Am un prieten care îmi dă ora exactă în economia românească. La virgulă, nu alta. Zici că este profetul și doctorul. Și pune ochiul său ca un stetoscop pe toată nebunia care ne înconjoară, și pe care politicienii și televiziunile n-o pot citi de nici un fel.
– Cornele, țara merge prost. Și dacă o ține tot așa, mai scade cu o jumătate de milimetru.
Prietenul meu are un haz nebun. Vorbește în milimetri ca să mă lase cu gura căscată.
– Uite cum stau treburile. La fabrica mea de oțel beton nu mai sare nimeni de 12 milimetri!
– Cum adică?
– Tu nu știi ce-i aia fi f12?
– Știu, dar nu înțeleg.
– Litera grecească indică grosimea firului de oțel. Cînd firmele de construcții nu comandă decît f12 sau mai puțin, înseamnă că nu lucrează decît la case și la proiecte mici.
În ultimele luni, n-am avut nici o comandă pe f14 sau pe f18. Asta înseamnă că nu se lucrează la nici un pod, la nici o autostradă, la nici o mare construcție industrială. Numai la proiecte mici. Asta înseamnă că economia n-are viteză, că gîfîie.
– Și dacă iau de la alții?
– Nu iau, pentru că la mine este cel mai bun preț din țară!
Demonstrația lui este fără replică. Ce dacă exportăm autoturisme, grîu și importăm ca disperații produse alimentare. Hipermarket-urile nu înseamnă dezvoltare și nici creștere economică. Sunt doar niște colectoare harnice de TVA pentru care ANAF-ul nu face mare efort. Și omoară producția de la intern.
Un alt prieten de la Timișoara îmi spune că are o colaborare cu două mari firme străine. Nokia și Continental. Amîndouă caută 2.000 de angajați capabili să lucreze pe calculator. Nu-i găsesc.
Săptămîna trecută am bătut județul Hunedoara și-n lung, și-n lat. Orăștia rămîne stație de odihnă și livrare de pachete pentru toate cursele care fac drumurile spre Germania, Spania, Franța, Italia. Aproape la fiecare oră erau 8-10 autocare în parcare. Toate aveau direcția Vest.
M-am întîlnit cu o colegă. Lucrează în Spania. Studii medii, dar creier de om cu studii superioare.
– Cornele, trăim cu emisiunile de televiziune din România.
Dimineață și la amiază mă uit ca proasta la emisiunile agrare, că alea mai dau peisaje și cîte un cîntec de acasă. Și plîng ca proasta. Spune-le și tu la ăia de la București să facă dracului ceva.
– Măresc salariile!
– Nu mă interesează, că nu mi le dau ei. Noi nu le cerem bani, le cerem condiții și să nu ne jupoaie!
Am făcut o vizită de Sfânta Maria. Trebuia să fac oficiul de transmis urări. Fata, absolventă de Economie, avea o modestă crescătorie de animale mici și de păsări de ouă. Am găsit-o la o masă, sub nucul uriaș din fundul curții, înconjurată de cîțiva musafiri.
Între ei i-am cunoscut pe medicul veterinar și pe soția acestuia, veniți s-o felicite, și care țineau de un copan cu amîndouă mîinile și mușcau din el.
De la Orăștie la București am făcut șase ore. M-am declarat fericit, pentru că de Paști și de Crăciun am făcut cîte șapte.
Nu întîmplător, principala problemă a României în zilele în care se anunța creșterea spectaculoasă a economiei a reprezentat-o pașapoartele. La jumătatea lunii august, problema miilor de cetățeni români buluciți la pașapoarte nu s-a declanșat pentru cei care pleacă în vacanță, ci pentru că cei care se grăbesc să se întoarcă la muncă în străinătate pierd prea mult timp și riscă să plece fără ele.
Creștere economică sau creștere de consum? Conform unor rapoarte, scad și sumele trimise de compatrioții noștri care lucrează în străinătate. De impozitele pe profit plătite de bănci, ce să mai vorbim? De descătușarea unor proiecte blocate de și de frica de răspundere a funcționarilor, ce să mai vorbim?
Crește economia? Mă îndoiesc. Un alt prieten a izbutit să convingă pe cineva să investească în România. O făbricuță cu 300 de locuri de muncă plasată în Călan, în orașul fostului combinat siderurgic, dispărut de pe fața pămîntului. Cu o condiție. Să-i aducă o listă cu 300 de oameni disponibili și cu numerele lor de telefon.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de vineri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.