Tânăra Europă dansează la Londra

Între 15 şi 17 martie, la Southbank Centre din capitala Marii Britanii, se desfăşoară Festivalul „DanceEUnion”, deschis noii generaţii de coregrafi şi dansatori de pe bătrânul continent. După succesul primei ediţii, din 2008, la care au participat 23 de ţări, festivalul, condus de cunoscutul coregraf Nicky Napier, reuneşte artişti talentaţi ai acestei arte, care şi-au demonstrat deja calităţile în creaţia de dans contemporan. Prezentarea pieselor a fost precedată de o rezidenţă de o săptămână, condusă de renumitul coregraf Jonathan Burrows. 21 de viitoare stele ale dansului contemporan, din Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, România, Spania şi Marea Britanie, vor evolua pe scena de la Southbank Centre sau în cadrul unui program liber, în săli din apropierea acesteia. „Cu teatru corporal, premiere exclusive în Marea Britanie şi un program liber al evenimentelor, acest festival de dans al coregrafilor pe cale de afirmare vă va pune pe gânduri sau pur şi simplu vă va face să zâmbiţi”, promit organizatorii.

Patronarea lui de către Nicky Napier, care a fost şi directorul artistic al „Dance4”, unde artiştii europeni ştiu că vor descoperi un progam aventuros, îi asigură în acelaşi timp calitatea şi modernitatea.

În fiecare seară, trupe din cinci sau şase ţări pot fi urmărite în Sala „Purcell”, cea mai intimă dintre cele trei spaţii de spectacol ale Southbank Center. Scena este largă, oferind provocări fascinante dansatorilor, iar dimensiunile sălii permit urmărirea de aproape a dansatorilor. Pot fi văzute cele mai mici gesturi sau treceri de la o emoţie la alta, ca în film, dar cu experienţa specială a unui spectacol live.

Toate piesele prezentate sunt secvenţe din creaţii mai ample, alăturarea lor în cadrul unei seri urmărind o combinaţie de stiluri, menite să satisfacă gusturile artistice ale publicului.

Vorbind despre dansul contemporan european, Nicky Napier remarca prezenţa mai rară pe continent a artiştilor şi coregrafilor englezi, mai puţin dispuşi să profite de oportunităţile oferite de alte ţări. Probabil şi pentru că estetica este oarecum diferită, iar gusturile diferiţilor promotori nu îi atrag către dansul cu certe rădăcini în tradiţia britanică, deşi există aici o mare varietate de creaţii. Este şi unul dintre motivele pentru care spectacolele oferite de tinerii coregrafi şi dansatori din peste 20 de ţări interesează în mare măsură şi publicul, dar şi pe specialiştii englezi, în pofida faptului că rareori se poate vorbi despre o marcă naţională a creaţiei contemporane, cu excepţia, poate, a Franţei, Belgiei, Spaniei, Austriei şi Germaniei. Nicky Napier remarca îndrăzneala şi vivacitatea dansului contemporan din câteva ţări cu o experienţă mai recentă în această artă, cum ar fi România, Letonia şi Slovenia, care propun viziuni cu adevărat interesante.

Dezvoltarea formulelor noi este determinată şi de multitudinea şi importanţa manifestărilor de gen din fiecare ţară în parte. De exemplu, Franţa organizează mai multe festivaluri, de mare audienţă, la care vin coregrafi de top, ca şi Belgia, unde sprijinul acordat dansului contemporan este remarcabil.

Printre corergrafii aşteptaţi cu mult interes se numără, în primul rând, austriaca Doris Uhlich, franţuzoaica Maud le Pladec şi Maria Kefirova din Bulgaria, care par a fi cele mai sigure promisiuni în momentul de faţă.

Prima s-a remarcat mai ales prin creaţia de anul trecut a poducţiei „Rising Swan”, pornind de la coregrafia lui Michel Fokine la „The Dying Swan”. Baletul, care a revoluţionat expresivitatea dansului, a avut premiera în 1907, cu Anna Pavlova. Ridicările şi căderile lebedei, forţa aripilor şi rezistenţa ei au fost exprimate magnific de balerina rusă. Doris Uhlich, după părerea specialiştilor, a reuşit să „aducă această coregrafie în 2010, combinând-o cu amintirile personale despre reuşite şi eşecuri”, la Inbetween Time Festival.

Pornind de la muzica compozitorului italian Fausto Romitelli, savantă combinaţie de energie rock şi muzică electronică, Maud Le Pladec a creat tripticul „Professor Bad Trip”, trei „lecţii” în care sunt urmărite mişcările interioare care antrenează corpul în exprimarea unui larg spectru emotiv, implicând deriva, parcursurile accidentate, realităţile paralele. Coregrafa propune o transcriere fizică a partiturii, prin intermediul a doi dansatori care dialoghează cu un muzician. Gesturile precise urmăresc fiecare tempo, vibrează la toate disonanţele, apropiindu-se de stări halucinante. Coregrafa propune o „călătorie rea”, în care „angoasa îşi are sursa în mister”.

Poveşti ale zilelor noastre

Secvenţă din coregrafia Barbarei Bujakowska

Programul de deschidere a festivalului a adus pe scenă creaţii ale irlandezului Liv O’Donoghue, cehei Tereza Lenerova, româncei Mădălina Dan, lituanienei Elina Breice şi polonezilor Barbara Bujakowska şi Marcin Janus. Una dintre cele mai promiţătoare selecţii a fost considerat performance-ul lituanian „Be With Me”, coregrafiat de Elina Breice şi interpretat de dansatorii Guntis Spridzans şi Agnese Bordjukova.

Coregrafa Mădălina Dan a propus „Iluzionistele”, piesă creată în 2009, cu elemente din teatrul absurdului, dansată de Maria Baroncea, Mihaela Dancs şi Carmen Coţofană. Cele mai apreciate au fost însă coregrafia irlandeză şi delicateţea dialogului dintre protagoniştii piesei cehe „Variable”, povestea a doi oameni, uneori foarte apropiaţi, alteori despărţiţi. Relaţia lor, formată din amintiri şi planuri de viitor, se schimbă mereu, creând o istorie fără sfârşit.

Dansatoarea şi coregrafa Barbara Bujakowska şi compozitorul de muzică electronică Marcin Janus au propus un proiect multimedia, unind imaginea, sunetul şi mişcarea, menit să releve modul de percepere, de înţelegere şi de apropiere de dans, în raport cu întreaga realitate înconjurătoare. Piesa, intitulată „3d-ance”, a fost premiată, în 2009, la Cracovia, oraşul în a cărui Operă Barbara Bujakowska şi-a început cariera, desăvârşită apoi prin studii la Institutul de Dans al Universităţii Bruckner din Linz.

Astă seară, pe scena sălii „Purcell”, spectatorii vor putea urmări creaţiile estonienilor Alexis Steeves şi Rain Saukas, cipriotei Lia Haraki, bulgăroaicei Maria Kefirova, olandezei Sanja Mitrovic şi lituanienei Loreta Juodkaite. Noua coregrafie semnată de Sanja Mitrovic, „A Short History of Crying”, se apleacă asupra contrastului dintre mărturisirile personale şi scenele emblematice ale strigătului din cultura contemporană. Ea este rezultatul unei călătorii de cercetare în Balcani şi în Olanda care i-a furnizat ideile pentru această „stand-up tragedy”, care urmăreşte felul în care oamenii îşi manifestă public emoţiile, în diferite situaţii.

Ultima seară a Festivalului poate fi considerată şi seara de gală, prin programarea celor mai apreciaţi participanţi: Maud Le Pladec (Franţa), coregrafă care a obţinut „Aprecierea Specială” a Juriului „Prix Jardin d’Europe”, Doris Uhlich (Austria), Lars Dahl Pedersen (Danemarca), Nicola Conibere (UK), Daniele Albanese (Italia) şi Benjamin Vandewalle (Belgia).

Pornind de la ideea că, aşa cum spune Jude Kelly, directorul artistic al Southbank, „dezvoltarea artistică de acest fel este esenţială pentru sănătatea şi dinamismul oricărei forme de artă”, Nicky Napier afirma: „Gama şi profunzimea coregrafiei din Europa, în acest moment, este extraordinar de incitantă. DancEUnion este o oportunitate unică, la Londra, prin venirea atâtor artişti şi coregrafi, nu numai să-şi prezinte fragmente din operele lor, dar şi pentru a purta un dialog cultural, vital pentru evoluţia dansului”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.