Lumea teatrului este în doliu. Excepţionalul regizor Petre Bokor (n. 24 mai 1940 – d. 25 aprilie 2014) s-a stins din viaţă sâmbătă 26 aprilie, în Canada, în urma unei suferinţe îndelungate. Destinul său artistic şi uman a fost legat de două ţări: România şi Canada. Spectacolele lui Petre Bokor au fost iubite şi preţuite de public, fiind tot atâtea repere valorice pentru istoria recentă a teatrului românesc şi canadian.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa de Regie film, Petre Bokor şi-a început promiţător cariera în calitate de co-scenarist şi co-regizor la filmul “Apa ca un bivol”, alături de Mircea Veroiu şi Dan Piţa. În timp, a semnat regia unor spectacole pe scena teatrelor dramatice şi de păpuşi, dar şi la televiziune, dând câteva producţii teatrale importante. După cutremurul din 4 martie 1977, părăseşte ţara stabilindu-se în Canada.
Devine directorul “Teatrului Francez” din Edmonton şi profesor de artă teatrală la Universitatea „Alberta”. Timp de doi ani a fost regizor la Canberra şi profesor la “Universitatea Naţională Australiană”. Vacanţele „lucrative” le petrece anual în ţară, colaborând cu teatre de foarte bun renume.
Coleg şi prieten preţuit, Petre Bokor va rămâne în amintirea oamenilor de teatru atât prin realizările profesionale şi artistice, cât şi prin personalitatea sa caldă – un regizor delicat în lucrul cu actorii, un profesionist perseverent, cu o inteligenţă remarcabilă, un artist cu o tandră pasiune pentru comedie, un om diplomat, cu un dezvoltat simţ al umorului. A iubit literatura, filmul şi teatrul. A fost creator în toate aceste domenii şi a împărtăşit din cunoştinţele sale în calitate de profesor de teatru în Edmonton, Canada. Nu a încetat nici o clipă să se dedice publicului şi oamenilor de teatru.
Scenă din spectacolul Suntem Happy
“Ceea ce ştiu să vă spun este că în spectacolele mele nu am proiecţii, efecte laser, artificii. Lucrez cu vechile instrumente. În zilele noastre, când lumea este atât de telepată şi consumatoare de televiziune, uneltele folosite de mine pot ajuta din plin la înţelegerea spectacolului. Prin ceea ce fac, vreau să nu las spectatorii indiferenţi şi plictisiţi. Montările mele stimează publicul prin mesaj, în sensul adevărat al cuvântului, pentru că spectatorul, venind la teatru, nu numai că «mi se predă», dar îmi cere să fiu cinstit. (…) Mă simt obligat să repet: sunt un mare iubitor al actorilor români care nu sunt cu nimic mai prejos faţă de actorii britanici sau ruşi. Aceste două categorii sunt, după părerea mea, pe locul întâi pe plan mondial. Românii sunt inventivi, deştepţi, intuitivi şi au marea şansă de a trăi într-un colectiv, de a fi membrii unei trupe care îşi creează cu timpul propria ei personalitate, propriul profil. Ceea ce în alte ţări nu mai există”, mărturisea el într-un interviu.
Regizorul Petre Bokor ne-a părăsit. Va face de acum alte lumi să zâmbească. Unul dintre regizorii renegaţi de România comunistă, Petre Bokor şi-a construit o carieră solidă pe alte continente. Emigrat în Canada, Petre Bokor – regizor, traducător şi scriitor – devine un artist cunoscut, montând peste 60 de spectacole. Este, de asemenea, o importantă personalitate în învăţământul superior de teatru canadian, dar şi manager de teatru şi, nu în ultimul rând, fondator de teatru. Lui Petre Bokor i se datorează o mare parte a traducerilor de teatru contemporan de limbă engleză în limba română şi, în ce priveşte demersul artistic, un tip de teatru în care primează umorul, văzut atât ca o formă complexă de comunicare între oameni, cât şi ca un bun conductor al temelor „serioase”.
Deşi stabilit în urmă cu mulţi ani în Canada, nu a fost niciodată cu adevărat departe de ţară, profitând de orice prilej să revină în România, pentru a lucra împreună cu artiştii din ţară. În urma unor astfel de colaborări s-au născut spectacole de succes pe scenele teatrelor din Bucureşti, cum ar fi: “Leul în iarnă” de James Goldman (2001, Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”), “Cumetrele” de Michel Tremblay (1994, Teatrul “Odeon”), “A fi sau ce va fi…” de Lyle Victor Albert (Teatrul “Metropolis”), “Nebunia regelui George” de Alan Bennett (Teatrul “L.S. Bulandra”), “Vrăjitorul din Oz”, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul “Excelsior”).
Cyrano de Bufallo
Timişoara îi datorează regizorului Petre Bokor două spectacole. Ambele – un mare succes de public: “Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig şi “Suntem happy!” de Alan Bennett.
Petre Bokor a iubit Actorul cu pasiune, cu delicateţe, cu umor şi, mai ales, cu tandreţe. Iar dincolo de hohotul de râs – pentru că Petre Bokor a ţinut mereu să îi facă pe cei din jurul lui să glumească, să râdă, să se simtă bine -, spectacolele sale au transmis fidel această iubire, acest zâmbet cald, atent al creatorului lor.
“Nouă, cei care l-am cunoscut şi am lucrat cu el aici, la Timişoara, ne va fi dor de Petre Bokor. Prin plecarea lui, el a răpit teatrului românesc unul dintre cele mai luminoase zâmbete ale sale”.
De Teatrul “Nottara” l-a legat o prietenie îndelungată, un ataşament generos ce l-a determinat adesea să revină. Acolo a realizat montări memorabile, precum: “Scandal la operă!” de Ken Ludwig, “Ultimul Don Juan” de Neil Simon, “39 de trepte”, după un film de Alfred Hitchcock – producţii care bucură şi în prezent publicul -, “Blues” de Arthur Miller (2008), “Război şi pace”, adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), “Miresele căpitanului” de Larry Gelbart (2002) sau “Operele complet prescurtate ale lui WLM ŞXPR” de J. Borgeson, A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, “Două femei celebre” (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).
Dintre montările sale în teatrele din ţară amintim: “Linişte în culise!” de Michael Frayn (2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), “Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre forum?” de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), “Cumetrele” de Michel Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), “Jack şi femeile lui” de Neil Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).
Petre Bokor a scris: “Tumbe în plină stradă” (schiţe, 1971); “Opriţi secolul, cobor!” (umoristice, 1974); “Micii mei toreadori” (schiţe, 1979); “Toma Caragiu” (1982); “Carte despre Toma Caragiu” (1996); “Pe cuvânt de cineast” (schiţe, 1995); “Planeta Silvestru” (1998); “Ieşirea la pagina 2681” (2000) şi a semnat regia unor filme ca: “Tufă de Veneţia” şi “Apa ca un bivol negru” – documentar pe l-a lucrat alături de prietenii săi: Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Cătălin Băleanu şi Youssouff Aidaby.
“Teatrul românesc a mai pierdut un artist. Teatrul Nottara a pierdut şi un mare prieten. Petre Bokor rămâne, pentru noi, acel regizor care a ştiut să ne propună texte de mare succes, să facă distribuţii impecabile şi spectacole care s-au jucat sau se joacă ani de zile cu casa închisă. Atmosfera, la repetiţiile sale, era în armonie cu întreaga sa fiinţă, plină de umor, de tandreţe, de entuziasm. Dumnezeu să îi odihnească sufletul în pace!”, afirmă “Cu duioasă aducere aminte” Echipa Teatrului “Nottara”.
De Teatrul “Excelsior” l-a legat o prietenie aparte. A fost unul dintre prietenii de suflet ai maestrului Ion Lucian, fiind foarte ataşat de colectivul Teatrului “Excelsior”.
Practic, inaugurarea noului sediu al Teatrului, în seara de 4 mai 2011, a fost marcată de premiera “Vrăjitorul din Oz”, o comedie muzicală plină de fantezie, culoare şi dinamism, imaginată şi reinterpretată de Petre Bokor, după romanul omonim al lui Lyman Frank Baum. A reuşit o performanţă extraordinară, utilizând muzica originară a lui Harold Arlen, prelucrată de George Marcu. O minune de spectacol, care se joacă mereu cu sălile pline, fiind una dintre piesele de rezistenţă din repertoriul Teatrului “Excelsior”. Sute de copii şi adulţi cu suflet de copil au vizionat acest spectacol, iar în actuala stagiune, ori de câte ori este programat “Vrăjitorul din Oz”, biletele se epuizează cu multe săptămâni înainte de reprezentaţie.
“Miercuri, 30 aprilie, la ora 10.00, când se va juca «Vrăjitorul din Oz», noi toţi cei care alcătuim echipa Teatrului Excelsior vom păstra un moment de tăcere. O reverenţă în faţa celui care a fost Petre Bokor. Dacă o să fiţi atenţi, veţi vedea o lacrimă în formă de inimă, care-l va învălui pe «Vrăjitorul din Oz». Marele regizor ne-a părăsit doar în forma sa fizică, pentru că Petre Bokor va rămâne veşnic în Casa Poveştilor din strada Academiei nr. 28”, anunţă cu tristeţe echipa Teatrului.
Petre Bokor a pornit spre alte lumi, lăsând în urmă oameni dragi, care îl vor păstra pentru totdeauna în inimile lor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.