Suprajustiţia

Reprezentantul unui partid făcea, zilele trecute, precizări asupra datei la care va fi arestat Călin Popescu Tăriceanu. Începe deja a se contura pentru toată lumea ce fel de oameni politici avem şi cum arată actuala activitate a DNA-ului. Este încă o dovadă că partidele politice, în dispreţul lor pentru democraţie, s-au înscris într-un registru al atacului la persoană pe care evoluează exclusiv. Compozitul securităţii cuprindea, înainte de 1989, un uriaş colaboraţionism, în fapt, forţa atât de impresionantă a acestei instituţii. Când nu provin direct din oamenii acesteia, se remarcă mentalitatea care îi animă, care e cam aceeaşi mizerie. Spiritul electoral, care ar trebui să se regăsească în limitele realismului de-a lungul unui mandat, nu există nici măcar în campanie. Conflictul surd al unor inşi lipsiţi de onestitate a ajuns singura miză politică.

Luaţi prin surprindere de actualele anchete ale DNA, mulţi politicieni, anulându-şi orice calitate posibilă, simt nevoia să se situeaze într-o poziţie incriminatorie în speranţa unui atu. Acest tip de manifestări, în diverse cauze, fără legătură cu morala, se regăseşte cam la toţi corifeii politici. Iniţiatorii unor legi, cruciaţi, responsabili se regăsesc în disperarea luptei pentru o putere incorectă. Justiţia clădită prin proiecţiile unor asemenea peronaje a căutat uneori să-i sancţioneze exemplar chiar pe ei înşişi. Acestea sunt, în cel mai bun caz, prestaţiile politicienilor noştri. S-a ajuns de multă vreme, astfel, ca nimic din ce se întâmplă în realitate să nu aibă responsabili direcţi, ci numai posibili acuzatori de serviciu proveniţi din mediile respective. Dacă nu o clasă politică de securişti, una care a preluat mentalitatea securistă agită apele spre nici nu se ştie ce anume. Tot ce se întâmplă în acest moment nu trebuie blocat, însă este nevoie de o altă abordare. Nu are cine să o întruchipeze, mentalitatea de torţionar şi delator predomină instituţional şi social.

Această satisfacţie a supralicitării unor cazuri în acoperirea altora, centru al personalităţii politicienilor noştri, nu poate duce decât spre o altă spirală concentraţionară. Faptul că mulţi politicieni vor plăti pentru grave fapte de corupţie nu poate fi pus negativ în discuţie. Însă o prestaţie exclusivă a politicii româneşti numai pe acest palier nu duce nicăieri. Pentru că numai delaţiunile contează, simpla scoatere din joc a unor incomozi, nici nu se pun în discuţie marile averi ilegale şi confiscarea lor. Schimbarea climatului public în urma operaţiunilor actuale nu are cum să se întâmple. Grupurile infracţionale organizate, adică o semnificativă parte a sistemului, indiferent de segmentele sale, se regrupează. Este specialitatea lor această artă combinatorie. Dacă fundamentele înseşi ale politicii nu vor fi cele corecte, respectiv o relaţionare totală cu problemele electoratului majoritar, lupta anticorupţie va ajunge o formulă perfectă de şantaj utilă multor oportunişti. Într-un asemenea context nu e de mirare să vedem iniţiatorii unor legi care se plâng de absurditatea pe care au pus-o în mişcare, sau de alţii care au votat la ordinul partidului. Prea multul oportunism acumulat în societatea românească nu mai permite nicio breşă pentru ieşirea spre un altceva. Mult prea blocate sunt cam toate căile reformiste, mentalitatea securistă rămânând, în vicioasa şi asasina ei perspectivă, singura sursă ideatică. Contraselecţia făcută înainte de 1990, şi ulterior, prin activarea fostei securităţi în poziţiile deciziilor politice, a distrus şi siguranţa, şi politica, şi economia. Mai nou, auzim de aceeaşi mişcare, considerându-se că este nevoie de o mână forte mai puternică. Şi cum toată clasa politică, aparent în decimare, este de acord, acest fapt se va întâmpla fără niciun obstacol. Reconversia acestei uriaşe caracatiţe înlocuieşte fatal reforma, dând impresia că poate rezolva cam toate punctele nevralgice. În fapt, asistăm la o revalidare a imposturii şi la o altă schimonisire a democraţiei.

În iureşul unei istorii pentru care politica internă interesează doar prin aspectele contractuale, România riscă să piardă chiar orice lansare spre o politică democratică mai mult decât necesară. Impostura şi sistemele de anihilare pe care le instituie această clasă politică peste tot în societate vor fi singura dinamică socială. Forţa democratică a societăţii va fi şi mai limitată, redusă la tot mai banale acţiuni judiciare care ar trebui să reprezinte cu totul altceva. Omul politic român este un activist de extracţie stalinistă, creator şi executant al celor mai aberante dispoziţii pentru protecţia unei poziţii fraudulose. Suprajustiţia, pe urmele totalitarismului, lasă justiţia şi administraţia curentă într-un colaps.

Sistemul mafiot este vizibil implicat în căutarea unor formule pentru a menţine în sufocantă captivitate statul român, asumându-şi deja rezultatele procedurilor DNA drept merit propriu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.