Traficanții caută fisurile fortăreței Europa

În Europa au intrat circa două milioane de imigranți în anul 2015, față de sub 300.000 în anul precedent. Era debutul marii crize a migrației. Anul 2016 a adus o scădere drastică a fluxului migrator, la doar 500.000. În 2017, se înregistrează o scădere la 68% a fluxului, față de primele șase luni ale anului 2016, însă unele rute încep să fie mai aglomerate. Este și cazul celei din Marea Neagră și România. Libia și Turcia rămân principalele „rezervoare“ de migranți veniți din Orientul Mijlociu, Asia și Africa. De aici pornesc marile rute ale migrației spre Europa, marea majoritate traversând Marea Mediterană. Sunt testate însă și rute noi, prin România.

Balcanii de Vest, Europa Centrală și de Est au fost și sunt afectate de rutele cu pornire din Turcia. Apogeul fluxului migrator a fost înregistrat în 2015, când Germania a suspendat aplicarea regulamentului care presupunea trimiterea migranților ilegali în țara prin care au intrat în UE. Milioane de migranți au luat calea Germaniei. Ținta rămâne aceeași și acum – Europa de Vest, doar că rețelele de trafic de imigranți testează noi rute de tranzit prin trimiterea unor grupuri mici, de data aceasta către România. O fac plecând din nordul Turciei, pe coasta Mării Negre, o zonă care nu a mai fost folosită ca punct de plecare și unde măsurile de securitate sunt mai laxe, potrivit presei turce. La finele lunii august, autoritățile turce au reținut 150 de imigranți care plecaseră din Kastamonu către România pe mare, o călătorie de circa 500 de km.

O Europă a gardurilor

De ce testează rețelele de traficanți ruta prin România, mult mai lungă și trecând printr-un stat nemembru al spațiului Schengen? Ruta din Mediterana de Est (traversarea Mării Egee, între Turcia și Grecia) a fost în bună măsură blocată după semnarea acordului Turcia-UE, din martie 2016. Ruta balcanică (din Grecia către Ungaria, în zona Schengen, via Macedonia, Serbia și Croația) a fost blocată prin politica Ungariei de reținere a imigranților și construirea unui zid la frontiera cu Serbia și Croația, în 2015. O măsură similară a fost propusă de guvernul de la Budapesta și pentru frontiera cu România, stârnind atunci protestele Bucureștiului. Și Bulgaria a construit un gard la frontiera cu Turcia, limitând accesul imigranților.
Apoi, fluxul pe ruta din centrul Mediteranei, deși rămâne principala sursă de imigranți, a fost limitat, ca urmare a acordurilor recente dintre guvernul Italiei și guvernul recunoscut internațional al Libiei, precum și prin aplicarea de către autoritățile italiene a unui cod de conduită pentru ONG-urile umanitare care desfășoară operațiuni de salvare în Mediterana. Procurori italieni au început o serie de investigații, pornind de la suspiciunea că aceste organizații ar conlucra cu traficanții libieni, oferind, practic, servicii de „taxi“ pentru migranți.

Spania: scenariu similar celui din Marea Neagră

Nu numai România începe să fie afectată de măsurile luate pentru blocarea rutelor deja consacrate ale migrației din Orientul Mijlociu și Africa de Nord către Europa. La extremitatea vestică a bazinului mediteranean, Spania experimentează același fenomen. Ruta migratorie din Maroc spre Spania înregistrează acum cea mai mare creștere a fluxului de migranți ilegali, fiind considerată mult mai sigură decât ruta din centrul Mediteranei. Spre exemplu, dacă numărul imigranților depistați în România în prima jumătate a anului 2017 (de cinci ori mai mare decât în perioada similară a anului trecut) a fost de 2.474, în Spania au fost înregistrate 10.000 de cazuri (de trei ori mai mult decât în 2016).

Cui îi este frică de Turcia?

Acordul 1:1 Turcia-UE, negociat de Ankara și Berlin, a adus liniște în Europa, însă acum începe să stârnească îngrijorări, mai cu seamă dacă ruta prin Marea Neagră se dovedește viabilă pentru traficanți. Acordul prevede că pentru fiecare imigrant sirian intrat ilegal în UE și reprimit de Turcia, UE se obligă să preia cu forme legale un alt imigrant sirian aflat în Turcia. Ankara a pus și condiția liberalizării vizelor pentru turci până la finele anului 2016 și accelerarea negocierilor de aderare la UE. La un an de la semnarea acordului, guvernul Turciei a anunțat că UE nu și-a respectat angajamentele. Vizele nu au fost liberalizate, iar Angela Merkel a declarat răspicat, în septembrie 2017, că Turcia nu va adera vreodată la UE. În acest fel, acordul UE-Turcia a ajuns o armă de șantaj între Ankara, Berlin și Bruxelles, fiecare „neatenție“ a grănicerilor turci care scapă printre degete câteva sute de migranți în Marea Mediterană sau Marea Neagră fiind un semnal transmis Europei.
Cu toate acestea, numărul de migranți sosiți în Grecia a scăzut spectaculos. Explicația ține de principala clauză a acordului – un ajutor de 6 miliarde de euro pentru ca Turcia să găzduiască peste două milioane de migranți. „Europa nu trebuie să se teamă. Erdogan nu va rupe acordul pentru migrație. Fără sprijinul financiar al Europei nu ar putea gestiona cei două milioane de refugiați“, spunea recent Martin Schulz, contracandidatul Angelei Merkel.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Razvan Ciubotaru 1060 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.