„Taci, ca să îți faci timp să și vorbești”

În curtea Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni a fost construită în urmă cu câțiva ani o bisericuță. Sfințită în 2012, biserica, ce poartă hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elena“, „Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“ și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, a fost ridicată în trei ani.

Acum, în curte este liniște. Nu se aude nicio sirenă, iar în față, la primiri urgențe, nu este nicio ambulanță. Soarele arde ca în toiul verii, iar curtea este pustie. Albastru este cerul, dar și mai albastru este fundalul pe care sunt pictați sfinții din biserică. Chiar și Cetatea Bucureștilor este pictată alături de sfinți – imagine unicat pentru o biserică. Liniștea de afară își află ecoul aici, printre sfinții tăcuți. Și martori la scene cutremurătoare.
Sunt mulți oameni care vin și plâng aici. Sunt foarte mulți care vin din toată țara aici, la spital. Sunt cazuri grave de pacienți – fete tinere, băieți – care au fost răniți în accidente de mașină sau la bazine de înot, de și-au rupt coloana, sau le-au fost descoperite tumori. Sunt disperați, nu știu ce să zică, ce să facă, mai ales părinții și rudele care vin cu acea persoană. Și urlă, țipă aici în biserică – „De ce mie?“, „De ce lui?… “. Sunt zile când se aude până la Spitalul Obregia când țipă cineva aici, în biserică, de durere…

„Luptă pentru adevăr, pentru că numai o singură dată mori, nu mori de două ori.“ Arsenie Papacioc

Boala supărării

În biserică acum este doar Adrian. El îngrijește lăcașul – este „și cu pangarul, și cu curățenia prin curte“ și povestește despre cazuri de care a aflat de când lucrează aici. Este supărat pentru că sunt foarte multe cazuri de accidente vasculare la tineri. Chiar acum, în spital se află un tânăr de 22-23 de ani care a făcut accident vascular și nu își mai poate mișca mâna stângă, iar piciorul stâng îl târâie. E în baston și vine mereu la biserică. Mai e o tânără, la vreo 30 de ani, pe care a văzut-o că-și ține tot timpul mâna dreaptă pe poșetă și folosește numai mâna stângă, are ceva și la picior. Și tot așa, accident vascular. Supărarea asta… Trăim într-un secol… Vorba unei cunoștințe de-a sa: „Dă-mi, Doamne, răbdare, dar dă-mi-o acum!“. Adică tineretul din ziua de azi vrea multe, dar să nu facă eforturi, adică să muncească, „așa cum munceau bunicii, părinții, la țară, să dea la sapă, și să câștige acolo un bănuț să își ia o gură de mâncare. Nu… acuma, cât mai simplu. Să stea în fața calculatorului, în fața televizorului, cu mâna pe telecomandă, și să curgă banii așa, fără număr. Mai ales ăștia tineri căsătoriți. Vor să strângă bani pentru casă și dacă nu pot să plătească ratele, imediat le ia gâtul. Cel mai greu a fost cu Colectivul. Vreo șapte persoane au venit aici, arse, în stare foarte gravă. Și părinții erau disperați… Au venit aici și pacienți, și părinți sau rude, dar și prieteni, tineret mult, era plină curtea spitalului de tineret“.

Liniștea de afară își află ecoul aici, printre sfinții tăcuți

Cu piciorul în mână

„Sunt mulți cu operații pe creier, pe coloană, la șolduri, la picioare… Spitalul ăsta e foarte dotat și te ia din cap până în picioare. Iar recuperarea se poate face aici. Dacă nu, atunci în alte zone ale țării, la Constanța, în zona Mangaliei. La Eforie se pot face recuperări foarte bune. Aveam un verișor de-al meu, s-a îmbătat, bineînțeles, a căzut pe scări și și-a rupt piciorul în două locuri. Acuma, vorba românului, minte el, mint și eu. Și-a luat el piciorul așa, în mână, bleg, așa… Bine, n-avea dureri atunci. Cred că era anesteziat de la băutură. Și se duce acasă cu piciorul în mână, că el i se bălăngănea în toate direcțiile… păi, dacă era rupt în două părți. Și l-a dus imediat nevastă-sa la Spitalul de Ortopedie din Eforie și, până s-a trezit el din beție, era și operat deja.“

La Peștera Sfântului Andrei

De mic copil, lui Adrian i-a plăcut la biserică, la mănăstire. Că a muncit și la mănăstiri, în Dobrogea. S-a născut în Medgidia, dar a fost prin toată țara pe la mănăstiri, iar cel mai mult i-a plăcut la Peștera Sfântului Andrei. Vreo doi ani și jumătate a stat acolo, aproape nonstop. Acolo dormea, acolo muncea. Au vrut acolo să-l călugărească. Și le-a spus că el nu este de mănăstire, nu este pentru călugărie. Și să fie cum o rândui Dumnezeu. A doua zi, și-a făcut bagajul și a plecat. A venit în București și și-a căutat de lucru. Un preot i-a spus să citească zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, timp de 40 de zile. Chiar în ultima zi, seara, a primit telefon pentru a fi angajat aici, la biserică.

Bisericuța din curtea Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni

„Refuză ce ți se oferă de la Uniunea Europeană“

Adrian știe câte ceva – „bine, nu știu prea multe, dar pentru cultura mea sunt mulțumit la cât știu. Și nu vreau să știu prea multe, că o iau razna. Așa, încet, dar sigur. Adică îmi place să cântăresc vorbele. Aud de la unul ceva, de la altul ceva și stau și rumeg – ăsta spune adevărul, ăsta nu. Am ajuns să cunosc omul înainte să deschidă gura. Eu sunt din zona Dobrogei și l-am avut ca duhovnic pe părintele Arsenie Papacioc. Și am învățat multe lucruri de la dânsul. Mi s-au întipărit în memorie, în «biblioteca» mea. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus dânsul au fost: «Luptă pentru adevăr, pentru că numai o singură dată mori, nu mori de două ori». Și: «Refuză ce ți se oferă de la Uniunea Europeană». Da, așa mi-a zis părintele. Și mi-a mai spus o vorbă: «Taci, ca să îți faci timp să și vorbești». Nu am înțeles din prima ce a vrut să zică – să tac și să îmi meargă gura. Dar pe urmă am înțeles. Și mi-a mai spus ceva: «Mai bună-i pacea decât dreptatea». Degeaba ai tu dreptate, dacă iese cu scandal. Mai bine lași de la tine… lasă, tu să fii sănătos, așa cum zici tu este. Dumnezeu poate îl luminează pe celălalt peste un an, doi, cinci… Are Dumnezeu grijă de toți“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.