Tehnocraţia înseamnă un an de suspendare a democraţiei în România

Ceea ce s-a întîmplat în aceste ultime zile în politica românească va fi cîndva o pagină de istorie, în care se va consemna că, la cererea poporului, în România a fost suspendată democraţia cel puţin pentru un an! Expresia acestei alegeri este reprezentată de Cristina Guseth, care a fost votată masiv de Comisia juridică, după care a fost dată afară înainte de a intra în cabinetul de ministru al Justiţiei!

Ea, Cristina Guseth, va fi simbolul acestei Tehnocraţii originale, româneşti, aşa cum Ion Iliescu era cîndva simbolul acelei Democraţii originale, cu doar un partid politic, al său! Acest protocronism politic pare să fie preocuparea istorică a românilor, cu o caracteristică uimitoare, ce se extinde uşor de la politică la orice alt domeniu, aceea de a adăuga ceva al nostru la o invenţie ce aparţine altuia. Ca şi cum, ştiind că nu noi am inventat cuiul, îi punem un mîner, astfel încît să nu ne mai lovim degetele cu ciocanul, şi spunem că e al nostru în întregime!

Pe această linie am fost în stare în acea Democraţie originală să acceptăm ideea unui comunism cu faţă umană. Şi cu ce ne-am ales în viaţă? Exact ca în cîntec: „ce-am băut, ce-am mîncat şi cu ce am strîns în braţă”! În rest, la fiecare 4 ani am luat-o de la capăt, prelungind o agonie de care puteam să scăpăm mult mai repede!

Acum, cu ajutorul lui Klaus Iohannis, de naţionalitate germană, dar român de-al nostru, experimentăm şi Tehnocraţia originală, una get-beget românească.

În sensul corect, Tehnocraţia este definită ca „orientare sociopolitică adeptă a formei de guvernare prin intelectualitatea tehnico-ştiinţifică”. Etimologic, cuvîntul ar veni tot din greaca veche (de unde altundeva?), de unde provine şi Democraţia. Astfel, TEHNOCRAŢIE = „techne” – artă, „kratos” – putere, dar cuvîntul „techne” însemna „meşteşug”, adică „facerea” lucrurilor după anumite reguli! „Techne” a dus în timp la cuvîntul „tehnică”, devenind apoi domeniul specific „tehnicienilor”, numiţi generic, la vîrful unor meserii, „ingineri”: inginer electronist, inginer agricol etc. Generalizînd, Tehnocraţia a devenit domeniul dominat de tehnocraţi, adică de „specialiştii diferitelor meserii”! Cu alte cuvinte, TEHNOCRAŢIA înseamnă „puterea tehnicienilor”, spre deosebire de „Democraţie” (în greaca veche, demos – popor, kratos – putere), care înseamnă „puterea poporului”!

După cum se vede, drumul spre înţelegerea cu adevărat a Tehnocraţiei nu este chiar aşa de simplu nici măcar pe tărîmul etimologiei! Văzînd însă lucrurile în profunzime, observăm că în cuvîntul Tehnocraţie nu există nici măcar o urmă de politică! Dacă ne întoarcem la etimologie, cuvîntul „politică” vine din ngr. „politikós”, derivat, la rîndul său, din „polis” – oraş, cetate. Sintetizînd, „politica” este expresia voinţei exprimate de cetate, deci de voinţa tuturor oamenilor, pe cînd Tehnocraţia este strict „domeniul specialiştilor”, în care omul de rînd nu are ce căuta!

Mulţi se vor întreba la ce ne folosesc astfel de divagaţii savante într-o discuţie despre politică, la care, nu-i aşa?, se pricepe toată lumea! Răspunsul este cît se poate de simplu: ne foloseşte! Ca să ne putem stabili orizontul real de aşteptare, să ştim ce ne aşteaptă la capătul unei opţiuni, astfel încît să nu ne trezim în trenul care ne duce la Iaşi, noi dorind, de fapt, să ajungem la Timişoara!

Rezumînd, Democraţia este accesibilă tuturor, în timp ce Tehnocraţia se adresează doar specialiştilor! Desigur, „democraţie” nu înseamnă că tot poporul este la putere, ci că tot poporul decide CINE este la putere! Cînd poporul, în integralitatea sa, se exprimă, el îşi manifestă preferinţe DIFERITE, de aici rezultînd orientări, ideologii şi chiar formaţiuni politice diferite! Între acestea, el, prin numărarea voturilor, decide care dintre acestea a întrunit sufragiile unei pături mai mari din popor. Asta e toată filosofia democraţiei.

În schimb, Tehnocraţia este un domeniu specializat, accesibil doar „meseriaşilor”, ei între ei stabilind ierarhiile, poporul aflînd doar opţiunile lor. Cînd deciziile lor ies din tiparele rigide ale specialiştilor, se întîmplă ca la audierile din Parlamentul nostru, cînd era gata-gata ca o ingineră să fie numită ministrul Justiţiei, generînd acel scandal monstruos care avea drept rădăcină exact nerespectarea rigidităţii ştiinţifice, în care un inginer electronist nu avea cum să fie prezentat ca specialist în domeniul juridic! Vedeţi, în Tehnocraţie nu poţi lua un inginer dintr-un domeniu şi să-l pui să conducă alt domeniu în care nu are competenţă!

În Democraţie se poate: actorul Arnold Schwarzenegger, prin voinţa poporului, a devenit guvernator! În Tehnocraţie se întîmplă ca în cazul Cristinei Guseth! Arnold este adulat de poporul care l-a ales să „guverneze”, în timp ce Cristina este umilită şi batjocorită de adevăraţii „meseriaşi” din lumea Justiţiei.

Dacă tot am luat-o razna, să mergem şi mai departe, pînă în urmă cu 2400 de ani, cînd Platon scria celebra sa lucrare „Republica” (Πολιτεία). El identifica 4 forme de organizare a cetăţii: Timocraţia, Oligarhia, Democraţia şi Tirania. Nu vă speriaţi şi citiţi mai departe ce zice Platon, căci vă veţi regăsi cu toţii printre rînduri. „Republica” lui Platon este, de fapt, utopia căutării statului ideal, o utopie care se află în mintea noastră şi acum. Numai că, la fel ca Platon, cu fiecare încercare ne convingem că un stat ideal nu există! Drept consecinţă, cele 4 forme de guvernare sînt, de fapt, injuste, regresînd exact în ordinea descrisă de Platon. Între ele, aşa rea cum este, DEMOCRAŢIA pare a fi cea mai bună pentru că oamenii decid asupra destinului lor. În celelalte – nu!

E ceva aici care are mare legătură cu ce trăim noi în aceste zile în România! Pentru a înţelege unde este această legătură, e nevoie de cîteva observaţii asupra celor 4 forme de guvernare descrise de Platon. Iată un scurt rezumat al lor:

– TIMOCRAŢIA ar fi acea cetate condusă de oameni care pun mai presus de orice ONOAREA, derivată din exploatarea modelelor din istorie, pline de acte de vitejie, de curaj şi de demnitate. Orice fisură a acestor principii morale generează pasiunea bunăstării şi posesiunii. Pentru amănunte, v. Platon – „Republica”, 545c – 550c.

– OLIGARHIA este cea care rezultă din decăderea din Timocraţie, prin depărtarea de onoare şi apropierea de bunăstare. Se ajunge astfel la nedreptatea provocată de diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie şi, implicit, la conflictul dintre cei bogaţi şi cei săraci, cîştigat de cele mai multe ori de cei cu avere uriaşă, oligarhii.

– DEMOCRAŢIA vine din răsturnarea Oligarhiei, mai exact în momentul în care tensiunile dintre săraci şi bogaţi se acutizează atît de mult, încît săracii cîştigă în final bătălia, instaurînd acest tip de societate care acordă libertăţi tuturor oamenilor, inclusiv acela de a decide cine conduce statul democratic! Despre cetatea democratică şi omul democratic, v. Platon – „Republica”, 555b – 558c.

– TIRANIA este treapta maximă a libertăţilor acordate de Democraţie, moment în care aceasta degenerează, devenind extrem de violentă tocmai pentru a reuşi să limiteze acele libertăţi! Acum apare demagogul, cel care este corupt de Puterea dată de libertăţile democratice şi, înconjurîndu-se de un mic grup de susţinători, cărora le oferă privilegii, devine tiran, punînd mîna pe Putere în numele Democraţiei pe care tocmai a anulat-o!

Aici, în această etapă, apare sugerată prima oară ideea de Tehnocraţie, căci tiranul îi prezintă pe cei din jurul lui ca fiind specialişti, oamenii cei mai potriviţi să conducă cetatea. Chiar el, Tiranul, nu vine din senin, ci apare cocoţat pe umerii democraţiei, se bazează pe libertăţile mulţimii şi, prin demagogie, deturnează aceste libertăţi în interesul lui ascuns, acela de a stăpîni cu mînă forte Cetatea!

Nu întîmplător, exact în „Republica” lui Platon ne povesteşte Mitul Peşterii (Cartea a VII-a), bine cunoscut multora, în care oamenii dintr-o peşteră nu au văzut decît „umbra lucrurilor”, fără a cunoaşte nici lucrurile, nici lumina soarelui care le proiecta umbra pe un perete. Dacă unul dintre ei ar ieşi din peşteră şi ar vedea soarele, apoi s-ar întoarce la ai lui şi le-ar spune că s-au înşelat şi că s-au lăsat pradă deşertăciunii, el ar fi ucis, căci semenii lui n-ar accepta că au trăit doar cu iluzia lucrurilor adevărate şi ar rămîne să trăiască mai departe în acea „locuinţă-închisoare”!

Pornind de la această parabolă, putem spune că una dintre cele mai mari jigniri aduse omenirii o reprezintă „corectitudinea sondajelor de opinie”! Faptul că întrebînd 1.000 de persoane poţi afla cu o marjă foarte mică de eroare cum gîndesc zeci de milioane de oameni este înfiorător, căci asta arată cît de limitată este libertatea de gîndire a oamenilor, aceştia intrînd, fără să-şi dea seama, într-un tipar uniformizator, deşi fiecare om în parte crede că exprimă propriul gînd! În acest şablon de gîndire îşi află originea MANIPULAREA prin dezinformare sau, mai exact, prin informaţia dirijată!

Cînd MANIPULATORUL îşi dă mîna cu DEMAGOGUL, democraţia însăşi este în pericol, căci esenţa ei este libertatea de gîndire a fiecăruia, iar suma opţiunilor îl instaurează pe cel care va deţine Puterea. Cînd demagogul începe să enunţe promisiunile populiste, înseamnă că deja are un plan de manipulare, astfel încît lumea să creadă că el spune adevărul. Totul pînă cînd îşi vede sacii în căruţă!

Acum, cu acest tablou înfricoşător în faţă, să ne aducem aminte ce s-a întîmplat în aceste zile. 30.000 de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta pentru atitudinea autorităţilor faţă de tragedia de la Colectiv. A doua zi, totul era deturnat în scopuri politice şi, deşi nici unul dintre tinerii din stradă nu bănuia, protestul a devenit arma cuiva pentru instaurarea „Guvernului Meu”! Naivi, cei din stradă, deşi se vedea de la o poştă că protestul nu mai era al lor, au început să strige fie lozinca lui Băsescu cu 300 de parlamentari, fie sloganul preferat al lui Iohannis cu „fără politicieni”.

Cînd şi-au dat seama era prea tîrziu, căci, deşi totul a început ca urmare a unei tragedii, finalul l-a găsit pe Iohannis rîzînd larg, instalîndu-i cu mîna lui pe oamenii lui Băsescu prin ministere, trecînd în aceeaşi seară de mai multe ori prin faţa gărzii de onoare! Toţi cei care au deturnat protestul iniţial şi-au văzut îndeplinit planul, iar cei care au declanşat toată mişcarea au rămas, ca de obicei, cu buza umflată! La fel ca la Revoluţie, la fel ca după Piaţa Universităţii.

Acum, nu mai rămîne decît ca Tehnocraţia să se pună bine pe picioare, politica să devină iarăşi pretext pentru abuzuri şi condamnări, oamenii să se obişnuiască iarăşi cu frica şi, evident, încă vreo două decenii de speranţă că se va mai putea îndrepta ceva. Paradoxal, veţi vedea că poporul îi va cere tot celui care a instalat tirania să construiască o „democraţie adevărată”!

Tot de la Platon, oamenii ar fi putut afla că „nu e treaba căldurii să răcească”, adică nu-i poţi celui care deţine Puterea să renunţe la ea! Sigur, într-o zi, tirania va atinge culmile exceselor, cei din preajma conducătorului vor ajunge să fie urîţi şi oamenii se vor întoarce în stradă, numai că şi atunci se va întîmpla la fel ca acum şi ca totdeauna, după care vom lua totul de la capăt. Aşa cum s-a întîmplat şi după cele 7,4 milioane de voturi.

Nici nu vedem, în acest timp, că, după perdelele Puterii, cineva rîde în hohote de noi toţi, fie că sîntem de stînga, fie că sîntem de dreapta, căci Tirania nu are mîini, ci numai interese personale! Noi, oamenii ăştia mulţi, nu facem parte nici din familia celui Puternic, nici din clanul său de prieteni. Sîntem doar o permanentă masă de manevră, căreia, din cînd în cînd, i se dă cîte un cap de Moţoc. Acum ni s-a dat capul Cristinei Guseth, ca şi cum asta ar fi cerut tinerii frumoşi şi liberi, care se uită acum la TV şi se miră că, în locul momentelor de reculegere, „Guvernul Colectiv” s-a pus pe petrecere şi pe festivităţi cu fanfară şi onoruri.

P.S. Chiar aşa, de ce s-a băut şampanie cînd a fost instalat „Guvernul Colectiv”? Era ceva de sărbătorit sau ceva de pomenit?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.