de Cuvânt al Parlamentului.

Statul este conceput ca un sprijin pentru toţi cetăţenii săi, care sunt trataţi echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solidă. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa socială. În schimb, taxele sunt mari, dar ele se întorc sub formă de pachete de asistenţă socială.

Această relaţie între stat şi cetăţeni face ca alegerile să fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri de sindicat.

Prezenţa la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii consideră dezbaterile politice şi prezenţa la vot esenţiale pentru democraţie.

Fără privilegii sau lux pentru politicieni

Ţara este condusă de clasa politică, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicaţi şi de atenţi la activitatea depusă de cei cărora le dau votul, motiv pentru care aceştia nu au privilegii şi nici nu beneficiază de condiţii de lux.

Până în 1990, în Suedia nici nu existau locuinţe puse gratuit la dispoziţia parlamentarilor. Aceştia obişnuiau să doarmă pe canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului.

În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziţie garsoniere deţinute de stat, cu o suprafaţă de circa 40 de metri pătraţi. Singura cameră este folosită atât ca living, cât şi ca dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să îşi spele aşternuturile.

Sunt şi parlamentari care trăiesc într-un spaţiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătraţi. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărţită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: „Păstraţi curăţenia”.

Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătraţi. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici maşini de serviciu cu şofer.

„Eu îi plătesc pe politicieni. Nu văd niciun motiv pentru care banii plătitorilor de taxe să fie folosiţi pentru a le oferi politicienilor o viaţă de lux”, explică un suedez în reportajul televiziunii braziliene.

Reşedinţa oficială a premierului suedez nu depăşeşte circa 300 de metri pătraţi. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că premierul îşi calcă singur cămăşile şi îşi spală singur rufele, la fel ca orice simplu cetăţean.

Suedia este împărţită în 21 de comitate conduse de câte un birou administrativ numit de guvern împreună cu un consiliu ales de cetăţeni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localităţi.

Nici primarii şi guvernatorii nu au dreptul la reşedinţe oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, aşa că lucrează de acasă. „Suntem aleşi să reprezentăm cetăţenii şi, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe”, a explicat o consilieră.

Doar parlamentarii, care lucrează la elaborarea legilor, se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remuneraţi cu salarii lunare. Un parlamentar suedez câştigă aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fără indemnizaţii speciale

Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenţi la cabinetele parlamentare din localităţile de origine. Acolo, mulţi dintre ei lucrează de acasă şi utilizează sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întâlni cu alegătorii.

Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate şi rezervate la agenţia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizaţii speciale.
Fără imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiaţi în faţa legii şi nu se bucură de niciun fel de imunitate.
Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată şi alte câteva obiecte personale cu credit cardul guvernamental şi a plătit scump – şi-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru în anii ’90, fiind cunoscut sub numele de „cazul Toblerone”. Sahlin şi-a compromis cariera politică, fiind nevoită să demisioneze din funcţia de lider al Partidului Social Democrat.

Transparenţă şi control cetăţenesc

Cetăţenii sunt foarte atenţi la modul în care Parlamentul îşi foloseşte puterea. Transparenţa activităţii parlamentare are rădăcini în Constituţie. Fiecare cetăţean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern şi declaraţia de impozit pe venit a premierului.

Mai mult, funcţionarii trebuie să pună la dispoziţia doritorilor corespondenţa zilnică şi emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetăţean având acces la aceste informaţii.

În sala calculatoarelor este posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitaţii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus şi prânzul luat împreună cu preşedintele Băncii Centrale, precizându-se chiar şi ce au mâncat şi au baut cei doi.

Administraţia Parlamentului suedez ţine socoteala cheltuielilor în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o singură încăpere. Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum şi pentru Purtătorul de cuvânt al Parlamentului.

Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informaţiile prin intermediul Internetului.

Principiul transparenţei este inclus în Constituţia suedeză de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de corupţie să fie extrem de rare în această ţară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.