Tranziţia de la „moft” la „lux”

La începutul anilor ‘90, când fostul preşedinte Iliescu şi-a permis să declare că „proprietatea e un moft”, toată suflarea românească lucidă i-a sărit fără milă la beregată. Din kaghebist şi comunist n-a mai fost scos nici în ziua de astăzi deşi, poate, afirmaţia lui ar fi putut fi justificată şi înţeleasă ca neadecvare, prin prisma mediului în care a fost educat şi a convingerilor sale de stânga. Iar când a mai emis şi panseul potrivit căruia „Constituţia respiră separaţia puterilor în stat”, a fost îngropat pe vecie în „sinergia faptelor şi meandrele concretului”.

După 25 de ani, un ministru al justiţiei crescut şi şcolit în democraţia rarefiată a aerului bruxelez europenizat lansează fără să clipească, în încercarea de a justifica transformarea SRI-ului într-o nouă Securitate, însărcinată cu cercetări penale, o enormitate de sorginte dictatorială, fascistoid-stalinistă: „drepturile omului sunt un lux”. Şi, în afara unor voci sporadice, nu se organizează proteste, nu urlă presa, nu se scandalizează intelectualii, nici oamenii de dreapta, de parcă ne-a lovit amnezia şi am uitat de „scrumierele Phillips”, de beciurile Securităţii, de filaje, interceptări şi interferenţe în vieţile noastre, de spectrul „ochiului şi timpanului” care, alături de foame, frig, minciună şi comunism, ne-a scos în stradă în 1989. Dimpotrivă, ambasadele occidentale salută bravura, iar fostul secretar al lui Corneliu Coposu, astăzi ditamai vicepremier şi ministru al economiei, sare pe Facebook, „cavalereşte”, să-şi apere colega Prună, chiar dacă Seniorul se răsuceşte în mormânt la o aşa enormitate.

De la „moftul” lui Iliescu la „luxul” lui Prună a trecut, totuşi, un sfert de veac. În ‘90, România era o ţară în tranziţie. Astăzi, e tot aşa. Numai că atunci tranziţia era către democraţie şi capitalism, iar astăzi este către nu se ştie ce. Deocamdată, am suspendat democraţia pentru tehnocraţie şi doctrinele politice pentru îndoctrinare de sorginte aşa-zis civilă. Şi am ajuns la formula de mare respiraţie a tehnocratului nepotrivit la locul greşit: inginerul adjunct la Sănătate, doctorul adjunct la Economie etc., de parcă până la sfârşitul acestui mandat, titularii n-ar avea altceva de făcut decât să joace scaunele, doar-doar l-or nimeri pe cel care trebuie. În plus, pentru ca leapşa să fie desăvârşită, Executivul aprobă Ordonanţe de Urgenţă pe care le ajustează diverşi funcţionari înainte de publicarea în Monitorul Oficial, Parlamentul votează legi pe care le modifică ulterior, prin ordine, ministerele, legile nu mai au Norme de aplicare, ci Ghiduri, ca obiectivele turistice, adoptate de Guvern împreună cu ONG-urile, mediul economic e somat să se conformeze la proiecte, înainte de publicarea actelor normative, medicii scriu legi, avocaţii elaborează taxe, cine ştie regulile de la Bruxelles, habar nu are cu ce se mânca reglementările naţionale şi viceversa, iar lipsa de educaţie juridică elementară tinde să detroneze locul din fruntea cozii pe care îi deţinem în ierarhia educaţiei economico-financiare: 132, alături de Honduras.

Sunt atât de multe fumuri şi atât de multă ceaţă, că abia întrezărim cum s-a ajuns la confuzia generalizată dintre justiţie şi procuratură, cum s-a făcut de a dispărut prezumţia de nevinovăţie, înlocuindu-se cu cea de corupţie endemică şi cum în locul tribunalului poporului s-a inventat execuţia fără drept de apel prin intermediul presei, înaintea condamnării pronuntate de judecător. Realizând că asistăm la sublimarea dictaturii proletariatului în presiunea societăţii zis civile, începem să ne dumirim şi de ce e procurorul de azi comisarul de ieri şi SRI-ul tot Securitatea, în timp ce echivalentul dosarelelor de urmărire dezgropate la Berevoieşti se scurg, azi, în presă, sub formă de stenograme de interceptare. Iar în acest context tehnocrat neadecvat, populat de doctoranzi în informaţii, generali de manutanţă şi academicieni de cartel, noua generaţie fără repere, fără valori şi ancore şi fără ştiinţă a luat virajul periculos dinspre „drepturile fundamentale ale omului”, de acum două decenii, la aşa-numitul „stat de drept”, în numele căruia se calcă în picioare libertăţile fundamentale abia dobândite. O tranziţie dureroasă de la moftul unui fost comunist la un lux bruxelez iresponsabil, pe care nu ni-l putem permite.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Vlad Dumitraș 281 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.