Televiziunile ne-au făcut pe toţi ciocli la căpătîiul Mărioarei Zăvoranu

Cîteva sute de oameni au stat ore întregi la poarta cimitirului „Eternitatea” în ziua înmormîntării Mărioarei Zăvoranu, mama năbădăioasei Oana. Oamenii ziceau că au venit să aducă un ultim omagiu decedatei, însă, de la o poştă, se vedea că ei veniseră, de fapt, să vadă de aproape ce văzuseră ani de zile doar la televizor!

Resortul care i-a adus acolo nu era nici pe departe sentimentul de compasiune faţă de Mărioara Zăvoranu, ci emisiunile acelea oribile realizate de Mădălin Ionescu, Simona Gherghe sau Dan Capatos, care, la ore de maximă audienţă, din foamea de rating, au pus-o pe decedată să se bălăcărească într-un mod inimaginabil cu fiica sa, Oana Zăvoranu.

Am căzut şi eu în acest păcat, uitîndu-mă fascinat cum mamă şi fiică parcă jucau rolurile unor personaje dintr-un film de groază. Acum, îmi pare rău că am fost martor la astfel de scene, că am contribuit la creşterea ratingului prin preocuparea aceasta nefirească de a privi pe gaura cheii, prin intermediul ecranului, la această scenă în care nu aveam ce să caut. Şi mă întreb acum: de ce a trebuit să fiu provocat să-mi bag nasul unde nu-mi fierbea oala? Acolo, între Zăvorance, se consuma o dramă de familie, ca atîtea altele din lumea aceasta în care trăim, generată de averea lor, de resentimentele din trecutul vieţii lor. Cu alte cuvinte, era o chestiune ce ţinea de intimitatea unei familii, adică de un teritoriu în care, potrivit legii, dar şi bunului-simţ, noi, străinii, nu avem de ce să intrăm!

Toate scenetele din cazul Zăvorancelor se întîmplă zilnic în mii de case, unele duc la crime, la sinucideri sau la gesturi dramatice ori la tragedii colosale, însă toate se consumă acolo, între pereţii caselor celor implicaţi. Ce ar însemna ca, din raţiuni generate de acelaşi blestemat rating, televiunile să le prezinte pe toate? Oare, ar mai rămîne vreunul dintre noi sănătos sau am lua-o razna cu toţii?

Cineva ar putea să mă întrebe: cum naiba, tocmai tu, care ai stat sute de ore pe ecran vorbind despre Elodia, sari acum de fund în sus? Simt nevoia să răspund, căci în acel caz, la fel de celebru, era vorba despre investigarea unei crime, de un dosar întocmit prost de către procurori, de susţinerea prezumţiei de nevinovăţie şi de spectrul unei erori judiciare pe care am încercat, împreună cu alţi colegi, s-o împiedic. Dar, în linii generale, au dreptate şi cei care m-ar acuza, căci, în mod normal, nici acolo nu ar fi fost treaba noastră să ne băgăm nasul, ci a autorităţilor! Dacă ele şi-ar fi făcut treaba în mod convingător, noi, gazetarii, ar trebui să ne limităm la teritoriul ştirii, nu să intrăm în viaţa privată a unor oameni cu care nu aveam nici o tangenţă pînă atunci.

De altfel, şi în cazul scandalului dintre Zăvorance, autorităţile de reglementare a audiovizualului ar fi trebuit să intervină de la început şi să atragă atenţia televiziunilor că scandalurile televizate depăşiseră de mult ceea ce se numeşte „interesul public” şi că intraseră pe domeniul „vieţii private”, care ar fi trebuit să fie protejată chiar dacă părţile implicate ar fi fost de acord să iasă pe ecran cu toate rufele pentru a le spăla în faţa noastră!

În ultimele zile, Oana Zăvoranu a văzut pe pielea ei care sînt consecinţele acestor scandaluri publice, văzînd reacţia vehementă a telespectatorilor, care o acuză pe nedrept că ar fi grăbit sfîrşitul mamei ei, grav bolnavă. Sigur, calculele sale au fost greşite, crezînd că mediatizarea războiului cu mama sa îi va rezolva mai uşor şi mai repede problema averii familiei, căci escaladarea publică a scandalului n-a făcut altceva decît să radicalizeze tensiunile din familia lor. Pînă la urmă, averea îi revine integral după moartea mamei sale, ceea ce s-ar fi întîmplat şi dacă noi nu am fi aflat nimic despre relaţiile lor. Ce a cîştigat Oana Zăvoranu după tot circul de la TV în afară de faptul că acum este văzut ca diavol? Evident, nimic, aşa cum, din fericire, a constatat şi ea măcar acum, cînd şi-a dat seama că nu e bine să alimenteze şi cu ocazia înmormîntării mamei ei dorinţa televiziunilor de a face ratinguri uriaşe, nelăsînd curioşii să intre în cimitir şi, pentru prima oară, lăsînd televiziunile la poartă.

Dar sutele de oameni care erau la poarta cimitirului se considerau îndreptăţiţi să fie şi ei la căpătîiul decedatei, din simplul motiv că fuseseră martori la toate scandalurile televizate, iar televiziunile, văzînd că sînt şi ele ţinute la poartă, au prezentat ore întregi această imagine, ca o răzbunare pentru că, tocmai acum, la finalul poveştii Zăvorancelor, se văd excluse din miezul evenimentelor!

Unde ne duce insistenţa aceasta de a vedea la faţa locului o dramă cu care nu avem nimic de-a face? Ce căutăm noi acolo unde, din decenţă, ar trebui să fie doar cei apropiaţi de familia mortului?

Dacă nu ne vom vindeca de pasiunea aceasta morbidă, vom cere să se schimbe legile şi să oblige televiziunile să ne dea în direct cum cineva îşi zboară creierii, cum se zvîrcoleşte în ştreang sau cum pluteşte în aer cînd este lovit de o maşină! Animalitatea din noi ar fi satisfăcută, curiozitatea ne-ar genera senzaţii fericite, adrenalina ar ţîşni din noi în extaz… Dar minţii noastre, creierului nostru, sentimentelor noastre nu ne gîndim să le dăm satisfacţie? Pentru liniştea noastră nu sîntem dispuşi să ne protejăm în faţa unor astfel de şocuri?

Iată de ce, fără a aprecia în vreun fel vorbele grele rostite de Oana Zăvoranu despre mama ei, afirm că vinovaţii principali de acest derapaj din ultimele zile sînt cei care au decis ca scandalul din familia Zăvoranu să devină subiect de presă. Dacă s-ar fi consumat acolo, în intimitatea familiei, sutele de oameni care s-au îngrămădit duminică la cimitirul Eternitatea ar fi rămas în casele lor, îmbrăţişîndu-şi copiii sau, dacă le face plăcere şi vor să joace dur, ameninţîndu-i că îi vor dezmoşteni! Altfel, ori de cîte ori vor fi tensiuni în famiile lor, îşi vor vedea copiii strigînd: „Aha, lasă că mă duc eu la televiziune şi te fac de rîs!”. Şi, de dragul ratingului, totdeauna, după uşă, se vor afla Mădălin Ionescu, Simona Gherghe sau Dan Capatos, dispuşi să transmită totul în direct, la o oră de maximă audienţă!

P.S. Chiar acum, cînd scriu finalul acestui articol, televiziunile prezintă violenţele de la poarta cimitirului, generate de sutele de curioşi de la poartă, care îşi cer „dreptul” de a vedea de aproape cum coboară sicriul în mormînt. Şi Oana încă nu a apărut! N-am nici o îndoială că vom vedea şi acele scene în orele următoare. Doamne, să vezi ce rating TV şi ce distracţie pe popor!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.