„Traian Băsescu este trecut, iar o ultimă suspendare va fi şi ultima pentru el”

Avocat de succes, cu victorii importante la activ (a învins băncile în procese colective deschise de clienţi acelor bănci, a reprezentat cu succes zeci de jurnalişti şi artişti împotriva ANAF în procesul privind TVA-ul retroactiv pe drepturi de autor şi pro-bono se bate pentru păstrarea patrimoniului de la Roşia Montană), Gheorghe Piperea a ales să nu mai stea de o parte şi să se implice în politică.

Şi pentru că nu îi stă în fire să fie înregimentat într-un partid politic şi să răspundă la ordine, avocatul se luptă să fie ales deputat independent în Parlamentul României. Avocatul Piperea ne-a vorbit despre planurile sale politice, despre starea României de azi, despre Traian Băsescu şi despre cauzele eşecului referendumului din iulie, despre Hidroelectrica şi Oltchim şi, nu în ultimul rând, despre necesitatea modificării regimului constituţional românesc de la republică la monarhie!

Cotidianul.ro: De ce aţi ales să candidaţi independent, domnule avocat Gheorghe Piperea? Nu ar fi fost mai uşor dacă eraţi membru al unuia dintre partidele aflate în competiţie în acest moment?

Avocat Gheorghe Piperea: Nu mă regăsesc în tipul de politică practicată de aceste partide. Nu există nicio alianţă conjuncturală, niciun melanj contra naturii şi nicio soluţie imorală care să nu fi fost încercate de actualele partide politice, dominate de “ideologia” împărţirii în polul politic anti-escu şi polul politic pro-escu. Iar cei mai mulţi dintre veşnicii noştri politicieni au trecut prin atâtea partide şi ideologii încât au devenit in-frecventabili. Eu sunt un om principial: nu există motive politice care să mă determine să las ştacheta. Ştiu că politica este arta compromisului, dar nu este arta de a te compromite. Aşa că m-am gândit că, dacă aş da curs “ofertelor” partidelor aflate în competiţie, aş fi intrat cu siguranţă în Parlament, dar aş fi fost supus riscului de a deveni repede prizionier al demnităţii de parlamentar: nu aş fi putut vedea proiecte de legi ale mele (aşa cum este cel referitor la insolvenţa particularilor) că sunt trântite în parlament pe motiv că nu convin politicii partidului şi nu aş fi putut accepta să votez în contra conştiinţei mele dacă s-ar fi pus problema acceptării în partid, spre exemplu, a unui “traseist” politic, ca să mă exprim în limbajul dvs., al ziariştilor. Într-un an de astfel de deziluzii aş fi plecat din Parlament. Nu aş fi rămas independent sau nu aş fi trecut la alt partid. Aş fi demisionat. Or, fiind vorba, totuşi, de un vot semi-uninominal, dat întrucâtva în considerarea persoanei candidatului, aş fi stârnit deziluzia cetăţenilor “investitori” în mine. Nu e ceva ce mi-aş fi putut dori. Dar nici nu puteam sta de o parte, când suntem în mijlocul unei furtuni perfecte, iar politicienii noştri se întreabă, filosofic, ce sex au îngerii.

Cum arată campania unui independent? Cine vă ajută în campania electorală?

Încerc să mă adaptez tipului de electorat al Colegiului 16: oameni cu un stil de viaţă alert, care pleacă de acasa de la 8 şi se întorc la 8, oameni cu educaţie şi venituri peste medie, care sunt imuni la promisiunile tipice populiştilor din actualele partide politice, dar care nu prea ies la vot din lipsă de opţiune, femei care lucrează zi-lumină şi care îşi fac şi timp pentru copii şi familie, datornici la bănci care plătesc rate cu mult mai mult decât contractaseră iniţial (pentru că unele bănci le-au introdus clauze abuzive în contract), pensionari şi bugetari cărora puterea le-a tăiat drepturile în 2010, pe motiv de austeritate etc. De aceea, încerc să îmi adaptez mesajul şi stilul de a-l transmite după aceste tipologii. Acolo unde este posibil, campania este door-to-door; de asemenea, pe cei care mi-au permis să o fac îi sun; în fine, cele mai multe mesaje şi argumente sunt trimise în zona de on-line, pe site-urile de specializare, pe bloguri etc. Şi, acolo unde este posibil, în mass-media. Cu câteva excepţii, nu am fost refuzat de tv, ziare, radio etc.

De ajutat mă ajută staff-ul meu de campanie, condus de un avocat de la mine de la birou (Iustin Armasu) şi de dna dr. Marinescu Roxana, care are multă experienţă în campanii electorale.

De subliniat că sunt sprijinit în această campanie de nume ca Emilia Popescu, Ilie Năstase, Doru Borobeică (Iris), Nicuşor Dan, prof. Dan Armeanu, avocaţii Fridman şi Nemes (consilieri la Baroul Bucureşti) şi Mugur Ciuvică. Le mulţumesc mult şi pe această cale!

Ce aţi avut în vedere atunci când aţi ales să candidaţi într-un colegiu din sectorul 4?

Aşa cum am spus mai sus, acest colegiu este, dacă nu elitist, cel puţin peste media de educaţie şi venituri. Pe de altă parte, nu am ales eu acest colegiu – el m-a “ales” pe mine. În acest colegiu locuiesc, împreuna cu familia mea, de peste 9 ani! Cunosc cam fiecare colţişor al acestui colegiu! Spre exemplu, ştiu ceea ce nu ştie sau nu vrea să observe mai nimeni: în acest colegiu sunt unele dintre cele mai interesante locuri istorice, culturale sau religioase ale Bucureştiului, de la Biserica lui Bucur la Biserica Visarion, Dealul Mitropoliei etc., la limita colegiului urmând a fi construită Catedrala Neamului. Cunoscând acest lucru, autorităţile locale ar putea promova în Parlament, prin mine, o lege care să declare aceste zone drept zone turistice şi istorico-religioase, ceea ce ar putea permite dezvoltarea şi raţionalizarea unui benefic turism religios, istoric şi cultural, cu trasee pedestre de pelerinaj, care ar duce la evitarea marilor aglomeraţii care se creează la sărbătorile religioase şi de închinare la sfintele oase… Poate, în acest fel, am rezolva două probleme dintr-o singură lovitură: am facilita dezvoltarea urbanistică de tip cultural-european a zonei şi am scăpa de aglomeraşie.

Cum credeţi că va arăta Parlamentul României după acest scrutin electoral?

Sincer, mă tem că vom avea un Parlament aglomerat, mai mare deci decât cel actual cu, probabil, cel puţin 50 de parlamentari (e unul din efectele perverse ale scrutinului uninominal cu redistribuire; în loc să avem mai puţini parlamentari pe motiv că populaţia s-a redus, după recensământul de anul trecut, cu peste 3 mil. persoane, vom avea unul mai mare… ). Şi mă tem că va fi un Parlament de şi mai redusă calitate decât cel de până acum. Numai dacă mă gândesc că vom avea în Parlament oameni ca “Gigi” Becali, mă ia groaza… Din păcate, nu e singurul. Sunt atâţia puşcăriabili şi atâţia “traseişti” încât parcă nu îi prea poţi blama pe cetăţenii care dispreţuiesc clasa politică. Dar nu e cazul să disperăm. Există limite biologice ale fiecăruia. Şi e timpul ca aceşti oameni să facă un pas în spate. La următoarele alegeri, în mod natural, nu vor mai fi pe liste.

Să presupunem că veţi câştiga alegerile în colegiul dumneavoastră şi, după 9 decembrie, veţi deveni parlamentar al României. Cum se va poziţiona din punct de vedere politic deputatul Gheorghe Piperea, în opoziţie – cel mai probabil – alături de ARD sau cu puterea reprezentată de USL? Veţi rezista patru ani în Parlament fără să vă alăturaţi vreunei forţe politice?

Fiind independent, voi putea fi liber să îmi urmez conştiinţa şi principiile. Dacă va fi nevoie să fiu în opoziţie, voi fi. Iar la a doua întrebare vă răspund că, mai degrabă, aş iniţia o altă mişcare politică, complet diferită şi ca ideologie, şi ca principii, şi ca reprezentanţi, de partidele din establishment.

Dacă veţi fi ales deputat în Parlamentul României şi având în vedere că sunteţi un reputat specialist în Drept, e de aşteptat să participati activ la modificarea Constituţiei, anunţată pentru 2013. Care sunt cele mai importante modificări constituţionale care trebuie operate? Pentru modificarea cărui punct din Constituţie vă veţi bate dumneavoastră, domnule avocat Piperea?

În primul rând, cred că principala modificare a Constituţiei ar trebui să fie trecerea de la republică la monarhie. În România, indiferent dacă republica va fi prezidenţială sau parlamentară, va exista mereu riscul ca cel desemnat preşedinte să abuzeze de puterea şi legitimitatea sa. Desigur, se poate întâmpla ca, în funcţie de om, să avem un preşedinte-mediator. De regulă, însă, am avut preşedinţi-jucători.

În al doilea rând, aş umbla serios la construcţia sistemului judiciar: procurorul nu ar mai trebui să fie considerat parte a autorităţii judiciare, ci avocat al statului (şi, implicit, nu ar mai trebui să fie reprezentat în CSM), judecătorii de la vârful sistemului judiciar ar trebui să fie aleşi, şi nu numiţi, ar trebui reinstituite curţile cu juri pentru ca cetăţenii să poată participa direct la actul de justiţie, Curtea Constituţională ar trebui integrată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ca viziune de ansamblu, aş re-centra Constituţia pe cetăţean şi pe drepturile şi libertăţile lui fundamentale, statul şi organizarea acestuia urmând a fi doar mijloace pentru atingerea scopului unei astfel de Constituţii re-centrate pe drepturi şi libertăţi.

Apropos de profesia dumneavoastră, ce părere aveţi despre privatizarea Oltchimului şi despre modul deloc inspirat în care Guvernul a gestionat circul făcut de Dan Diaconescu?

Am spus public şi prin viu grai şi în articolele pe care le-am scris pe această temă şi reafirm că ideea privatizării Oltchim a fost şi este o fantezie care i-a permis oricui a vrut şi, deci, şi dlui Diaconescu, un individ inteligent şi oportunist, să îşi facă reclamă gratuită pe tema salvării prin magie a acestui combinat. Oriunde în lume, astfel de situaţii se rezolvă în felul următor: dacă există şanse de salvare, afacerea este mai întâi pusa sub protecţia tribunalului într-o procedură de insolvenţă şi, ulterior, este vândută, liberă de datorii şi ipoteci, pe un preţ competitiv, unui investitor care să poată fi în stare să facă faţă rigorilor competiţiei; dacă nu are şanse de salvare, afacerea trebuie să fie de urgenţă lichidată. Chiar dacă, şi într-un caz şi într-altul, există sacrificii, există pierderi, continuarea agoniei unei astfel de afaceri duce la pierderi infinit mai mari. În primul rând, în buzunarul nostru, plătitorii de taxe, cei care am finanţat, în ultimii 22 de ani, cu peste 1,5 mld euro, acest combinat. Cum zic americanii: enough is enough.

În ultimele zile a existat o dispută între administratorul judiciar de la Hidroelectrica şi premierul României. Cei doi s-au contrazis pe tema ieşirii din insolvenţă a companiei în 2013. Dumneavoastră cum credeţi că a fost gestionată intrarea în insolvenţă a colosului Hidroelectrica şi cum arată viitorul pentru această companie?

Intrarea în insolvenţă a fost neaşteptată. Dar era necesară – aşa rezultă din raportul asupra cauzelor insolvenţei, redactat de administratorul judiciar şi aprobat de 99% dintre creditori, ca valoare a creanţelor, cel puţin aparent, procedura de insolvenţă, în sine, este bine gestionată. Dar varianta ieşirii acestei societăţi din insolvenţă până la sfârşitul anului este o altă fantezie. Guvernul nostru nu duce lipsă de imaginaţie, după cum vedeţi. Hidroelectrica nu poate ieşi din insolvenţă mai devreme de sept.-oct. 2013. După ieşirea din insolvenţă, Hidroelectrica va fi întărită. Va putea fi listată la bursă. Până atunci, însă, important pentru guvern şi pentru creditori este să nu permită preluarea ostilă a Hidroelectrica. O companie care, pe hârtie, valorează 5 mld. de euro şi care are datorii de 1 mld. euro este vulnerabilă în faţa unei intenţii, coordonată sau nu, de preluare ostilă.

Sa zicem că USL câştigă alegerile şi că Traian Băsescu va refuza să nominalizeze premierul propus de Uniune iar reprezentaţii celor două mari partide din coaliţia de guvernare vor iniţia – aşa cum de altfel au şi anunţat – demersurile pentru o nouă suspendare a preşedintelui României. Ar fi oportună o nouă suspendare a preşedintelui Băsescu? Cum ar vota parlamentarul indepedendent Gheorghe Piperea? Pentru suspendare sau împotrivă?

Domnul Traian Băsescu este trecut. Nu cred că îşi va permite să intre în acest joc. Dacă, însă, îl va face, atunci probabil că vor fi declanşate demersurile de demitere. Şi, am mai spus-o, dacă va încălca grav Constituţia, atunci nu voi avea nicio ezitare să votez pentru suspendare. În prezent, lucrurile sunt aşezate. O nouă suspendare va fi şi ultima pentru dl Băsescu. Deci, nu, nu îl cred în stare de acest gest care ar fi sinucigaş. Mai degrabă cred că va încerca o coabitare paşnică, pentru a putea spera la un post de comisar european începând din 2014.

Că tot vorbeam de suspendare şi referendum, ce s-a greşit la referendumul de demitere din iulie? Unde au greşit cei din USL şi unde au performat, dacă putem spune aşa, cei din tabăra lui Traian Băsescu?

Nu aveţi spaţiu suficient să va expun greşelile făcute. Dar, pe scurt: referendumul nu trebuia făcut în vară, ci în toamnă, odată cu alegerile; referendumul nu trebuia organizat în 4 zile, în baza unor OUG care schimbau regulile jocului în timpul jocului; nu trebuia să se renunţe la cvorumul redus; nu trebuia să se pună în listă 18 milioane de cetăţeni, ci 15, aşa cum rezulta din recensământ; şi multe altele.

Cei din tabăra lui Traian Băsescu nu au performat cu nimic. Ba chiar s-au făcut în repetate rânduri de baftă. Împreună cu dl Băsescu. Oare cum se poate justifica îndemnul de a nu ieşi la vot? Şi cum rămâne cu cele 3 milioane de voturi fraudate? Unde sunt, că nu le vedem, deşi armate de procurori DNA au cutreierat ţara în căutare de babe care au votat de două ori? Şi cum se poate justifica acea incredibilă confuzie indusă europenilor şi americanilor cum că onor Curtea Constituţională ar face parte din sistemul judiciar şi că un referendum, la care participă peste 8 milioane de persoane, este lovitură de stat? Poate argumentele sunt similare cu cele susţinute de ARD atunci când au întors pe dos decizia aşa-numitei comisii de etică, lăsând pe liste nume considerate indezirabile de comisie (mă rog, şi comisia a lăsat pe liste nume “onorabile”, cum este cel al deputatului care acum trebuie să dea cu subsemnatul la DNA pentru mită… ). Sau cele ale dlui Blaga, după care domnia sa îşi poate lua numele de România Dreaptă, întrucât el îşi face alianţă, în timp ce eu am o biată asociaţie…

În istoria parlamentarismului românesc de după 1989 a mai existat un singur independent care a reuşit să acceadă în Parlament din postura de candidat independent, este vorba despre Antonie Iorgovan, „părintele” Constituţiei, cum i se spunea acestuia. Credeţi că veţi fi al doilea avocat care va fi ales parlamentar al României, fără a fi afiliat niciunei forţe politice?

Sunt convins că voi câştiga colegiul. Sunt, însă, diferit de dl Iorgovan: daca domnia sa era cunoscut atunci ca fiind un independent susţinut de PDSR (fostul PSD), eu sunt realmente independent.

O ultimă intrebare. Doctrinar, vă consideraţi mai mult un om de dreaptă – având în vedere profesia dumneavoastră – sau unul de stânga?

Sunt un om de dreapta. Pentru mine contează meritul, sinceritatea, promisiunea onorată. Detest veleitarismul şi trasesimul, detest ipocrizia, nu îmi plac oamenii care promit şi nu se ţin de cuvânt. Nu îmi plac oamenii care spun că demisionează “în secunda următoare”, dar nu o fac. Şi sunt liberal, din convingere!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.