Oarecum surprinzător pentru toată lumea, Traian Băsescu, care nici nu a dat de pe umeri pelerina de prim om al statului, s-a dezlănţuit în avocat al corupţiei endemice. Atâta vreme cât persoanele pe care le-a numit în funcţie se află la pupitre, şi numărul lor este mare, puterea noii sale posturi se apropie de limita pericolului public. Fostul preşedinte nu îşi caută o nouă identitate socială, politică, pur şi simplu se revoltă pe democraţie. Despre câtă dreptate are, nici măcar cel mai favorabil curs al lucrurilor nu o poate spune. În România, cum bine ştim, nimic nu e sigur, sau cum ar trebui să fie. Agitarea apelor ar putea să-l scufunde pe fostul număr unu al statului, dacă nu cumva această imersiune a început, tot spectacolul fiind un preambul dramatic.
Imunitatea şi neconfiscarea integrală a averilor fac din această inutilă campanie de eradicare a corupţiei aproape un simplu exerciţiu de forţă. Parlamentarii dispuşi la un vot favorabil pentru asemenea măsuri nu prea există. Pe de altă parte, abuzul în care funcţionează sistemul, special conceput, a ajuns deja un posibil argument la îndemâna celor incriminaţi. Iată cum lucruri simple, mult prea simple, legate de egalitatea în faţa legii au ajuns subiect de o dificultate imposibil de rezolvat. La umbra lui toată lumea politică continuă o activitate infracţională neperturbată. Compasiunea indusă pentru cei vinovaţi a ajuns deja la cote similare propagandei corupţiei. Nu averile uriaşe, în sine, ar fi problema, ci faptul că ele blochează democraţia, politica, economia, morala publică. În jurul acestor averi orbitează puterea politică, sfidând orice norme ale normalităţii. Rezultat al unui sistem potrivnic dezvoltării pe orizontală, acest capital toxic, dacă nu va fi disecat, impozitat, confiscat, va face o presiune anihilantă pe tot ce există în ţară. Forţa acestei economii negre a constituit o societate paralelă până în punctele cele mai sensibile, încât nimic nu poate fi schimbat prin rânduielile actuale. Statul însuşi este captiv, cu întreaga sa logistică. Acest totalitarism al mentalităţii mafiote nu poate fi demontat prin legislaţia momentului, sub nicio formă.
Faptul că politicienii implicaţi în acte de corupţie nu ar reprezenta un pericol public reprezintă o sfidare. Ei au ajuns unul dintre marile pericole, iar un tratament pe măsură este corect. Încercarea PSD-ului de a relativiza fapte grave, de a le da un contur minimalist, se alătură fostului preşedinte într-un cor al reprezentării politicii româneşti actuale. O persoană care declara, de pe poziţiile de înalt funcţionar public, că fără a cheltui câteva mii de euro pe zi o scoate din sensul vieţii nu poate beneficia de nicio clemenţă. Desigur, marile distracţii continuă conectate la surse bugetare, perfect legale. În timp ce huidume cu insigna statului pe frunte se ocupă de bătrânica vânzând trei legături de pătrunjel la poartă, banii din ministere, primării se duc pe tot felul de sponsorizări, simpozioane, deplasări. România se situează în abuz ca în propria sa identitate.
Noua problemă, la ordinea zilei, a ajuns dificultatea justiţiei de-a stabili domiciliul celor aflaţi în arest preventiv. Din exagerat de multele proprietăţi pe care le au la dispoziţie, pare a fi greu de stabilit unde îşi vor petrece penitenţa liberă. De ce nu ar opta pentru Coasta de Azur, pe care au ocupat-o deja mult mai intens decât localităţile de la marginea Bucureştiului? Desigur, a ajuns destul de limpede faptul că se doreşte ieşirea treptată din această operaţiune de curăţenie a mediului politic. Sunt lezate interesele unor foşti colaboratori ai unor grupuri de interese care au contribuit la situaţia actuală, care ar putea aduce în discuţie lucruri nu tocmai plăcute.
Curajul domnilor Băsescu şi Ponta, de a-i nominaliza drept „imbecili” pe cei care aplică nişte formule de cercetare penală, arată o disperare pe care un fost dictator nu avut-o nici în faţa plutonului de execuţie. Sistemul mafiot vrea reforma sistemului într-un sens mult mai rău decât cel prezent.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.