Ţara, între Ponta Turcitul şi Klaus cel Frumos

În vremuri de odihnă la români, adică vara, multe lucruri importante se petrec în lume. Pentru cocalarul de rând, cel mai important lucru este vacanţa. Şi iată cum am spus o prostie… Vacanţa nu este importantă numai pentru cocalarul care în aceste momente de real pericol forţează graniţa Turciei mai ceva decât refugiaţii sirieni, numai pentru a prinde o vacanţă ”la reducere” (poate că acolo vor găsi şi tigăi la ofertă!), ci şi pentru măreţii noştri politicieni. Se întâmplă lucruri care vor schimba radical lumea, evenimente care o vor face să nu mai fie aşa cum o ştiam noi până acum. Când zic noi, nu mă refer şi la tânăra generaţie de ziarişti, analişti şi alţi ”işti” care sunt ferm convinşi că lumea a început odată cu naşterea lor, adică acum vreo 30-35 de ani. Politicienii noştri îşi savurează la maximum fiecare secundă de vacanţă, în timp ce sistemul de alianţe politice, economice şi de securitate ale României este pus serios în pericol.

Dar să trec la subiect. Simpatia fostului premier Ponta pentru lumea islamică nu mai este un secret pentru nimeni. Până aici nimic rău. Nu i-am urmărit deplasările, dar se pare că în ultimii doi ani a stat mai mult pe meleaguri musulmane decât în propria ţară. Tot nimic rău! Conţinutul postărilor Facebook din ultimele zile ale fostului premier pare însă desprins dintr-o altă vreme. Vremea în care Ţara Românească făcea parte din Imperiul Otoman, atunci când Domnitorul Mihnea s-a convertit la Islam pentru a face pe plac Sultanului, rămânând în istorie sub numele de Mihnea Turcitul. Poate că mă înşel, dar Victor în postările sale îşi afirmă ataşamentul faţă de viitorul Sultan Erdogan şi de politica sa neo-otomană. Şi, dacă încă nu s-a convertit la Islam, probabil că aşteaptă să fie gata Mega-Moscheea din Bucureşti. Însă în mod sigur s-a convertit la periculoasa politică a preşedintelui turc. Şi aşa şi-a făcut loc şi Ponta Turcitul în istoria noastră milenară.

Preşedintele României nu este în vacanţă. Vă rog insistent să nu mai râdeţi, că nu-i frumos! Să-i dăm credit şi să presupunem că ce munceşte el nu se vede deoarece este secret de stat şi vom afla ce şi cum abia peste 50 de ani când se vor deschide arhivele. Ce se vede însă este potenţialul său decorativ în peisajul politic românesc. Este blond, înalt… ce mai… este frumos! Marea lui problemă va fi că la sfârşitul mandatului ar putea să-l confunde cineva cu un obiect de decor şi să-l introducă în inventarul Palatului Cotroceni. Vedeţi ce rea pot să fiu atunci când vreau? Şi vreau, deoarece lipsa de reacţie a Preşedinţiei României faţă de abuzurile incompatibile cu democraţia şi chiar cu umanitatea, petrecute ultimele zile în Turcia la ordinele Sultanului Erdogan, arată faptul că avem nevoie urgentă de lideri puternici, şi nu de mămăligi cu lapte. Fie ele făcute chiar şi după vechi reţete săseşti. Cârmaciul politicii externe româneşti nu va intra în istorie cu numele de Iohannis Viteazul, ci cel mult ca fiind Klaus cel Frumos (şi decorativ).

Imperiul Roman se chinuie să renască sub numele de Uniunea Europeană. Dar sarcina se dovedeşte a fi toxică. Noul imperiu nu va putea să păstreze graniţele celui vechi. Ispita imperiilor dispărute sau în adormire macină acum Europa. Deoarece un imperiu nu poate avea decât o singură capitală, UE este în pragul dizolvării. Ţările care au fost centrele unor mari imperii se pregătesc de ieşire sperând că-şi vor recăpăta, într-un fel sau altul, influenţa în fostele teritorii. Englezii deja au decis să iasă, forţând acum întărirea Commonwealth-ului, formulă prin care şi-au păstrat puterea economică în fostele colonii. Cu gândul la măreţia imperială de odinioară se pregătesc să iasă şi Francezii, Olandezii ori Italienii. Nu se ştie încă ce vor face Spaniolii şi Portughezii. Toate aceste ţări, centrele de putere ale unor foste imperii mai mari sau mai mici, par că nu vor să-şi mai împartă puterea în cadrul UE. În afară, Putin visează cu ochii deschişi la noul Imperiu Țaristo-Sovietic, iar acum şi Erdogan vrea Imperiu Otoman.

Ce poate face România în aceste condiţii? În primul rând ar trebui să promoveze politicieni puternici şi cinstiţi. Ştiu că sună ca o lozincă formulată într-o autentică limbă de lemn, dar cei slabi, lingăi ai diverşilor licurici şi nu prea cinstiţi vor duce ţara spre dezastru în aceste vremuri tulburi. Mă uitam la cei ce vor să facă un ”Proiect de ţară” pentru România. Spuneau că trebuie să vedem ce vrem, dar, mai ales, cât vrem, în aşa fel încât să nu-i deranjăm în nici un fel pe marii licurici ai lumii. Oribil! Oare soarta noastră va fi să fim mereu şi mereu slugile unor puteri străine? Să ne milogim de ele ca să ne apere de duşmani? Nu avem norocul sau nu avem inteligenţa de a alege politicieni care în loc să-şi dea pensii speciale între ei să găsească fonduri pentru înzestrarea corespunzătoare a armatei, să nu mai cerşim pe la înalte porţi, inclusiv la turci, protecţie armată. Atât duşmanii, cât şi aliaţii, ne vor respecta mult mai mult. După câte ştiu eu, ultima oară când ne-am luptat cu turcii i-am bătut rău şi ne-am cucerit pentru prima oară în istorie independenţa. Acum ne lamentăm că turcii au probleme cu statul de drept şi că trebuie să înghiţim orice de la ei numai ca să ne apere de ruşi, în Marea Neagră. Ce prostie! Turcii umblă acum să se alieze cu ruşii! Şi cu iranienii…

Pentru atotştiutorii care mă vor ataca spunând că suntem o ţară mică şi din acest motiv nu vom putea niciodată să ne apărăm singuri, am un singur răspuns: Israel. Unii vor spune: dar Israelul nu se apără chiar singur, îl ajută americanii. Un alt răspuns simplu: O diasporă puternică şi implicată poate aduce aliaţi puternici. Din toată această bulibăşeală, pare că nimeni nu înţelege nimic. Nici poporul, dar nici politicienii. Trăim cea mai periculoasă perioadă pentru existenţa statului român în această formă şi nici Klaus cel Frumos, nici Ponta Turcitul nu sunt în stare să ne scoată din ea. Şi atunci stau şi mă întreb: unde sunt politicienii de altădată, cei care au creat România modernă, i-au obţinut independenţa şi au reuşit civilizarea unei naţiuni? Răspunsul este dureros de simplu: în mormintele lor. Şi mi-e tare teamă că societatea românească actuală este incapabilă de a ne oferi înlocuitori pentru aceştia, cel puţin în viitorul apropiat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Simona Popescu 220 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.