×
×
Noi
Citite
Recomandate
Ultima oră
Actualizat acum 22 minute
24 Ore
7 Zile
30 Zile
Data
Sâmbătă, 27 mai 2017, 20:22
EUR (€)
+0.0077 ↗
4.5573 RON
USD ($)
+0.0108 ↗
4.0641 RON
• • •
Întrebarea unui medic revenit în România
Suntem nişte intruşi care deranjăm?
Medicul Moldovan spune că, la nivel de conducere a activităţii de transplant, atitudinea este restrictivă şi descurajantă
Medicul Moldovan spune că, la nivel de conducere a activităţii de transplant, atitudinea este restrictivă şi descurajantă

Bogdan Moldovan este singurul medic chirurg din ţară care are acreditare de prelevare europeană de multiorgan şi de transplant de ficat şi rinichi. Absolvent de medicină la Târgu Mureş, cu specializare făcută în Franţa şi experienţă în chirurgie căpătată la Geneva, s-a întors în ţară dornic să pună bazele unui centru de transplant renal la Braşov. După patru ani de verificări din partea Agenţiei Naţionale de Transplant, la jumătatea anului trecut, clinica privată unde operează doctorul a primit acreditarea necesară.

Dar, când a apărut prima pacientă, aceeaşi agenţie care-şi dăduse acordul pentru transplant l-a înştiinţat că tratamentul postoperator al pacientului nu va fi asigurat de CNAS. Aşa că ori pacientul, ori spitalul trebuie să plătească integral tratamentul posteoperator, care, în cazul unui transplant renal, poate ajunge şi la 3.000 de euro pe lună. Cifrele arată o realitate cinică: pe lista de transplant moartea rezolvă mai multe cazuri decât transplantul. „În România ar trebui să se facă 3.000 de operaţii de transplant pe an şi se fac doar 300. Pe lângă spitalul nostru ar trebui să mai fie încă zece centre de transplant ca să putem spera că ne apropiem de o rezolvare a situaţiei acestor pacienţi“, explică medicul Bogdan Moldovan.

Cotidianul: La 44 de ani vă aflaţi în elita chirurgilor generalişti din ţară, „la graniţa dintre excepţional şi geniu“, după cum v-a caracterizat un pacient. A fost un drum greu până aici?

Dr. Bogdan Moldovan: L-aş cita pe unul dintre modelele mele, prof. Thomas Starzl, care se descria ca pe o “rachetă în căutare de noi ţinte”. Drumul a fost greu, presărat cu momente delicate, “ce e diferit sperie”, am fost mereu iubit sau urât, dar niciodată ignorant.

Proveniţi dintr-o familie de ingineri. Cum de nu v-aţi molipsit de acelaşi microb şi aţi ales să vă faceţi medic?

M-am făcut medic pentru că ai mei mi-au zis „trei ingineri într-o familie ajung (părinţii şi fratele mai mare). Măcar cineva din familie să urce o treaptă, să mai fumăm şi noi un Kent”. Mai în glumă, mai în serios, am înţeles mesajul părinţilor şi cum în Târgu Mureş, oraşul meu natal, Universitatea de Medicină şi Farmacie avea un renume foarte bun, am pornit încă din clasa a IX-a către Medicină trecând prin Liceul “Unirea”, profil Biologie-Chimie.

Au urmat stagii lungi în străinătate, dar aţi ales să vă întoarceţi. Nu sunt mulţi dintre cei plecaţi care o fac. De ce v-aţi întors să lucraţi în spitalele din România, deşi multe echipe din străinătate v-ar fi dorit?

Întotdeauna am considerat că e mai mare nevoie de mine în ţară decât în străinătate. Sigur, formarea mea chirurgicală în străinătate, în centre renumite ca Hôpital Paul-Brousse Villejuiff şi Hôpitaux Universitaires din Geneva, a avut un rol decisiv în cariera mea. E mai incitant să construieşti tu proiecte pe propriile puteri de la zero, decât să fii un personaj secundar în proiectele altora. Impactul tău este incomparabil mai mic în străinătate decât acasă.

„Se transplantează doar 10% din cât ar trebui“

Apropo de asta, aţi spus într-un interviu că dacă eşti străin şi mergi în altă ţară să faci medicină eşti într-un pluton. Dar foarte rar ieşi din el. Cum este însă să înveţi să faci ceva în străinătate şi apoi să vii să aplici în România?

Este foarte important sa „copiem“ modele de succes atât în plan uman, cât şi în planul organizării medicinei din Occident şi să le reproducem în România. Doar astfel vom putea să ne aliniem la standardele occidentale şi vom putea să scăpăm de ceea ce ne ţine pe loc din punct de vedere medical acum. Cu cât numărul celor care se vor întoarce să profeseze în ţară „up-to-date“ după stagii în străinătate va creşte, cu atât medicina şi societatea românească vor progresa.

Să ne întoarcem puţin în timp, în anii '99-'00, când în România se făceau primele transplanturi. Era o perioadă de glorie a medicinei la noi în ţară. Atunci a fost momentul în care v-aţi hotărât să faceţi chirurgie de transplant?

E foarte important să-ţi propui la început de carieră să realizezi lucruri măreţe şi să te ţii de drum, spre a le atinge. Ca tânăr rezident, intrat în chirurgie din 1999, primele intervenţii de transplant efectuate în România au însemnat „contaminarea“ cu un virus incurabil, cel al transplantului, şi momentul în care am realizat că asta vreau să fac în cariera mea. A urmat un prim stagiu de perfecţionare în chirurgie hepatică şi transplant la CHU Besançon în Franţa, apoi am început activitatea de transplant experimentală pe porci în Biobaza UMF Tg. Mureş şi apoi am ajuns stagiar la CHB Paul Brousse Villejuiff.

De aici şi până la supraspecializarea în transplant multiorgan aţi avut mult de muncit. A fost un drum pe care v-aţi întâlnit cu multe situaţii. Credeţi că au învăţat românii cât este de important este să doneze organe?

Românii au cel mai mare nivel de acceptare a ideii de donare de organ din Europa. Vorbim de peste 80%. Problema este cum transpunem această dorinţă în număr de intervenţii. Actualele centre de transplant nu au capacitatea de a dubla activitatea, deci în primul rând trebuie să existe un număr cât mai mare de centre de transplant. Atunci va exista şi o preocupare mai mare a secţiilor ATI în identificarea, managementul şi declararea potenţialilor donori. Consimţământul pentru donare trebuie dat în cursul vieţii, există aplicaţii pe telefoanele inteligente, carduri de donator etc., în aşa fel încât decizia să nu fie a familiei îndurerate, ci a pacientului. Transplantul este o activitate extrem de complexă, necesită o pregătire de lungă durată şi există probabil din ce în ce mai puţini medici dispuşi să se dedice 24/7/365 pentru această activitate. Din păcate, în România, această activitate medicală nu este sprijinită de forurile competente şi nu înţeleg de ce. Se transplantează doar 10% din cât ar trebui şi totuşi la nivel de conducere a transplantului atitudinea este restrictivă, descurajantă şi nu invers.

„Am avut sentimentul că suntem nişte intruşi“

Spitalul „Sf.Constantin“ din Braşov are acreditare pentru transplant de la donor viu. În condiţiile pe care le precizaţi mai sus, cât de greu a fost să obţină această acreditare?

Primele demersuri au început în octombrie 2012 şi am obţinut acreditarea în aprilie 2016. Nu am simţit niciun moment dorinţa de ajutor din partea autorităţilor, ci mai degrabă sentimentul că suntem nişte intruşi care deranjăm. Misiunea principală a Agenţiei Naţionale de Transplant ar trebui să fie una de facilitator şi de mentorat, de punere în contact a tuturor (puţinilor) specialişti în domeniu şi de ajutor în lansarea de noi centre. Chiar obţinând acreditarea, ea este parţial golită de conţinut prin interzicerea accesului nostru la Programul Naţional de Transplant, astfel încât operaţiile efectuate de noi nu pot fi decontate CNAS, ele fiind posibile fie din resursele proprii spitalului, precum transplantul din 1 decembrie 2016, fie prin plata integrală din partea pacienţilor. (În data de 1 decembrie o tânără a primit un rinichi de la tatăl său. ANT a anunţat că, transplantul fiind făcut într-o unitate privată, tratamentul postoperator nu poate fi suportat de stat – n.r.)

Străinătatea nu v-a învăţat detaşarea, iar fiecare pacient reprezintă o poveste, o emoţie. Cât de mult preluaţi din starea pacienţilor?

Când sunt întrebat cum sunt sau ce fac, răspund că sunt bine sau rău în funcţie de cum sunt pacienţii mei. Lucrez într-un spital cu mortalitate 0 la 30 de zile şi cu rată de transfer extern cvasi 0. Mentorul meu, profesorul Gilles Mentha, spunea că „medicina privată înseamnă un contract de reuşită de 100% cu pacientul“. Mă culc rugându-mă pentru familie şi pacienţi şi mă trezesc cu gandul la pacienţi. Un alt mentor elveţian, profesorul Philippe Morel, îmi spunea că, indiferent de numărul şi amploarea reuşitelor, cariera noastră este mai degrabă marcată de cazurile pierdute. În meseria asta niciodată nu te poţi bucura pe deplin, îţi dai seama că eşti o piesă mică într-un angrenaj mare pe care nu-l controlezi pe deplin şi de aceea, revenind la profesorul Morel, îl citez din nou: „chirurgia este o lecţie zilnică de umilinţă“.

Trei metastaze de peste trei cm din ambii lobi hepatici ar fi pentru toţi medicii un caz inoperabil. Nu şi pentru dvs. Ce v-a convins să faceţi o operaţie atât de grea şi de riscantă?

În trecut, criteriile de inoperabilitate pentru cancerul colo-rectal erau acestea:

Credeţi în soartă? În ajutorul divin?

De 6 ani fac „echilibristică“ pe sârmă fără plasă de salvare. Încerc să fiu cât mai bine pregătit în aşa fel încât să evit cât mai mult evenimentele nedorite. Am mai spus-o: îmi ştiu locul, o rotiţă într-un mare angrenaj, cred în Dumnezeu şi niciodată nu îi cer să mă ajute pe mine, ci pe ceilalţi. Chirurgia şi aviaţia sunt două meserii înrudite şi există o vorbă în SwissAir: „orice tânăr pilot pleacă la drum cu un sac plin de noroc şi cu un sac gol de cunoştinţe. Totul e ca sacul de cunoştinţe să se umple înainte ca sacul cu noroc să se golească”. Încerc să nu las nimic la mâna sorţii, să operez cât mai aproape de perfecţiune.

Se spune că nivelul de civilizaţie al unei ţări este dat de standardul de medicină al acelei ţări. Cum se aplică această vorbă ţării noastre?

Este rolul fiecăruia dintre noi să contribuie la ridicarea României. Noi credem că ne facem datoria şi facem o bună imagine României.

Este sistemul medical din România un pacient cu pulsul în scădere? Cum poate fi salvat?

Sistemul sanitar, ca şi cel bancar, nu va face niciodată „stop“, fiind prea important. Pentru noi, cel mai aşteptat moment este introducerea asigurărilor private. România este o ţară în care te poţi dezvolta foarte bine ca medic, profesie cu adevărat liberală. Finanţarea corectă, implementarea unor modele de succes, un efort individual din partea tuturor profesioniştilor din sănătate (ca respect de sine şi respect pentru meserie), toate acestea pot redresa sistemul.

Avem două Românii. Am putea spune, referindu-ne chiar la judeţul Braşov, că avem două oraşe: unul cu spitale unde pică tencuiala pe bolnavi, iar gândacii colcăie pe culoare, şi România sau Braşovul unde se face chirurgie robotică şi unde un spital (Sf. Constantin) este declarat cel mai curat din Europa. Spuneţi-mi unde este fractura? Cine se face vinovat de această situaţie? Este o chestiune care ţine de voinţă mai mult decât de bani?

În anul 2009 am fost cvasi-forţat să plec din clinica unde lucram şi din lumea academică. Am luat viaţa în piept şi am lucrat în străinătate fără odihnă. Înainte să plec lucram la stat şi din pacienţii pe care îi operam pierdeam câţiva lunar şi mi se părea un lucru firesc. Astăzi, mă gândesc că fără Geneva aş fi fost mulţumit acolo, lucrând în condiţiile de acolo şi pierzând un număr mai mare de pacienţi pe care astăzi nu-i mai pierdem, ci se fac bine. Este un mix de factori care ţin de pregătirea individuală, a echipei, de dotare şi de modul în care fiecare ne raportăm la locul nostru de muncă, respectul faţă de meserie şi implicit faţă de propria persoană.

Andreea TudoricăPublicat Duminică, 07 mai 2017
25164
 | 8
 | 23
+Adaugă
Comentarii
2000
Trimite
Davai Lama
0
Esenta:
Publicat Luni, 08 mai 2017
+Răspunde
Ghita Bizonu'
+2
Pai da domnu doctor. Suntei niste intrusi. asa cum exoplica Basescu locul dvoastra este in Apus!
Publicat Luni, 08 mai 2017
+Răspunde
Magda
+3
Doctorul Pavel Chirila sustine ca: „În momentul în care se recoltează organele unui bolnav declarat în moarte cebrală, în momentul în care chirurgul înfige bisturiul bolnavului îi apar lacrimi spontane în ochi. Deşi e declarat în moarte cerebrală, are şase semne prin care e definită moartea cerebrală – e adevărat că definiţia morţii cerebrale în vreo 15 ţări diferă de la ţară la ţară, deci sunt probleme juridice, medicale, teologice, duhovniceşti – până în momentul în care e decupat organul şi se face inciza, până în momentul acesta bolnavul, sau mortul cum vor să îi spună transplantologii, nu plânge. Plânge în momentul în care i se recoltează, de regulă, cele cinci organe după care aleargă instituţia transplantologică ca să mă exprim foarte elegant”.
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Magda
+4
Ce simte „donatorul”? Jimi Fritze, în vârstă de 43 de ani, unul dintre cei ce si-a revenit inainte de a fi hacuit, i-a auzit pe medici cum încercau să-i convingă iubita şi familia că ar fi bine să semneze pentru prelevarea organelor: „Ii auzeam cand ii spuneau prietenei si rudelor mele ca numai exista nicio speranta. Nu puteam sa fac nimic. Puteam doar sa vad si sa aud. In rest, nu puteam face nici cea mai mica miscare. S-au uitat pe o radiografie care mi-o facusera la creier, iar in timp ce o priveau ii spuneau prietenei mele ca nu am sanse sa supravietuiesc. O auzeam pe ea cum plange (…) I-am auzit apoi vorbind despre donatie si voiau sa imi faca teste la ficat si rinichi, pentru a-i transplanta oamenilor care ar fi avut nevoie de aceste organe” Medicii deja îl declaraseră în moarte cerebrală iar Fridze a povestit cât era de speriat că va fi omorât de medici: „Mi-era asa de frica, incat am crezut ca o sa mor cu adevarat si o sa mor in chinuri. Ma gandeam cat voi suferi daca ma vor incinera, cand as fi vazut focul si l-as fi simtit cum ma arde de viu”.
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Eduard Dracul
+3
Raspuns SIMPLU: DA, DERANJATI! VALEA! Romania este laborator de testare, asa ca va rugam parasiti incinta
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
SOBOLANU
-2
EXCELENT ARTICOL SE VEDE CUM ISI PRIMESTE RO PUTINII SPECIALISTI DE TOP CARE SE REINTORC /MAFIA LUCREAZA NU VA VOR, SA RAMANA NULITATILE DOMNULE DR SI STIU BINE CE VORBESC !!!!!!!!!FELICITARI DOMNULE DOCTOR SI SA NU VA MAI PUNA BETE INTRE ROTI MISTE INCAPABILI DE DR CARE SE OCUPA CU HARTAGORIA CA AU FACUT MEDICINA LA FF SI ATATA STIU !!!!!!!SEMNEAZA UN CET R O INCA DEMN SI CURAJOS PENSIONAR CARE NU MAI POATE RESPIRA AERUL TARII NOASTRE DIN PACATE DE ATATA MARASM DAMBOVIYTEAN SI NU NUMAI !!!!DE ASTA NU MA CONSIDER CET UE SCLAV IN TARA LUI SI DE ASTA VREAU SA PLEC 2 SA 3 ANI IN AFRICA INTR O TARA SARACA SA AJUT INTR O TABARA DE REFUGIATI NU MA INTERESEAZA BANII DAR NU MAI POT RESPIRA SI VEDEA MAEASMUL IN CARE A INTRAT TARA NOASTRA !!!!!!!! ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU SI IN SPECIAL PE DUMNEAVOASTRA !!!!!!!!
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Ţăranul
+5
Tare de tot Agenţia Naţională de Transplant ..... ! Vă imaginaţi , să verifice patru ani o clinică pentru a fi atestată .... !? Ce or fi verificat timp de patru ani .... ? Să nu cumva să se facă transplant de la om la porc .... , să nu cadă cumva masa de operaţie , în cel mai curat spital din Europa .... ? Îmi imaginez ce se mai înfoiau şi ce importanţă-şi dădeau greii gherţoii de la minister ... prin holurile spitalului .... plătiţi regeşte pentru a pune în aplicare celebra .... , fă ceva să-i pară rău ! Patru ani ..... !
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
birou informatii externe cluj
-7
Doctor fara minte. De ce te-ai intors domnule, inapoi la hoti?! "Sistemul politic" din Romania (de care se tot vorbeste) vine din comunism, sunt fii comunistilor, securistilor si militienilor. Daca esti in vizorul Seuritatii ceausiste (SRI), Romania pare a fi Korea de Nord. De te ia in vizor "politicul" atunci Romania te va trata precum in Venezuela actuala a lui Maduro. Daca ai "fericirea" sa pici pe mîna justitiei romanesti mai bine mergi in Congo (definitiv). Cît timp a stat in strainatate e imposibil sa nu fi avut tangenta cu vreo ambasada romneasca. E imposibil sa nu fi vazut ca nici in ambasadele tarilor sud-americane considerate corupte de catre Romania (cum altfel?) nu se intimpla ce se intipla in ale noastre. Si nu in ultimul rînd, e imposibil sa nu fi auzit ca Romania e la toate capitolele PE ULTIMUL LOC IN UE, cu toate ca llichelele securiste din presa-televiziuni spun ca e vorba de Bulgaria sau tac pur-si-simplu--- Rabda pina ti-o veni mintea la cap, doctore!
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
DREAPTACZC
+14
Nu vreau sa fiu cinic, insa in ROMANIA , ca medic chirurg, se cistiga mult mai bine decit in strainatate! Nu intru in amanunte! O reusita a medicilor reintorsi, cu o experienta bogata in marile clinici europene, ar fi o asociatie privata cu sponzori privati si cu societati de asigurare proprii, care sa faca o concurenta loiala casei de sanatate! Bineinteles ca ei vor fi ANTISISTEM insa asta e calea de reusita! Felicitari D-le Moldovan!
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
dan @ DREAPTACZC
+6
da,la asa afacere tenebroasa se vor gasi destui "sponzori"in Romania unde cresc averile (mai ales) din neantizarea a tot ce exista,de la "fiarele vechi"pana la locuitori
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Mischa
-2
@Magda: Daca postezi asa, inseamna ca nu esti sanatoasa la cap, sau faci parte dintr-o minoritate religioasa care nu accepta interventii medicale. Oemnaii ca tine ar trebui izolati de societate!
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Magda @ Mischa
+3
Îți vorbește gura, fără minte! Nu accept astfel de intervenii medicale, în rest...n-am nicio treabă! Iar ”minoritatea religioasă” de care mă acuzi, este de fapt MAJORITARĂ pentru România...adică sunt ortodoxă! Ferească toți sfinții să aibă nevoie careva de transplantul creierului tău...s-ar strica IMEDIAT după mutare!
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
dan @ Mischa
+5
De ce te superi? "Magda" spune doar ca "donatorii" sunt asa de morti in timpul nevinovatei "interventii medicale" de prelevare,incat trebuie legati,anesteziati,li se ridica tensiunea,pulsul le creste,ba chiar plang ... ;ar fi bine sa spuna ca -la randul lor- nici "receptorii" nu sunt crutati de suferinta ,fiindca organismul lor tinde-in mod natural-sa respinga organul strain ;Doamne,ce pret cumplit pentru inca putina viata chinuita !cine rventia medicala" necesita multe echipamente,medicamente etc,etc ;daca spui adevarul esti "sectant"?
Publicat Duminică, 07 mai 2017
+Răspunde
Recomandate
„Ni s-a tot indus că suntem proști”
Publicat acum 8 ore şi 41 minute
Deviza războinicilor: Mergi sau crapă!
Publicat acum 6 ore şi 48 minute
Primăria Capitalei, condusă între prieteni
Publicat acum 23 ore şi 6 minute
Gerea: Deputatul Florea este ahtiat după funcții
Publicat acum 11 ore şi 46 minute
Centrul Atenţiei
alarm off
Subiectele zilei
8 articole/ Actualizat Miercuri, 10 mai 2017
alarm off
Cronica din Berceni
8 articole/ Actualizat Duminică, 21 mai 2017
alarm off
Fotografiile bunicilor
20 articole/ Actualizat Duminică, 30 aprilie 2017
alarm off
Antiştirile Cotidianul
5 articole/ Actualizat Duminică, 07 mai 2017
alarm off
NUMAI DOUĂ ÎNTREBĂRI
121 articole/ Actualizat Joi, 25 mai 2017
Ioan Buduca

Ceea ce face scandalul SIPA nu este o stricăciune, ci o aparentă diversiune: scoate din atenţia mediatică anchetele privind implicarea politică a Codruţei Kovesi din noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009.

Ioan BuducaPublicat acum 45 minute