Terorişti faimoşi şi lupte crâncene cu armate inamice la Hunedoara

În Hunedoara au fost terorişti echipaţi ca în filme şi s-au dat lupte crâncene între armată şi… În Hunedoara se trăgea de trei nori pe zi, câte 15 minute la ore fixe.

Focuri de armă la fiecare schimb de…tură

Preluarea puterii în 22 decembrie 1989 în Hunedoara a fost una fără evenimente deosebite. S-a intrat în sediile PCR şi ale Consiliului Popular (Primărie), s-au aruncat pe ferestre portretele cu tovarăşu şi tovarăşa, s-au aruncat inerentele cărţi „roşii” din incinte, iar un lider comunist local a fost forţat în balconul primăriei să strige „Jos Ceauşescu”. Cu asta s-a terminat totul. Cine a fost mai iute de picior şi mai tare de gură a devenit şeful FSN-ului local, au fost alcătuite echipe mixte militari-gărzi patriotice care să apere Poşta, Gara, CEC-ul, Primăria şi alte instituţii de teroriştii de care s-a auzit la televizor. Cam asta a fost tot, în ziua de 22 decembrie 1989.
Ce a urmat a fost însă ceva mai interesant. Timp de aproape 4 zile, la ore fixe, 23.00, 6.00 şi 15.00 începeau focuri de arme uşoare. Care durau maxim 15 minute. Titurile de armă (cine a făcut armata şi-a dat seama că nu era vorba de un schimb de focuri şi că se „trăgea” doar dintr-o singură parte. Sau dintr-o singură tabără). Paradoxal, cetăţenii nu s-au alarmat. Poate şi pentru că focurile de armă se auzeau undeva de după dealurile din afara oraşului. Sau poate pentru că erau obişnuiţi ca la orele respective să audă sinistrul suierat al sirenelor combinatului. În Hunedoara, ca şi în alte centre cu combinate foarte mari şi unde se lucra în 3 schimburi, sirenele anunţat la „fără zece” intrarea muncitorilor în schimb, şi la „fix”, ieşirea din schimbul anterior. La orele 6.00 sirena (cu sunetul cel mai sinistru posibil) suna „deşteptarea”.

Terorişti „made” „Fantomas”, „Pancho Villa” şi „Rambo”

Evident, nimeni nu ştia cine trage şi în cine. Se bănuia doar, şi poveştile curgeau gârlă. Multe din acestea erau povestite în locuri publice de către „cei implicaţi”. Astfel, la barul Tosca (un local la modă spre sfârşitul anilor ’80 , frecventat în special de tineri) apărea în zilele de 25 şi 26 decembrie un luptător din gărzile patriotice. Care povestea cum au decurs luptele cu teroriştii. „Noi cei din gărzi eram îmbrăcaţi în uniforme care nu ni se potriveau, casca ne cădea pe ochi şi lopţica de infanterie făcea zgomot când atingea patul AKM-ului. Eram pradă uşoară pentru că din cauza ţinutei făceam zgomnot mare chiar dacă hne târam pe burtă. Teoriştii aveau combinezoane negre mulate pe trup, erau mascaţi şi aveau cartuşiere în diagonală pe corp şi pe mâni şi aveau pistoale ciudate în fiecare mână. Nu făceau zgomot deloc şi deotată ne trezeam cu ei în faţă. Trăgeau din toate poziţiile” – cam ala suna povestea vice-comandantului de gardă patriotică. Unii l-au crezut, dar cei mai mulţi, nu. Prea era o combinaţie de „Fantomas”, „Pancho Villa” şi „Rambo I” în descrierea teroriştilor, iar expresia „trăgeau din toate poziţiile”, era deja consacrată şi îi aparţinea lui Ion Iliescu. Este adevărat, avea mult credit pe atunci. În plus, deşi „teroriştii” erau prezentaţi ca nişte supermanni, în tabăra gărzilor patriotice nu se auzise de niciun mort sau rănit. Dar, respectivele poveşti trebuiau spuse pentru a fi „acoperite” focurile de armă care – s-a descoperit mai târziu – erau provocate de dispozitivele electronice care au existat în majoritatea oraşelor mari din România şi care au fost utilizate pentru diversiunile de după 22 decembrie. Oricum, povestitorul şi alţi ortaci de-ai lui şi-au primit răsplata şi au avansat foarte repede în ierarhiile combinatului din Hunedoara după ce lucrurile s-au mai aşezat.

Glorioasa armată română…

În afară de povestitori, şi presa a avut o contribuţie „interesantă” în explicarea evenimentelor din perioada 23-26 decembrie 1989. Astfel, într-un articol din „Cuvântul Liber” (fostul „Drumul Socialismului”, apărea următoare ştire: „gloriasa armată română cot la cot cu vitejii muncitori din gărzile patriotice, după lupte crâncene de pe Valea Streiului au respins inamicul dincolo de pădurile Haţegului”. O ştire care iarăşi a prins la unii, dar nu a putut să păcălească pe cei mai mulţi. Pentru că „ştirea” avea două mari probleme: nu spunea cine este inamicul; în al doilea rând, marea victorie şi rezultatul ei, „împingerea inamicului dincolo de pădurile Haţegului” ţinea de domeniul absurdului. Dincolo de Haţeg nu era o altă ţară, era tot România, era tot judeţul Hunedoara. Rezulta că „inamicul” a fost împins înspre Petroşani. Ce s-a „întâmplat” acolo cu „inamicul”, tăcere totală. Trecem peste faptul că ştirea nu ne spunea nici măcar efectivele celor două tabere şi nici numărul victimelor. Dar au fost „lupte crâncene”. A doua zi, o altă ştire „tare”: „Două elicoptere cu terorişti arabi (o ştire ceva mai deşteaptă, pentru că identifica teroriştii) au fost doborâte pe Dealul Călanului de către militarii din unitate de rachete de lângă Hunedoara”. Această ştire a fost crezută doar câteva ore de către multă lume, până când la TVR a apărut un ofiter surescitat care îl înjura pe Ceauşescu pentru că dăduse ordin în luna octombrie să fie scoase (şi mutate) focoasele de la rachetele din Hunedoara. Respectivul făcea apeluri disperate ca focoasele să fie aduse înapoi la unitate pentru ca hunedorenii să se poată apăra. După ce s-a aflat că şi acestă ştire era o gogoaşă prefabricată, ziarul judeţean a devenit inamicul nr. 1 al hunedorenilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Lucian Gheorghiu 3052 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.