Ţară veselă şi reacţii trăsnite. În loc ca Guvernul să trimită scrisori de mulţumire lui Mark Zuckerberg, ANAF-ul a lansat un control fiscal. Şi la Google, şi la Facebook, adică la instrumentele de bază şi zilnice ale funcţionarilor, ale Guvernului şi ale Preşedinţiei. Toată această lume nu trăieşte decât din postările pe Facebook şi din căutatul pe Google. Realitatea românească abia se mai întrezăreşte prin ceaţă. Nu se mai simte decât la portofel. În rest, totul este Facebook şi Google. Facebook-ul a stârnit în România o modă care nu a atins aceleaşi cote nici în ţara sa de origine. De la copiii mici la preşedintele ţării, de la tractorist la academician, toată lumea are cont şi postează. În ţara noastră, Guvernul conduce pe Facebook, prânzul şi cina se iau pe Facebook, temele se rezolvă pe Facebook, amorul tot de pe Facebook pleacă şi tot acolo se sfârşeşte. Alegerile s-au câştigat pe Facebook iar preşedintele conduce ţara tot cu scrisul pe Facebook. Este de crezut că serviciile secrete pândesc şi ele, spionează şi înoată pe Facebook iar televiziunile se hrănesc din propoziţiile aruncate de politicieni pe aceeaşi reţea pe care ANAF-ul a găsit de cuviinţă să o controleze la încasări. Drept consecinţă, şi marile diversiuni şi manipulari tot pe Facebook se orchestrează. Ca atare, pe uriaşa reţea planetară există şi un enorm maidan românesc. Alături de nea Gheorghe, de tanti Miţa şi de Little Gaby Porche scriu şi studentul, şi intelectualul, şi premierul şi, mult mai rar, preşedintele. El ne anunţă că urmăreşte ”situaţia cu atenţie”. Probabil că preşedintele României, încântat de agitaţia de pe net care l-a dus la victoria în alegeri, a rămas cu un mare drag de Facebook şi de Google şi zăboveşte mai mult pe calculator decât la microfonul conferinţelor de presă. Probabil că preşedintele Iohannis îşi imaginează că la aşa zarvă nebună prin intermediile electronice există şi oameni care îi accesează contul cu gîndul de a afla ce mai zice preşedintele lor. Naivitate provincială şi nimic mai mult!
Oricât de mult zăboveşte pe Facebook şi pe net, oricât de des postează, preşedintele ar trebui să înţeleagă că lumea virtuală reprezintă un contact cu ţara aşa cum este şi o călătorie într-o coloană oficială, deschisă şi închisă de maşinile poliţiei. Un fel de zero. Facebook-ul este un mod de comunicare, poate fi şi un mijloc de diseminare a informaţiei, dar nu este nici legătură cu ţara, nici comunicare oficială, nici formă de mediere sau modalitate de a interveni în mersul strâmb al lucrurilor. Dacă avem un preşedinte şi un premier care îşi imaginează că Facebook-ul poate înlocui comunicarea oficială, cu toate tehnicile şi procedurile consacrate, atunci ne-am ars. Eu chiar sper că preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş nu-şi imaginează că agenţiile străine, cancelariile europene, funcţionarii de la Bruxelles sau oficialii NATO se uită pe Facebook să vadă ce au mai postat liderii de la Bucureşti. Pentru comunicarea oficială, Facebook-ul, oricât ar fi el de plăcut, de fascinant, de popular, nu reprezintă nimic. Pur şi simplu nu există. Statele, guvernele, ministerele nu comunică pe Facebook decât lucruri destinate publicului larg şi mai ales chestiuni mai aproape de divertisment. Uneori chiar extrem de facile. În lumea civilizată, comunicarea oficială se face prin agenţia naţională de presă, prin televiziunea publică şi pe radioul public, trei instituţii care în România contează din ce în ce mai puţin. Războaiele, conflictele militare, tratatele nu se semnează şi nici nu se declanşează pe Facebook. Eventual se chibiţează.
De ce nu comunică preşedintele României pe TVR şi pe Agerpres sau pe radioul public? De ce se tem şi el şi premierul de conferinţele de presă bine organizate? Mai nou, Dacian Ciolos, obişnuit o vreme cu regulile de la Bruxelles, a trecut şi el la atitudinea fotbaliştilor care răspund din mers reporterilor înfometaţi de ştiri şi mari lansatori de întrebări tâmpite.
De o bună bucată de vreme, Preşedinţia şi Guvernul lucrează din ce în ce mai puţin cu comunicate. Preşedintele nu are nici măcar un purtător de cuvânt pe care să-l poţi băga în seamă. Este la fel ca Victor Ponta, cel care vorbea în numele tuturor, inclusiv al său ca premier. N-ai pe cine să întrebi şi ca atare n-ai pe cine să tragi la răspundere.
Merge şi pe Facebook? Merge pe dracu’! Trăim într-un soi de simulacru al comunicării oficiale. N-ai cui să adresezi o întrebare, n-ai la ce comunicat oficial să te raportezi, n-ai cum să-l prinzi pe preşedinte şi pe nu ştiu care ministru sau parlamentar că ieri a zis una şi alaltăieri a postat altceva. Facebookul a devenit raiul politicienilor pentru ziceri şi panseuri, pentru strâmbe şi înjurături, o ciorbă lungă pe care unii o mai confundă cu realitatea. Un surogat de comunicare oficială născut din amatorism şi din sictirul care se ascunde sub ”merge şi aşa”.
Nu sunt un adversar al reţelei. Doamne fereşte! Puteţi scrie cât vreţi, puteţi pierde zile şi nopţi. Puteţi da like-uri şi preşedintelui, şi premierului cu aerul că vă bateţi cu ei pe umăr sau că îi iubiţi peste măsură. Abia dacă le daţi impresia că lucrează. În fapt, amândoi mimează o legătură directă cu populaţia României şi cu problemele ţării, dar nu pot depăşi baricada numită de români ”mare brânză”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.