Am stat, m-am gândit şi m-am hotărât. Eu susţin exploatarea aurului de la Roşia Montană, dar cu o condiţie. Primul om care să bea din lacul de cianuri să fie preşedintele Traian Băsescu. Asta pentru că domnia sa spunea că „în lac vor fi mai puţine cianuri decât într-o ceaşcă de cafea".

Acum Traian Băsescu poate alege modul în care bea cianurile. Cu gheaţă sau fără gheaţă. Nu de alta, dar într-o emisiune la Prima TV domnia sa spunea că îi place whiskyul cu gheaţă. Poate şi cianurile le preferă la fel. Sau poate le vrea puse într-o frapieră, pentru a se mai aşeza. Personal nu ştiu cum preferă domnul Traian Băsescu cianurile. Că asta nu a spus niciodată.

Mai apoi cred că o perioadă de timp proiectul de la Roşia Montană ar trebui închis. Nu de alta, dar trebuie să vedem efectul cianurilor în timp. Poate după o oră-două de la cheful cu cianuri pe preşedinte îl ia ameţeala, poate îi dă o stare de bună dispoziţie şi măreşte salariile bugetarilor. Poate se ameţeşte bine de tot şi dă şi o indexare pensionarilor. Poate se face mangă şi plăteşte pe loc banii datoraţi de Guvern profesorilor, care au dat în judecată statul.

În concluzie, propun să aşteptăm o bună bucată de timp să ne dumerim cu efectele cianuri asupra preşedintelui. Eu unul nu sunt specialist în cianuri. Nu sunt de acord însă cu Sorin Jurcă - Fundaţia Culturală Roşia Montană, care spunea zilele trecute într-un interviu acordat site-ului cotidianul.ro că „îl aşteptă pe Borbely să bea primul din cianură!". Nu de alta, dar cine ştie ce înseamnă cianură în ungureşte. Aici trebuie să fim atenţi cu traducerea. Ungurul poate scăpa.

Aşa că e mai bine să bea primul Traian Băsescu şi mai apoi Borbely. Iar în funcţie de efectele asupra celor doi demnitari, românii să decidă dacă e bine sau nu cu cianuri în România.