Teoretic toți suntem oameni buni și cu probleme. Un milion de fundații și acțiuni umanitare, cerșetori de toate felurile, proiecte și arte sensibile și implicate social sunt ticluite să îți spună: „Ești un om bun, ești un om foarte bun“. Montarea piesei lui Marius von Mayenburg „Plastic“, în versiunea regizorului Theodor-Cristian Popescu, a avut premiera acum o săptămână la sala Arcub – Centrul Cultural al Municipiului București.
Suntem un cuplu cool și preocupat. Suntem un adolescent cu probleme de adolescență. Suntem un artist convins că are atâtea de zis. Și ne alegem cu o fată în casă.
Bogdan Dumitrache și Cristina Toma sunt Michael și Ulrike, soțul, medic dornic să plece să ajute lumea pentru Medecins sans frontieres, și doamna, asistentă a unui artist la modă, Haulupa, interpretat de Istvan Teglas. Și când spunem artist, spunem un personaj care știe diferența dintre burn-out și stress și, mai ales, știe să treacă prin ele înainte ca oricare dintre acestea să ajungă la modă. Și, în principiu (din nou), știe să pună în scenă niște critică a societății burgheze și să hrănească (la propriu) participanții la performance-urile sale. Dacă am ajuns aici, poate să pară că am uitat de adolescentul interpretat de Ciprian Nicula. N-am uitat… sau am uitat, sau cine știe, pentru că sunt atâtea feluri în care poți să uiți de un personaj adolescent. În schimb, Nicula este specializat în procesul invers. Ia adolescentul și îl despachetează conștiincios în câteva feluri specifice (vezi și „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții“ sau „No Man’s Land“). În urma lor face curat Jessica. Acestea sunt ingredientele, iar stomacul alb în care evoluează este semnat de Velica Panduru.
Curățenie la modul politic
„Viața unor oameni bine intenționați din clasa mijlocie, acest acvariu frumos/kitschos pare un tăvălug ce nivelează fără să vrea orice relație ce ar trebui, în teorie, să funcționeze. Căci ei au renunțat la orice raport de forță în familie, în profesie, în artă. E omul capabil să-și creeze un mediu funcțional, nedestructiv? De ce nu merge nimic din ceea ce încercăm decât parțial, chinuit, ridicol?“, nota pe marginea montării sale regizorul Theodor-Cristian Popescu. Mergând pe linia de plecare a textului scris de dramaturgul german. Când vine vorba de clasă mijlocie, evident, pică pe undeva și discuția despre alte clase. Iar fata în casă are acest rol: curăță, igenizează, răspunde nevoilor de confirmare a identității preocupate de nevoile celor defavorizați, care îi chinuie pe angajatorii ei, și fascinației profesionale pe care artistul se simte inspirat să o manifeste.
Ghemul tensiunilor adunate de la o ceartă la alta se plimbă în echilibru ironic dintr-un capăt la celălalt al scenei și uneori levitează în chinurile artistului ținut de Teglas în echilibru instabil la capătul propriei curele. Până la urmă și digestia socială are tulburările ei și tocmai acest lucru face din spectacolul „Plastic“ un montaigne-rousse al naivității. În sfârșit… asta vor fi copiii noștri, în timp ce noi o să fim atenți la cum suntem percepuți.
Spectacolul nu este recomandat copiilor sub 14 ani. Biletele au prețuri de 35 și 25 de lei (reducere pentru elevi, studenți, pensionari).
Cool-ul ca eczemă
Theodor-Cristian Popescu vorbește despre „presiuni de tot felul: să avem succes, să acumulăm material, să rămânem tineri, să fim părinți perfecți, să fim curajoși, să ne ascultăm și înțelegem partenerul și copilul, să călătorim peste tot, să-i ajutăm pe cei defavorizați. Să fim cool“. La rândul său, Marius von Mayenburg recunoștea că, în afară de femeile care fac curățenie, este „fascinat de oameni care au o anumită identitate politică, potrivit căreia, de exemplu, un liberal de stânga crede în lupta pentru drepturile celor defavorizați, dar nu dorește să se ocupe de unele treburi casnice. Nu vor să dea cu peria în propria lor toaletă. Această viață politică dublă mă interesează“.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.