Totuna, Bruxelles-ul şi hoardele de refugiaţi

O ştire importantă, care poate schimba în bine mult prea tensionatul context internaţional. Rusia s-a alăturat guvernului de la Damasc împotriva ISIS, mobilizând o puternică flotă militară în Siria. Această mişcare inteligentă şi, până la urmă, solidară cu stabilitatea internaţională poate ameliora, stopa incontrolabilul şi straniul val de refugiaţi spre Vestul Europei. Israelul pare a avea garanţii asupra acestor operaţiuni, care nu i-ar afecta interesele. Statele Unite nu au ripostat asupra acestei intervenţii pe cont propriu. În sfârşit, o breşă pare să se fi deschis în rezolvarea crizei actuale. Atât Statele Unite, cât şi Rusia au vinovăţii istorice în agregarea unor conflicte pe care, fără prea mare efort, ar trebui să le închidă. Transferarea acestora în cadrul UE, cum se întâmplă acum, nu va produce nici dezintegrarea spaţiului comunitar sau a valorilor care îi leagă pe cetăţenii europeni. Cei care văd sfârşitul Uniunii Europene ar trebui să ştie că, fie dacă ne referim doar la istoria recentă, nu există cale de întoarcere. Europa are nevoie de reforme uriaşe, eliminând discrepanţele pe care o clasă politică învechită, tot mai lipsită de legitimitate morală nu le mai poate întruchipa. O dezintegrare a Federaţiei Ruse în contextul propriilor acţiuni din ultima vreme poate fi posibilă, în măsura în care acestea nu vor fi abandonate. Preîntâmpinarea unui asemenea scenariu, al dezintegrării, poate să aducă Rusia într-o altă poziţie, aşteptată realmente de toată lumea.

Cu tot efortul din umbră pentru a crea un spectacol apocaliptic, chiar un veritabil sfârşit al UE, criza refugiaţilor se va rezolva. Societatea europeană este suficient de organizată, inclusiv la nivel birocratic, spre a bloca degenerările posibile majore. Entuziasmul a mii de irlandezi care s-au arătat dispuşi să-i găzduiască pe năpăstuiţi arată faţa Europei creştine şi civice. Cei care au arătat Germania drept salvarea pentru rezolvarea destinelor a milioane de oameni au aplicat o manipulare mai mult decât evidentă. Această criză arată toate vulnerabilităţile Europei care nu vor putea fi depăşite precum încearcă Ungaria. Dacă mii de persoane s-ar afla în faţa acelui gard cu puternic aer de Război Rece, ceea ce probabil deja se întâmplă, cineva va trebui să întindă o mână, fapt care îl face oarecum inutil şi blamabil. În acest caz, Germania, ţările nordice, Franţa ar trebui să ridice nişte ziduri până la cer. Chiar dacă Europa plăteşte prin această criză nota de plată a unor politici prost gestionate de Statele Unite şi Rusia, prin resentimente nu se va ajunge nicăieri. Graniţele Europei nu mai pot fi trecute decât legal, asta va trebui afirmat fără abatere. Şi pentru aşa ceva nu este nevoie de garduri.

Refugiaţii vor trebui să se supună regulilor care guvernează situaţia în care se află. Reguli precise pe care mulţi dintre ei nu par a fi dispuşi să le accepte. Propaganda care a pus în mişcare maşinăria economică a acestui pas pe tărâmul european va trebui demontată printr-o aplicare severă a legilor azilului politic. Pare teribil de suspectă neinvocarea acestora de către cancelariile occidentale, fapt pentru care fenomenul migraţionist se află în plină amploare. Comparaţia cu penetrarea Imperiului Roman poate fi reală în condiţiile în care letargia de la Bruxelles se preocupă doar pe repartiţia refugiaţilor pe ţări. Oamenii aceştia vor în Germania, nici măcar Ungaria sau România, majoritatea neştiind un cuvânt în limba germană.

După cum au fost tratate ţările din Est de către nucleul dur al UE, în cadrul structurilor de la Bruxelles, sunt semne că această criză a refugiaţilor reprezintă un test pe care nu îl vor trece. Unele ţări, printre care Polonia, nu vor decât refugiaţi creştini, ceea este o opţiune cu justificări plauzibile, însă aberantă. Serbia îşi joacă în continuare ca în perioada Războiului Rece rolul de veritabilă ţară de tranzit, încurajând după criterii previzibile acest fenomen de uriaşă manipulare. Cândva, liberalul regim comunist de la Belgrad, pe vremuri, returna Securităţii persoanele nominalizate de către aceasta, cu lejeritate inimaginabilă. Libertatea de la Bruxelles pare a fi cosmetizată precum aceea din Balcani. În spatele acestei migraţii dirijate sunt chiar cei care i-au obligat pe năpăstuiţii războiului şi instabilităţii să pornească la acest drum, probabil fără întoarcere.

România nu ar trebui să ia în calcul decât cererile personale de azil. Refugiaţii care s-ar trezi într-o ţară de care poate nu au auzit, de care nu sunt interesaţi, vor trăi o frustrare care se va răsfrânge în posibila şi necesara lor integrare. Numai aceste cereri, liber consimţite, au legitimitate şi pot fi supuse procedurilor. Formulări gen „cotă de refugiaţi” figurează, probabil, în abordările traficanţilor. Să fie Bruxelles-ul mână în mână cu aceştia?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.