Unul dintre protagoniştii baletului spaniol este de multă vreme Victor Ullate. Compania lui, „Victor Ullate Ballet Comunidad”, din Madrid, a oferit recent, la Valladolid, coregrafia „Wonderland”.
Creat pe muzica lui Philip Glas, spectacolul este o operă complexă, în care vibrează o latură intimă, legată de experienţele estetice, dar şi personale ale lui Ullate. La începutul spectacolului există referiri clare la Maurice Béjart, în a cărui companie, „Ballet du XXe Siècle”, Victor Ullate a fost dansator timp de 14 ani, marele coregraf creând pentru el, în 1978, „Gaité Perisienne”, bazată pe propria biografie. Primele secvenţe amintesc de rafinamentul spectacolului „Ballet for Life”, ultima mare creaţie a lui Béjart, pe muzica formaţiei Queen, cu minunatele costume semnate de Gianni Versace, operă-omagiu lui Jorge Donn, marea dragoste a coregrafului, mort de SIDA. La începutul ambelor balete, dansatorii sunt culcaţi pe scenă, învăluiţi în pânze amintind de linţolii. Diferenţa de concepţie stă în tema aleasă de fiecare dintre cei doi mari coregrafi. Dacă Béjart se opreşte asupra cumplitei maladii SIDA, Ullate alege nu mai puţin înfricoşătoarea nebunie. Această opţiune prilejuieşte şi referirea la „Giselle”, a lui Mats Ek (un alt artist pentru care Ullate are o mare admiraţie), al cărei al doilea act se petrece într-un spital psihiatric. Coregraful introduce spectatorul în această lume, oferind, cu ajutorul delicateţei dansului, o imagine a vieţii celor care trăiesc acolo, cu spaimele şi bucuriile lor, cu dragostea, blândeţea, tandreţea, provocate de resorturi diferite de ale majorităţii oamenilor.
Povestea din spectacolul „Wonderland” se petrece într-un spaţiu închis, populat de călătorii imaginare. Proiecţiile aduc pe scenă fie un peisaj trist de iarnă, fie interioare mohorâte, cu ferestre ce se deschid către niciunde sau către un exterior ameninţător. Preocuparea lui Ullate nu este desigur nebunia ca patologie, ci surprinderea universului poetic al celor numiţi, cu mai multă sau mai puţină înţelegere, „persoane speciale”. În acest punct, creaţia lui devine o aluzie la ipocrizia societăţii moderne, din care se naşte o realitate dureroasă. De fapt, aceasta este esenţa spectacolului şi tot această plasare în realitate a asigurat, dincolo de arta coregrafului şi a dansatorilor, succesul spectacolului.
Scena este dominată de prezenţa unui bărbat în negru, dublu simbol, al morţii şi al ameninţării cotidianului, încarnat de dansatorul cubanez Dayron Vera, aplaudat în egală măsură de public şi de critica de specialitate. Este ultima descoperire a lui Ullate, alături de alţi doi cubanezi, Yolanda Coreea, personajul feminin principal al spectacolului, şi Joel Carrelo.
„M-a interesat întotdeauna foarte mult lumea interioară a persoanelor speciale”, mărturisea Victor Ullate, adăugând că, prin lumea misterioasă a psihiatriei, a descoperit „ordinea perfectă din haosul emoţional, care coboară adânc în personalitatea mea”.
Spectacolul încearcă să elimine tabuurile, surprinzând înţelepciunea şi luciditatea celor etichetaţi adesea drept nebuni.
Născut în 1947, la Saragoza, Victor Ullate a creat, în 1979, „Ballet Nacional de Espana”, al cărui director va fi, din 1990, Nacho Duarte. Din 1883 are propria şcoală de dans, bazată cu rigurozitate de tehnica academică, la care sunt invitaţi adesea profesori din Rusia şi Cuba. În 1988 a fondat compania sa, devenită acum celebră, al cărei repertoriu include opere create de Balanchine, van Manen, Nils Christe, Jan Linkens şi Micha van Hoecke, dar şi propriile lui creaţii, de obicei, o combinaţie originală de balet clasic şi neoclasic şi flamenco, pe muzică spaniolă tradiţională şi muzică clasică. El a format câţiva dintre dansatorii faimoşi astăzi, ca Angel Corella, Tamara Rojo, Joaquín De Luz, Lucía Lacarra, Carlos Lopez sau Igor Yebra.
Distins cu Premiul Naţional al Dansului în 1989 şi cu Medalia de Aur pentru Artele Frumoase, în 1996, Victor Ullate este unul dintre marile nume ale baletului contemporan nu numai din Spania, dar şi pe plan internaţional.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.