O nenorocire nu vine niciodată singură. Este o veche vorbă românescă, nu am inventat-o noi. Ceea ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti este un punct culminant al unui lung şir de nenorociri. De ieri şi de mai puţin ieri. Sigur că în aceste clipe grele trebuie să ne ţinem nervii tari şi să luăm cele mai bune decizii.
Viaţa unui copil este mai importantă decât orice. Viaţa unui om a fost mai importantă decât orice până când nu a mai valorat nimic. Viaţa unei comunităţi depinde de puterea noastră de a ne solidariza şi depăşi toate antipatiile şi idiosincrasiile. Pentru a pune pe un făgaş rezonabil tot ce avem de făcut. Rapid.
Întrebare: E posibil aşa ceva?
Răspuns: Da!
Am fost târâţi de câţiva ani într-un nimicitor război româno-român. Cei cu Traian Băsescu în braţe, cuget şi simţire. Şi cei pentru care Traian Băsescu nu întruchipează decât fantoma unui postfesenism coafat într-o pseudodemocraţie anticomunistă. Rezultatele se văd. Am fost manipulaţi şi minţiţi în fel şi chip. Rezultatele se simt şi ating tare. Nu doar la buzunar. Am fost isterizaţi să ne războim unii şi acceptăm o clică de parveniţi incompetenţi şi ciocoi puşi pe căpătuială. Rezultatele sunt dezastruoase. Nu trebuie să ai un doctorat cu Ghiţă Ionescu la London School of Economics ca să realizezi idioţeniile promovate cu o condamnabilă seninătate.
Mai deunăzi un important lider PDL (dl Toader, ca să nu rămânem în ceaţă) pomenea de terapia şoc, Balcerowicz şi cum a scăpat Polonia de necazuri în anii ’90. Să pui aşa-zisele măsuri de austeritate ale guvernului Emil Boc în aceeaşi pălărie cu teoriile lui Milton Friedman şi cu ce s-a întâmplat pe alte meridiane (inclusiv cu ceea ce au făcut neoconservatorii lui George W. Bush) este o eroare de fond. Nu intrăm în detalii polemice în aceste zile când de Ziua Marinei preşedintele e huiduit, un copil moare la Olteniţa, alţii sunt arşi la Maternitatea Giuleşti.
Nu mai este timp de evaluări şi remanieri guvernamentale la dată fixă. 1 septembrie, cum era deja preconizat. Orice zi devine o zi pierdută pentru redresarea şi salvarea României. Demiterea guvernului condus de un iresponsabil ignar rămâne ca primă măsură de luat. Şi coagularea unei noi majorităţi parlamentare responsabile care să dea mandat unui guvern de tehnocraţi să gestioneze treburile României. Nici timp nu mai e, nici alte soluţii rapide nu se întrevăd. Schimbarea guvernului Emil Boc este prioritatea zero a acestor zile. Copiii nu au nici o vină pentru greşelile celor maturi.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.