Totul despre Premiile Brâncoveanu

Despre ceremonia în cadrul căreia au fost desemnate Premiile Brâncoveanu atribuite de Fundaţia Alexandrion şi cotidianul.ro s-a relatat pe larg atât în paginile noastre, cât şi în mass-media. În cele ce urmează oferim detalii legate de: sculptura dăruită premiaţilor; distincţia specială decernată de Fundaţia Alexandrion Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi ceilalţi şapte laureaţi ai primei ediţii a acestor premii.

Miercuri seara, într-un decor mirific, în care apropierea sărbătorilor de iarnă este marcată într-un stil rafinat, ce a sublimat cu brio sărbătoarea noastră, la Palatul Mogoşoaia s-au decernat Premiile Brâncoveanu, eveniment pe care acad. Dumitru Radu Popescu l-a definit drept manifestarea culturală a anului. Au fost prezenţi, reprezentantul special al Patriarhului Daniel, membri ai corpului academic şi universitar, reprezentanţi ai mediilor artistice, scriitori, ziarişti etc. Înainte de toate, ar trebui spuse câteva cuvinte despre premiul propriu-zis primit de fiecare dintre laureaţi. Este vorba de lucrarea din bronz realizată de sculptorul Ioan Bolborea ce are circa 40 de cm. înălţime, cântăreşte circa8 kgşi îl reprezintă pe domnitorul Constantin Brâncoveanu într-o ipostază specială. Fiecare dintre cele opt lucrări – şapte Premii Brâncoveanu plus premiul special al Fundaţiei Alexandrion – este autentificată şi personalizată.

Juriu de excepţie – premii de excepţie

Prestigiul premiilor este conferit totdeauna de anvergura instituţiilor care le acordă, de tradiţia abordărilor proprii şi de valoarea juriilor care iau deciziile. De aceea preocuparea Fundaţiei Alexandrion este să păstreze un nivel ridicat al celor cărora li se acordă premii anuale, solicitând unui juriu exigent şi prestigios să ia deciziile nominale. Din juriul Premiilor Brâncoveanu – 2014 au făcut parte personalităţi de cel mai înalt prestigiu ale culturii şi vieţii publice din România zilelor noastre. Îi avem în vedere pe renumitul istoric al modernităţii româneşti, acad. Dan Berindei, pe prozatorii reprezentativi ai culturii române postbelice, acad. Dumitru Radu Popescu şi acad. Augustin Buzura, pe cunoscutul şi critic literar al ultimelor decenii, prof. univ. dr. Eugen Negrici, pe cercetătorul de înaltă competenţă Magdalena Popescu Bedrosian, pe publicistul de notorietate Adrian Majuru şi, cu voia dvs., cel ce semnează mai jos. Secretariatul juriului a fost asigurat de unul dintre cei mai prestigioşi specialişti în analizele de politică externă din cultura noastră, Dumitru Constantin. Într-o atmosferă de preocupare pentru a propune spre recunoaştere valori de vârf, cu receptivitate faţă de argumente şi cu sentimentul responsabilităţii de a conferi Premiilor Brânconveanu cât se poate de largă apreciere, juriul a dat soluţiile cele mai potrivite pe lista de premii acordate de Fundaţia Alexandrion.

Prof.univ. Andrei Marga

DE CE PREMIILE BRÂNCOVEANU

NAWAF SALAMEH, Președinte al Fundației ALEXANDRION GRUP

Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu este expresia prețuirii și omagiul nostru pentru personalitatea strălucită a marelui domnitor, martir al creștinătății, proeminent reper moral și făuritor mult prețuit de istorie și cultură românească. Premiile Constantin Brâncoveanu semnifică, totodată, un punct de referință în evoluția Grupului Alexandrion și Fundației noastre.

În istoria României, pentru întreaga cultură și civilizație românească, epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu este una grandioasă, marcată de sârguința și sacrificiul său pentru propășirea țării. Personalitatea sa, excepțională, reunește, în mod tragic, spiritul unui mare patriot, vocația și împlinirea de ctitor și inovator în artă și cultură, evlavia și credința nezdruncinată în Dumnezeu, dăruirea pentru valorile familiei și ale neamului său. Cu încredințarea că este de datoria fiecărui român și bun creștin să se dedice ocrotirii tradițiilor și izvoarelor identității naționale, ne-am pus în slujba acelorași deziderate umanitare și suntem deciși să contribuim, cu mijloacele de care dispunem și cu strădania noastră perseverentă, la opera patriotică de păstrare și transmitere mai departe, în forma sa nealterată, a spiritului peren al valorilor brîncovenești.

Astfel, am denumit cel mai valoros dintre produsele noastre Brancoveanu, reunind valoarea prestigioasă a tradiției, calitatea și savoarea unui produs de mare rafinament și o amprentă autohtonă inconfundabilă. Vinarsul Brâncoveanu a devenit un brand unic, deosebit, respectat, premiat la mari concursuri internaționale și cu o piață externă din ce în ce mai mare. Deasemenea, apreciem că o parte din succesul brandului Brâncoveanu se va întoarce spre cultura din care provine, împlinind astfel, într-o formă inedită, aspirațiile de întemeietor și creator de cultură ale marelui voievod Constantin Brâncoveanu.

Acestea au fost premisele organizării Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu. Decernarea premiilor, în domeniul istoriei, artelor și arhitecturii, se va desfășura anual în urma deliberărilor unui juriu constituit din personalități academice și din lumea artei. Premiile Brâncoveanu vor fi reprezentate de o lucrare originală a sculptorului Ioan Bolborea și de o sponsorizare, ca o contribuție pentru un proiect: fie editarea unei cărți, fie pentru o cercetare sau pentru o lucrare artistică. Premiile Constantin Brâncoveanu sunt concepute pe fundamentul convingerii noastre că ele se vor menține pentru ani mulți de acum înainte și că vor contribui la recunoașterea valorilor românești, la consolidarea lor, la continuarea ctitoriilor începute de Familia Brâncoveanu în spațiul culturii române.În acest mod, chemându-vă alături de noi în materializarea acestei inițiative, ne îndeplinim o înaltă datorie față de figura ilustră a domnitorului martir, ca nobil semn de respect față de idealurile pentru care Constantin Brîncoveanu a sacrificat totul, inclusiv propria viață!

PREMIUL SPECIAL AL FUNDAŢIEI ALEXANDRION

Patriarhul Daniel, Pentru actul său de profundă rezonanță spirituală și patriotică de marcare a Anului Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni

„Domnitorul martir Brâncoveanu – simbol al dăruirii jertfelnice și totale față de Dumnezeu și neamul românesc”

Pentru conștiința creștină și națională a poporului român, Domnitorul Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) rămâne un simbol al dăruirii jertfelnice și totale față de Dumnezeu și de neamul românesc, un reperviu al curajului mărturisirii credinței în Hristos și al demnității naționale. El a fost un adevărat om de stat, diplomat înțelept și vizionar în politica promovată într-un context internațional extrem de dificil, marcat de presiuni multiple și interese antagonice ale marilor puteri. În condițiile dificile din acea perioadă istorică, domnitorul român a urmărit consecvent interesele țării Românești, dovedind înțelepciune, echilibru și capacitate de a evalua nuanțat legăturile cu diferitele puteri din acea vreme.

Sfântul Constantin Brâncoveanu, ctitor de lăcașuri sfinte în țară și peste hotare, iubitor al patrimoniului cultural românesc, al artei specifice Tradiției românești, apărător al vieții bisericești ortodoxe din Transilvania și din Patriarhiile Răsăritene și, mai presus de toate, martir pentru credința creștină, rămâne în memoria sufletului românesc ca o figură luminoasă de mărturisitor al credinței trăite întru Hristos și de promotor al valorilor specifice patrimoniului și culturii creștine românești.

(Din cuvântul rostit de Patriarhul Daniel la deschiderea Simpozionului Național „Constantin Brâncoveanu și contribuția lui la sporirea patrimoniului cultural, educațional, spiritual și social-filantropic al țării Românești, în contextul european al veacului al XVIII-lea”, București, Palatul Patriarhiei, 22 mai 2014)

SECŢIUNEA CARIERE

Dinu C. Giurescu, pentru întreaga activitate

Strălucit reprezentant al unei dinastii de istorici

Dinu C. Giurescu aparține unei dinastii de istorici membri ai Academiei Române. Bunicul și tatăl său l-au premers, afirmându-se pe primul plan în istoriografia epocii lor. Domni sa se numără printre ce mai de seamă istorici din generația sa. Deși drumul său științific a cunoscut destule piedici, el s-a ilustrat și în vremurile neprielnice ale dictaturii totalitare, dar când a considerat că excesele nu mai puteau fi îngăduite, el s-a desțărat.

După răsturnarea regimului dictatorial, a revenit, reluându-și vechea poziție. Ales succesiv membru corespondent și apoi membru titular al Academiei Române, din aprilie 2014 i s-a încredințat mandatul de vicepreședinte al înaltului for. Activitatea sa științifică a fost remarcabilă. Ca și tatăl său, a realizat lucrări referitoare la multe perioade ale istoriei naționale, în ultimul sfert de veac dedicându-se însă mai ales istoriei recente. Academicianului Giurescu i se datorează întocmirea volumelor IX și X din tratatul Istoria românilor. Pentru întreaga sa activitate, pentru opera sa și valoarea ei, pentru dăruirea sa către țară și națiune, juriul a hotărât să i se confere premiul Brâncoveanu la secțiunea Istorie.

Acad. DAN BERINDEI

SECŢIUNEA ARTE

Tudor Gheorghe, pentru spectacolul „Anotimpurile mele”, 2014

Artistul care s-a născut cântând

Sunt sigur că Tudor Gheorghe s-a născut cântând! Şi ascultând, desigur, și corul părinților, neamurilor, consătenilor, care se întrebau, îmbătați de lirism, care floare înfloare seara, noaptea, pe răcoare? Când Tudor Gheorghe ajunsese cu capul, mereu înainte, doar până la brâu în lumea din Podari, deja aflase din cântecele sătenilor, că floarea care înfloare seara, noaptea, pe răcoare, este floarea dragostei, floarea magică a fericirii!

Tudor Gheorghe cântă și astăzi iubirea, căci n-o să aducă laude urii, fiindcă istoria a rămas aceeaşi, scrisă pe șervețelele maleabile și ductile, aflate la dispoziția țărilor cu instincte, porniri și impulsuri care le scot în evidență propria lor valoare, capabile să dobândească spații nelimitate – fiecare pentru sine! Tudor Gheorghe, de ani de zile – de secole! – duce mai departe duhul infailibil al cântecului românesc! Prin Bihor, Maramureș, Iași, Suceava, Tulcea, Banat, Târgu Mureș, Brașov, Mehedinți, Tudor Gheorghe, peste tot, este acasă…

Într-o istorie scrisă pe șervețele, Tudor Gheorghe probează un paradox fericit – al culturii care a rezistat prin Tudor Gheorghe! E cineva, în România, care poate recita mai multe versuri din creația populară și din literatura Română ? Este cineva care a pus pe note mai multe poeme decât Tudor Gheorghe ?

Acad. DUMITRU RADU POPESCU

SECŢIUNEA CARIERE

Mircea Albulescu, pentru profesionalismul și dăruirea cu care slujește teatrul românesc

Uriașul actor de teatru şi film

Mircea Albulescu este un uriaș actor de teatru și de film, o personalitate importantă a culturii românești de după ultimul război. În teatru are creații cu totul și cu totul memorabile, care au devenit repere în istoria teatrului nostru. În Troilus și Cresida, Azilul de noapte și Danton, complexa și dificila creație a lui Camil Petrescu, a făcut roluri remarcabile, care au entuziasmat deopotrivă critica teatrală și spectatorii.

În film, Mircea Albulescu a interpretat peste 90 de roluri. Actorul și sălbaticii, Înghițitorul de săbii, Mihai Viteazu sunt puncte de referință în istoria cinematografiei noastre… Biografia marelui actor ar fi incompletă dacă nu am pomeni sutele de roluri în teatrul radiofonic, gen în care și-a susținut, de altfel, și doctoratul. Profesor universitar extrem de iubit, Mircea Albulescu este și autorul a nouă volume de poezie, dintre care, cel intitulat „Pardon” a apărut recent, cu ocazia aniversării actorului la 80 de ani.

Într-un moment în care incultura și-a impus cu autoritate legile ei, Mircea Albulescu este unul dintre modelele artistice și morale demne de urmat, o mare valoare care merită infinit mai mult decât i s-a dat.

Acad. AUGUSTIN BUZURA

SECŢIUNEA LITERATURĂ

Nicolae Breban, pentru întreaga operă

Nicolae Breban și himera marii literaturi

În evoluția romanului românesc, opera lui Nicolae Breban reprezintă un punct de hotar. Acest prozator a spulberat fundamentele realismului tradițional și a produs dovada că romanul poate ființa și fără preceptele constrângătoare ale verosimilului, fără respectul paralizant pentru determinări, cauzalități și motivații socio-psihologice. Dovedind că omul e o ființă imprevizibilă, integral ambiguă și de necuprins în statistici, în formule și tipologii, Nicolae Breban și-a demonstrat totala lui incompatibilitate cu regimul comunist și, dealtfel, cu orice regim care slobozește în lume acele „termite ale reducției” de care vorbea Kundera.

În peisajul literaturii române de azi, cu numeroși scriitori de nișă, atenți, prea atenți la mișcările imprevizibile ale modei și la cerințele pieței, preocupați doar de efectul imediat al cărților lor, Nicolae Breban e o prezență stingheritoare. El se arată a fi un călăreț singuratic cu ochii ațintiți la himera marii literaturi. Breban aparține speciei rarisime a celor care înfruntă, transfigurați de o nobilă sminteală, ridicolul și neîncrederea, în numele unui ideal artistic inconfundabil: acela de a pătrunde în tărâmul necunoscut al ființei.

Prof. univ. dr. EUGEN NEGRICI

SECŢIUNEA LITERATURĂ

Ion Druță, pentru antologia „Vatra blajinilor”

Ion Druță și redefinirea identității Basarabiei

Vatra blajinilor, al cincilea volum editat în România, este o selecție de autor prin care Ion Druță, cel mai important reprezentant al literaturii basarabene, vrea să înfățișeze publicului românesc esența scrisului său.Primele două secțiuni adună povestiri și nuvele compuse de-a lungul a șase decenii de activitate, al căror personaj statornic e țăranul basarabean; „blajin”, primitor, guraliv, ironic, el răzbește prin încercările istoriei în ciuda echipamentului său psiho-moral atât de vulnerabil. Partea III-a, Lupaniada, e o autobiografie a scriitorului și totodată un breviar al istoriei Basarabiei.

Smulsă din Moldova lui Ştefan cel Mare în preajma deceniilor când se forjau conștiința și unitatea națională a românilor, întoarsă, în 1918, pentru un sfert de veac patriei-mamă, înglobată iar pentru o jumătate de secol Ţării Sovietelor, Basarabia își câștigă suveranitatea în 1990, de când se zbate între ofensiva naționalismului local, sechelele rusificării și tensiunea apropierii de România și de Europa.

Ion Druță expune, cu o pătrundere analitică ce ne face să înțelegem, în intimitatea ei, această dramă a unei frânturi de națiune care își caută punctele de sprijin (autohtonia, ancestralitatea, credința religioasă) pentru a-și redefini identitatea.

MAGDALENA BEDROSIAN

SECŢIUNEA ISTORIE

Ion Ghinoiu, coordonatorul Atlasului Etnografic Român, vol. 5, Sărbători, obiceiuri, mitologie, Editura Academiei Române

Artizanul cărților de patrimoniu

Profesorul și cercetătorul Ion Ghinoiu reprezintă modelul savantului care, prin experința și munca sa, oferă un tezaur științific valoros prin conținutul său sintetic și analitic, iar pe de altă parte preferă să trăiască și să lucreze retras în cabinetul de lucru. Atlasul Etnografic Român este una dintre cele mai ample opere științifice din ultimele decenii, alături de colecția de volume dedicate unor teme precum Locuința, Sărbători și obiceiuri, Ceramica etc., cartografiate în detaliu pe regiuni istorice.

Profesorul Ion Ghinoiu a reușit să modeleze o echipă de tineri cercetători la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, alături de care a oferit științei românești atâtea lucrări remarcabile de etnografie, istorie, mentalități, antropologie, patrimoniu imaterial, geografie umană. Spun aceasta deoarece fiecare planșă din Atlasul Etnografic Român reprezintă o suprapunere de hărți și teme care, studiate sincron, oferă o imagine completă despre varietatea patrimoniului istoric românesc.

ADRIAN MAJURU

SECŢIUNEA ISTORIE

Ionel Oprișan, autorul volumului: „Mitul Brâncoveanu în creația populară românească”, editura Saeculum I.O., 2014

„La decapitarea lui Brâncoveanu, marea s-a răsculat și a ars!”

La împlinirea a trei secole de la jertfa voievodului Constantin Brâncoveanu, Ionel Oprișan, emerit cercetător literar și editor, a avut inițiativa să strângă documentele care au depus mărturie în epocă asupra evenimentului și îi dovedesc de atunci persistența în memoria colectivă. Câteva aspecte atrag luarea aminte de la început. Mai întâi varietatea textelor, multe fiind, totodată, și reușite estetice: balade, colinde, vicleimuri, cronici în versuri, legende, teatru popular. Apoi, surprinde aria largă pe care ele au circulat de-a lungul secolelor: bunăoară, o piesă populară pe tema Brâncoveanu se reprezenta pe la 1850 în mediul mineresc din Maramureș. Dar constatarea cea mai de seamă o face I. Oprişan în câteva variante olteano-muntenești, unde balada a suferit mixaje ce-i dau o anvergură și o profunzime neaşteptate. Astfel tema brâncovenească este pusă încă din expozițiune sub semnul biblicului fortuna labilis. În continuare, execuția voievodului e explicată nu doar prin lăcomia trezită de marea lui avuție, ci și prin tentativa de a scoate țara de sub stăpânirea otomană, adăugată refuzului de a-și lepăda credința. Iar în final, când trupul lui ciopârțit e aruncat în Bosfor, marea se răscoală și arde vreme îndelungată însemn de revoltă a universului față de jertfirea unui nevinovat – imagine nemaiîntâlnită în folclorul nostru. Îmbogățită cu astfel de motive spectaculoase, balada lui Brâncoveanu – crede I. Oprişan – își găsește locul printre miturile fundamentale ale spiritualității românești: Miorița, Meșterul Manole, Toma Alimoș, Soarele și Luna.

MAGDALENA POPESCU

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.