Trenul şi timpul merg împreună

Gara este un adevărat tunel al timpului. Cine s-a născut şi s-a ridicat în preajma unei gări sau a căii ferate are o copilărie impregnată de mirosul de păcură al traverselor, al sălii de aşteptare, al aburului de locomotivă, al şinelor lucioase pe care roţile cântă un soi de cântec al drumului şi al depărtării. Pentru cine a copilărit lângă o gară sau în preajma unui depou, ţiuitul şinelor sună mai frumos decât toată muzica sferelor. Gara şi trenul sunt ca două porţi deschise spre memorie şi spre absolut.

Despre gări şi despre oamenii liniei ferate

Când am început prima discuţie despre vagoanele de la ASTRA Călători, m-a sedus ideea unei serii de albume despre istoria căii ferate româneşti şi europene. Unul despre locomotivele cu abur şi vagoanele de altădată. Şi încă unul despre mocăniţele speriate de timp şi despre liniile înguste furate ca agrişele sau ca cireşele coapte. Un altul, despre gări. Şi încă două-trei, numai cu fotografii vechi, portrete şi instantanee din lumea cefereului. Un soi de antologie în imagini a decimatei oştiri a căii freate. Aşa i se spunea. A doua armată a României. O armată ţărănească, mohorâtă, severă, mândră, apăsată şi de o mare bunătate, dar pe cale de dispariţie. A fost restructurată, lăsată la vatră sau ignorată şi umilită. România are farmecul vetust al locului care şi-a păstrat neatinse gările vechi. Din sărăcie, nu din sentimentalism. Arată şi astăzi aşa cum erau ele între cele două războaie. Unele, chiar ca la începuturile transporturilor de mărfuri şi călători, ridicate pe vremea administraţiei chezaro-crăieşti. Modelul e unic. O clădire mică, dar şi băţoasă, cu o sală de aşteptare şi cu un misterios birou de mişcare din care ieşea totdeauna impiegatul sau şeful de gară pentru a saluta tacticos trenurile şi locomotivele ocazionale.

Gara şi trenul – un stetoscop enorm pe sufletul omului. Se aude trecutul cum pulsează ca rotiţa unui ceas de damă. Când îl priveşti holbat, se opreşte, deşi e plin de chipul oamenilor care au murit demult şi de imaginea vagoanelor şi locomotivelor care au trecut pentru totdeauna. Numai în gările vechi mai pufăie sufletul locomotivelor cu abur. Parcă vorbesc singure şi aleargă ca nişte năluci. Stafia lor colindă gările şi se prelinge de-a lungul terasamentelor asaltate de buruieni. La prima apariţie a unui intrus se refugiază în stampele vechi de pe pereţii muzeelor, în fotografiile scorojite cu mecanici şi conductori, cu şefi de gară şi acari scăpaţi în marginea fotografiei dintr-o greşeală simplă de încadrare.

Ştiţi cum arată un vagon de marfă pregătit să fie trimis la tăiere? La fel de trist ca un cal în drum spre abator. Are în el tristeţea gărilor prin care a trecut. Pe scândura scorojită se văd nişte numere ilogice şi nişte litere ca nişte interjecţii de bâlbâit. Toate platformele poartă urmele invizibile ale mărfurilor pe care le-au cărat. Un vagon şi o locomotivă au în ele toată poezia şi istoria drumului. Ridicate pe un postament, ar fi ca o sculptură modernă închinată călătoriei.

Vă rugăm poftiţi în vagoane! Călătoriţi cu ASTRA!

Structura de rezistenţă a unui brand: Micalacian, Chita, Chepetan, Sarbu

Părăsită, cu geamurile sparte, jumătate din vechea fabrică de vagoane din Arad stă ca o rană în pieptul oraşului. Într-un fel seamănă cu castelele acelea părăsite din anii comunismului, pentru care nu mai erau nici bani pentru restaurare, dar nici interes pentru salvare. Într-un fel, celebra fabrică de vagoane din Arad e ca un monument ridicat pentru două lumi. Jumătate, dărăpănată, părăsită, ca o expoziţie a iluziilor economice ale comunismului. Iar cealaltă jumătate, ca o neaşteptată victorie asupra tranziţiei. Vagoanele de marfă s-au dus aşa cum s-au dus şi Autobuzul, şi Electroputere, şi Tractorul, şi Excavatorul de la Brăila şi câteva combinate de utilaj greu. Şi Călanul, şi Centrala pe şisturi bituminoase de la Anina şi multe altele. De cealaltă parte a străzii, unde duduia cândva celebra fabrică de strunguri, se întinde acum noua aripă a Fabricii ASTRA Călători. Cea în care se montează primele tramvaie de standard european. După 120 de ani încă se întâmplă minuni industriale. Regăţenilor şi moldovenilor, marinarilor şi bucureştenilor, toată povestea vagoanelor nu le spune mare lucru. Nici nu are cum. Nu a făcut parte din viaţa lor. Mai mult, o vreme destul de lungă, locul acestor poveşti a fost într-o altă ţară. Nici elevii de şcoală nu au învăţat prea multe despre aceasta. La urma urmelor, într-o lume atât de nebună, cine să mai citească despre începuturile industriei la Arad sau despre istoria vagonului? La o adică, ce satisfacţie ar avea un june internaut dacă ar afla de pe net că primele vagoane de marfă şi de călători din România şi din Europa de Est au fost făcute la Arad încă de prin 1892-1893 de un austriac din Graz, pe numele său Johann Weitzer. Aşa, la marginea imperiului, acest Weitzer, o somitate în epocă, a trimis de la Arad spre liniile Europei cam 24.000 de vagoane şi 123 de locomotive cu abur. Dar şi automotoare cu benzină, tramvaie electrice, elevatoare, cisterne, poduri, funiculare, vagonete de mină, chiar şi tunuri, muniţie de război şi „trăsuri de artilerie”. O simplă răsfoire a unei istorii a transporturilor te poartă cu vagoanele de la Arad prin toată lumea. În 1984, pe platourile peruane, la 3.500-3.800 de metri altitudine, încă mai circulau vagoane fabricate la Arad prin 1930.

N-ar fi fost o cumplită nedreptate şi o nemărginită prostie ca fabrica de vagoane din Arad, cea care a furnizat zeci de mii de unităţi pentru marfă şi călători, dând viaţă reţelei feroviare de pe teritoriul României, să moară dintr-un amatorism de doi lei? Aproape un secol şi jumătate a fost parte din fiecare tren de marfă şi de persoane şi era să moară după o schimbare politică zgomotoasă, ca mai toate „perlele” economiei statului socialist.

ASTRA Călători, altceva decât ASTRA Vagoane

Hala Vagoane Speciale

Cu toată istoria ei de peste un secol, vechea ASTRA este într-o situaţie ciudată. Cu un ochi plânge (şi poate să şi moară), cu celălalt (ASTRA Vagoane Călători) râde şi redevine un soi de floare nouă a industriei româneşti. Drumurile s-au despărţit în 1998. ASTRA, fostă Întreprinderea de Vagoane, s-a împărţit în două. De o parte, vagoanele de marfă. De cealaltă, cele de călători. Doi ani mai târziu, „Călătorii” au devenit o fabrică privată. Pachetul majoritar a fost cumpărat de firma de management TRISTAR Expert. Atunci s-a şi produs întâlnirea dintre industria arădeană şi moroşanul Valer Blidar. Blidar era de meserie constructor, un om priceput mai ales în coordonarea a sute şi sute de oameni. Nu în produs vagoane. La acea oră, Valer Blidar nu ştia câte piese are un vagon de călători. Acum îţi răspunde cu ochii închişi. Şi le înşiră pe aproape toate, până la 19.000. Atunci ştia că vagoanele au boghiuri, frâne, platforme şi nenumărate piese mărunte. Era vremea în care peste tot bătea vântul tranziţiei. Oamenii nu-şi luaseră salariile, comenzi nu existau, datoriile stăteau ca puricii pe câine, institutul de cercetare şi proiectare se închisese. Prin 2000, la ASTRA nu prea erau mulţi cei care să aibă curajul să viseze departe.

„Era ca o mină de aur plină cu meseriaşi de clasă. Dar toată lumea aştepta să vină norocul”, zice unul dintre bătrânii fabricii. „Norocul a fost Blidar”, mai adaugă el. „A adus biciul şi logica la fabrica de vagoane.”

Valer Blidar merită o privire separată. E felul de om tăcut, aproape închis, care taie vorba după reguli logice. Şi când discuţia a ajuns la concluzie, e şi mai scurt. „La revedere!” Mai bine te fereşti de el decât să te loveşti de colţurile sale. „Dacă un director zice de câteva ori acelaşi lucru ca şi mine, renunţ la serviciile lui. Nu văd unde am putea merge împreună. Le-am şi spus oamenilor, voi aveţi nevoie de fabrica asta chiar mai mult decât mine. Eu o pot închide şi trăiesc bine. Voi, nu prea! Aşa că haideţi să facem front şi să o salvăm împreună. Mi-a luat 3 ani ca să o punem pe roate, să funcţioneze după principii moderne. Abia prin 2008 am fost convins că am ieşit la liman”, zice Valer Blidar, acţionarul majoritar al grupului. Adevărul este că în momentul în care ajungi la o producţie de sute de milioane de euro nu prea te mai temi de prăpastie. Drumul cel greu, cu bidoane de transpiraţie, este cel de la datorii şi pagubă până la o asemenea cifră.

Bătrânele vagoane de cale ferată, cele pe care le mai vedeţi în componenţa trenurilor personale ce leagă oraşele mici din provincie, îşi numără săptămânile şi lunile până pornesc spre tăiere. Numai criza şi sărăcia bugetului public au oprit înlocuirea acestor adevărate piese de muzeu. În acest moment, la Arad se fabrică deja vagoane la standarde europene, capabile să circule cu 200 de km/h. În 2011, la Arad industria vagoanelor lucrează deja după norme internaţionale. România deţine o fabrică de anvergură europeană, între puţinele care s-au salvat, şi care, pe neaşteptate, a izbutit să intre în cadenţă cu industria mondială. Noul vagon de dormit produs la ASTRA este un model de reprodus şi pentru alţii. E ca o căsuţă pe roţi, cu un apartament, cu internet, cu muzică şi duş, cu lift pentru invalizi, cu ticketing la bord. Vagoanele celebrului tren al lui Nicolae Ceauşescu, aşa-numitul tren prezidenţial, şi el produs la Arad, în aceeaşi fabrică, arată mai degrabă ca o naivitate decât ca o perlă de confort şi siguranţă. La „Călători” se construiesc şi vagoane de criză. Se numesc Regio şi sunt mai degrabă vagoane pentru vremuri de sărăcie. Mai modeste, cu mai puţine facilităţi, mai ieftine, dar sobre şi sigure. Experienţa producerii cu Siemens a celor 63 de automotoare Săgeata Albastră a schimbat totul. După cooperarea cu colosul german se lucrează ca la comunişti, cum zic unii, dar după reguli şi norme nemţeşti.

Astra Călători: Vagon restaurant cu bucătărie internaţională

ASTRA Călători poate fi socotită între puţinele supravieţuiri din economia socialistă. Şi, în egală măsură, între puţinele fabrici româneşti cu ţinută şi producţie europeană. Are centru de cercetări, un centru de engineering, o fabrică specializată în reparaţii şi revizii pentru unităţile de marfă şi călători (Sirv Titu). Deja vagoanele pentru trenurile expres, dotate cu sisteme multimedia, sonorizare, GPS, internet şi sisteme de supraveghere, pot circula cu 200 la oră. Asta dacă am avea locomotive care să alerge, linii care să nu flencăne şi poduri care să reziste.

Câţiva oameni pe care se bazează ceilalţi

Marii meseriaşi din industria vagoanelor nu au înclinaţii de vedete tv. Sunt mai degrabă stingheri, miraţi, chiar speriaţi de camerele de luat vederi. Inginerul Dorin Chiţă este şi el din familia celor fără discurs şi amplificare. N-are pic de sânge de actor. Este mai degrabă un soi de anti-vedetă şi în acelaşi timp de super-conducător industrial. Orchestrează 1.500 de oameni la fel ca un cvartet de coarde. Numai că melodia finală e un vagon de tramvai. Tot la ASTRA se află în lucru primele tramvaie moderne din România. În curând primele 5 se vor plimba într-o defilare de probe prin Arad. Apoi va începe şi producţia de la Bucureşti. În curând, România, graţie celor de la „Călători”, va fi unul din marii producători europeni de tramvaie. Unul din cei 4-5 mari câţi au mai rămas în cursă. Dorin Chiţă şi Gheorghe Chepeţan sunt între cei de la ASTRA care sunt convinşi că fabrica de la Arad va domina regiunea. „Trebuie schimbate aproape toate vagoanele de tramvai din România. Situaţia e identică şi prin ţările vecine. Sunt numai tramvaie vechi, fără confort, nesigure, depăşite, cu consum enorm de energie. Nu respectă normele nici în materie de zgomot, nici de microclimat, nici pentru cei cu dizabilităţi şi nici în materie de siguranţa circulaţiei. Când primăriile se vor întoarce la transportul economic şi ecologic, când vor înţelege că destinul tramvaiului nu s-a terminat, noi vom avea de lucru cât nu vom putea duce.” Chepeţan e un alt munte de tăcere. A lucrat la Balş şi a venit întâi la vagoanele de la Trinity, de unde a trecut la ASTRA. „Vă spun eu, în câţiva ani ASTRA Călători va fi rivala lui Bombardier în toată Europa”, susţine Chepeţan cel cu părul alb, omul care împreună cu Valer Blidar şi cu Dorin Chiţă alcătuiesc un soi de structură profesională de rezistenţă a Fabricii de Vagoane ASTRA Călători din Arad.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.